Decizia civilă nr. 47/2010, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr.(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 47/A/2010

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011

Instanța constituită din :

Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.

Judecător :. M.- președintele Curții de A. C.

Grefier : S.-D. G.

S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant P. M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 859/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanții H. J. și H. E., având ca obiect L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat S. S. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant și reclamanții intimați.

Procedura de citare este legal indeplinită.

A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.

Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului formulat de pârâtul apelant în baza motivelor expuse prin concluzii scrise pe care le depune la dosar ( filele 9-10 din dosar ), cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând, reține că:

1. Prin sentința civilă nr. 859 din 15 octombrie 2010 a T.ui C.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă înaintată dereclamanții H. J. și H. E., împotriva pârâtului P. municipiului C.-N.

În consecință:

A fost anulată în parte Dispoziția nr.3928/01 iulie 2010, emisă de P. municipiului C.-N.

A fost obligat pârâtul P. municipiului C.-N. să emită dispoziție cu propunere de acordare despăgubiri, despăgubiri stabilite și plătite în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv cu privire la terenul în suprafață de 900 mp., situat în municipiul C.-N., strada A. F. nr. 32, avândnr. top. 1582/2, înscris inițial în C.F. nr. 32700 C.-N., transcris în C.F. nr.

35229 C.-N., în favoarea reclamanților.

A fost menținută dispoziția cu privire la soluția referitoare la apartamentul nr. 2, situat în municipiul C.-N., strada A. F. nr. 32, județul C. și a terenului aferent de 2. parte.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:

Imobilul cu nr. top 1582 (arătat în cartea funciară nr. 32700 C., ca fiind format din teren, fundații, acoperiș, intrări la pod și pivniță, conducte, branșamente și racorduri de apă, electricitate și gaz) a fost dezmembrat în imobilul cu nr. nou 1582/1 (constând în teren în suprafață de 420 mp., fundații, acoperișuri, intrări la pod și pivniță, podul și pivnița, conducte, branșamente și racorduri de apă, electricitate și gaz) care a rămas înscris în aceiași carte funciară și nr. top 1582/2 constând în teren în suprafață de

900 mp., care s-a transcris în CF nr. 35229 C. în favoarea S.ui R.

S. Român a preluat suprafața de 900 mp. teren în temeiul Decretului de expropriere nr. 2., în cuprinsul procesului-verbal de expropriere menționându-se ca proprietar al imobilul H. I. jun. și Muradin M., iar suma stabilită cu titlu de despăgubiri a fost de 2025 lei.

Exproprierea s-a făcut împotriva celor trei persoane sus-menționate deoarece la data preluării nu se operase încă în cartea funciară că H. I. jun. (identic cu H. J., actualul reclamant) era deja proprietar al imobilului cu titlu de moștenire și partaj.

H. I. jun. era căsătorit cu H. E. din data de 01 iunie 1973, el recunoscând și că nu a încasat despăgubirile în sumă de 2025 lei.

Din probele administrate în cauză rezultă că terenul cu nr. top 1582/2 era ocupat de amenajări aferente blocului de locuințe de pe str. M. nr. 19, 21

și 24, respectiv alei pietonale și auto asfaltate și amenajate prin documentație de sistematizare), precum și de blocul de locuințe, nefiind posibilă restituirea lui în natură.

În temeiul Legii nr. 1. reclamanții l-au notificat pe P. municipiului C.- N., solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul cu nr. top

1582/2, precum și pentru apartamentul nr. 2, cu terenul aferent.

Prin Dispoziția nr. 3928/2010 P. municipiului C.-N. a respins notificarea reclamanților cu privire la apartamentul nr. 2, fără însă a face referire și la terenul în suprafață de 900 mp. Or, P. era ținut a dispune și cu privire la acest teren, fiind de văzut că întrucât nu poate fi restituit în natură devine necesară acordarea de despăgubiri în echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. municipiului C.-N.,solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, deoarece: a) În mod nelegal a statuat prima instanță că P. a respins notificarea reclamanților cu privire la apartamentul nr. 2, fără a face referire și la terenul în suprafață de 900 mp., fiind de avut în vedere că reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii doar pentru imobilul aferent nr. top

1582/1/II înscris în CF nr. 32702 C.. Or, acest număr topografic este singurul înscris în CF nr. 32702 C., ele referindu-se la „. cu două camere, bucătărie, baie, cămară de alimente …, etc.";, fără a fi vorba și despre terenul în suprafață de 900 mp., solicitat de reclamant în prezentul proces. b) Atâta vreme cât reclamanții nu au solicitat ca măsurile reparatorii să vizeze și terenul în suprafață de 900 mp., P. municipiului C.-N. nu avea dreptul de a dispune și sub acest aspect.

3. Reclamanții intimați nu au formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 9,10) au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând, în esență, că interpretarea primei notificări pe care au depus-o și, apoi, a celei de-a doua trimit la concluzia că s-au solicitat măsuri reparatorii și cu privire la terenul în litigiu.

4. Cu privire la acest apel Curtea are în vedere următoarele:

Prin notificarea înregistrată la executorul judecătoresc Bolos M. sub nr. 1167 din (...) reclamanții H. J. și H. E. au solicitat ca în baza prevederilor Legii nr. 1. să se dispună acordarea de despăgubiri bănești, în măsura în care nu s-ar putea hotărî restituirea în natură, pentru următoarele imobile:

„1. imobilul situat în C.-N., str. A. F. nr. 32, înscris inițial în CF nr. 32702 C. cu nr. top 1582/1/II.

2. apartamentul nr. 2 care a fost compus din 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente, antreu, verandă, atelier, garaj și coteț cu suprafața de 115 mp., cu părțile indivize comune 6. parte înscris în CF colectivă

32700";.

S-a mai precizat în cuprinsul notificării (f. 5 dosar Tribunal) și că

„valoarea estimată a imobilului casă este de 40.000 USD, iar pentru teren

150 U., precum și că „Imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlu de expropriere de pe parcela cu nr. top 1582/2";.

La data de 26 noiembrie 2001 reclamanții au depus la același executor judecătoresc o revenire la notificarea inițială (f. 6 dosar Tribunal), prin care au solicitat ca în baza dispozițiilor Legii nr. 1. să se dispună acordarea de despăgubiri bănești aferent imobilului „… situat în C.-N., str. A. F. nr. 32, înscris inițial în CF nr. 32702 C. cu nr. top 1582/1/II";, precizând că

„valoarea estimată a imobilului pentru teren este de 150 U., dar și că

„imobilul a fost trecut în proprietatea statului cu titlul de expropriere de pe parcelele cu nr. top 1582/2";.

Astfel cum rezultă din mențiunile făcute în cuprinsul procesului- verbal nr. 7053 din 28 aprilie 1975 al Consiliului P.ular al județului C. - Comisia Județeană de E., întocmit cu ocazia exproprierii terenului în suprafață de 900 mp., inițial imobilul cu nr. top 1582 (cuprinzând ca teren suprafața de 1321 mp.) s-a aflat înscris în CF nr. 6589 C. (f. 10 verso dosar Tribunal).

Potrivit copiei CF colective nr. 32700 C. (f. 15 dosar Tribunal), imobilul teren în suprafață de 1321 mp., pe care se află edificată construcția de sub nr. top 1582, a fost dezmembrat, rezultând parcelele cu nr. top nou 1582/1 (casă și teren în suprafață de 420 mp.) și nr. 1582/2 (teren în suprafață de

900 mp.).

Această din urmă parcelă a fost transcrisă în CF nr. 35229 C.-N., nou- înființată, în favoarea S.ui Român, cu titlu de expropriere, în vreme ce parcela cu nr. top 1582/1 a rămas înscrisă în favoarea proprietarilor de până atunci.

Ulterior, parcela cu nr. top 1582/1 a fost, la rândul ei, dezmembrată, rezultând nr. top 1582/1/I (apartament nr. 1 cu părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 32700 C.) transcrisă în CF nr. 32701 C. (f. 13 verso dosar Tribunal) și nr. top 1582/1/II (apartament nr. 2 și părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr. 32700 C.) transcrisă în CF nr.

32702 C. (f. 11 dosar Tribunal).

Această din urmă parcelă l-a avut ca proprietar pe reclamantul H. I. până în anul 1982, când apartamentul nr. 2 a fost înstrăinat domnului Lupan Ernest (a se vedea înscrierea de sub B + 3), H. I. (J.) fiind proprietar și asupra terenului în suprafață de 900 mp. preluat de S. R.

Examinând, pe de o parte, conținutul sus-evocatelor notificări formulate de reclamanți în baza Legii nr. 1., iar pe de altă parte evoluția tabulară a parcelei de origine, aceea cu nr. top 1582, se poate într-adevăr conchide că în cuprinsul notificărilor reclamanții nu au indicat în mod lipsit de echivoc imobilele cu privire la care doresc acordarea de despăgubiri, făcând în prima notificare vorbire la punctul 1 despre imobilul cu nr. top

1582/1/II, iar la punctul 2 despre apartamentul nr. 2, sugerându-se că ar fi vorba despre imobile distincte.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul CF nr. 32702 C., apartamentul nr.

2 corespunde tocmai nr. top 1582/1/II.

Mai mult, în aceiași notificare se afirmă că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere, ceea ce nu este real acest regim juridic avându-l suprafața de 900 mp. teren aferentă nr. top 1582/2, iar nu și apartamentul nr. 2.

Confuză este și revenirea, din 27 noiembrie 2001, la notificare, prin care, așa cum am arătat deja mai sus, s-a făcut referire la imobilul cu nr. top 1582/1/II (adică la apartamentul nr. 2), pentru ca mai apoi să se afirme, de asemenea, că imobilul a trecut în proprietatea statului prin expropriere

„… de pe parcela cu nr. top 1582/2";. Or, apartamentul nr. 2 a fost, întotdeauna, distinct de imobilul din parcela cu nr. top 1582/2, el derivând din nr. top 1581/1.

Toate aceste erori de indicare, evidențiind starea de confuzie a mandatarului reclamanților sub aspectul identificării exacte a imobilului în legătură cu care se pretind despăgubiri, îl obligau pe P. municipiului C.-N. la a le solicita lămuriri cu privire la intenția exactă a reclamanților, astfel încât să nu existe îndoieli cu privire la imobilul de interes în soluționarea notificării, cu atât mai mult cu cât multiplele operațiuni tabulare intervenite

(dezmembrări, alipiri,transcrieri sau retranscrieri) erau de natură a deruta o persoană fără pregătire juridică.

Nefăcând aceasta, P. municipiului C.-N. nu a încercat să stabilească intenția reală a părților, ea fiind dezvăluită cu totală limpezime doar prin prezenta plângere în justiție, urmare a modului deficitar în care, prin dispoziția P., a fost înțeleasă și soluționată notificarea.

Toate cele de mai sus trimit la concluzia că prin evocarea, în cuprinsul celor două notificări, și a terenului expropriat, reclamanții au dorit, în realitate, să pretindă măsuri reparatorii pentru suprafața de 900 mp. teren expropriat.

Așa fiind, urmează că apelul de față trebuie socotit nefondat și se impune a fi respins în baza art. 296 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 859 din 15 octombrie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D.-L. B. V. M. S.-D. G.

Red.VM/dact.MS

5 ex./(...)

Jud.fond: A.S.S.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 47/2010, Curtea de Apel Cluj