Decizia civilă nr. 1965/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1965/R/2011
Ședința publică din 1 iunie 2011
Instanța constituită din
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției civile .-A. N.
-A. N.
M.-C. V.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 632 din 24 martie 2011 din, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
2..
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de doamna procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 19 mai
2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile a. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată de asemenea că prin memoriul de recurs, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât măsura deportării în fosta
Uniune Sovietică nu se încadrează în prevederile Legii nr. 2..
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 632 din 24 martie 2011 din, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, conform susținerilor reclamantului, M. A., tatăl lui, Maroșan A. a fost deportat prizonier în U.R.S.S. în anul 1943.
La 6 martie 1945 Stalin a impus a impus numirea G. P. G. controlat de FND cu dominantă comunistă. În 1945 R.ia a luptat contra Germaniei. În
30 decembrie 1947 a avut loc abolirea monarhiei.
La mai puțin de 3 ani după ce trupele sovietice au ocupat R.ia, la 30 decembrie 1947 regele M. I a fost forțat să abdice și a fost proclamată Republica P.ulară R.ă stat comunist.
După instaurarea regimului comunist au existat o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș. Chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță, așa cum a arătat reclamantul, tatăl lui, Maroșan A. a fost luat prizonier în anul 1943 în U.R.S.S. unde a stat până în 1946. Deci, măsura prizonieratului a fost luată de un alt regim decât cel comunist, instaurat la noi în țară începând cu data de 6 martie 1945 când la conducere a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
În Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată Decizia nr. 1358 din
21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Deoarece dispozițiile legale care permiteau acordarea despăgubirilor au fost declarate neconstituționale înainte de soluționarea cauzei, tribunalul a respins acțiunea, întrucât nu mai exista temei legal pentru acordarea daunelor.
În cursul procesului reclamantul a mai invocat și alte temeiuri de drept privind daunele morale și anume art. 998 - 999 C. civil.
Fiind vorba de o acțiune care presupune antrenarea răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și presupune o durată de 3 ani, fiind un termen general conform art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din D. nr. 167/1958. În speță, tribunalul a reținut că acțiunea a fost înregistrată în (...).
Termenul de prescripție a început să curgă începând cu anul 1990, an în care a apărut și D. - Lege nr. 118/(...) privind acordarea unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la (...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a dat posibilitate persoanelor care au fost persecutate din motive politice să ceară și să obțină mai multe despăgubiri și drepturi. Astfel că, termenul de 3 ani de prescripție a expirat în anul 1993.
Repunerea în termen presupune apariția unei legi speciale, care să deroge de la dreptul comun, și care să prevadă în mod expres repunerea în termen pentru a beneficia de noi drepturi.
Pe cale de consecință, apreciind că cererea reclamantului nu este fondată, că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 2., a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul M. A.,solicitând schimbarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că tatăl său a fost deportat în URSS în 1943, unde a stat în lagăr până în 1946, măsura deportării fiind o măsură administrativă cu caracter politic, potrivit dispozițiilor art. 5 din L. nr. 2..
Recurentul a arătat că nu a beneficiat de drepturile prevăzute de D. nr. 1., iar măsura deportării se încadrează în măsurile administrative cu caracter politic, prev. de art. 3 și 4 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor morale potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., invocându-se și jurisprudența C.E.D.O:, cauza Comingersoll vs. Portugalia (2001), în care s-au acordat despăgubiri pentru repararea disconfortului și incertitudinii ce a rezultat ca urmare a deportării bunicului. Au mai fost invocate cauzele Muller vs. Germania 2005, Chirstine Goodwin vs. M.a Britanie 2002.
Prin întâmpinare, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitatrespingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocatecurtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a G. nr. 2..
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2..
În prezenta cauză rezultă din susținerile reclamantului precum și din probele administrate că antecesorul reclamantului a fost prizonier în perioada 1943-1946 în fosta URSS.
Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de L. nr. 2. ce constituie temeiul acordării de despăgubiri, trebuie să fie ale S.ui R. Ori, prizonieratul anumitor categorii de persoane, a fost o măsură luată de fosta URSS și nu de S. R.
Luarea ca prizonier în fosta URSS, nu se încadrează între situațiile prevăzute în art. 3, respectiv în art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
În speță, măsura prizonieratului nu a fost dispusă de S. R., ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 2..
Așadar nici dispozițiile art.5 al. 1 din L. nr. 2. nu pot fi aplicate deoarece, pe de o parte aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituținale și pe de altă parte în prezenta cauză nu poate fi aplicată L. nr. 2. pentru considerentele mai sus reținute.
În temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 632 din (...) a T.ui M..
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. A. împotriva sentinței civile nr. 632 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
G. M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 47/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3073/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
