Decizia civilă nr. 2007/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2007/R/2011
Ședința publică din 2 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTORI : A. A. C.
: ANA I.
G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta F. M. K. împotriva sentinței civile nr. 642 din 24 martie 2011 a Tribunalul Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -. D. G. A F. P. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri - Legea nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 19 mai 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii atacate.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 642 / 24 martie 2011 a Tribunalul M aramureș , a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanta F. M. K., prin mandatar P. A. V. T., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri - Legea nr.
221/2009.
În considerentele acestei sentințe, se reține că tatăl reclamantei, F. V., a locuit în comuna B., județul Satu M. și, deoarece era chiabur, a fost strămutat pentru munca de reconstrucție, cu domiciliul forțat în județul Constanța în perioada august 1949 - august 1956.
În Monitorul Oficial nr. 761/(...), a fost publicată Decizia nr. 1358 din
21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din C..
Reținându-se că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că, în termenul de 45 de zile prevăzut de C. pentru ca legiuitorul să se conformeze deciziei Curții a expirat în 31 decembrie 2010, la această dată au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale Legii nr. 221/2009, lăsând fără suport juridic daunele morale solicitate de reclamantă.
Î mpotriva acestei sentințe, a declar at în termen leg al recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pe motiv că instanța de fond a încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 din C. și art. 1 din Codul civil, iar cererea de chemare înjudecată trebuia soluționată raportat la legea în vigoare la data înregistrării ei, decizia Curții Constituționale fiind pronunțată pe parcursul procesului, iar durata procesului nefiind la dispoziția părții.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că dreptul reclamantei nu este un drept la un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1, nici măcar sub aspectul speranței legitime, întrucât soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii se face în temeiul legii în vigoare la data soluționării ei, așa cum rezultă din chiar considerentele deciziei Curții Constituționale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la
dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art.
15 alin. 2 din C., deoarece excepția de neconstituționalitate a fost admisă în cursul soluționării procesului și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constată în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor. Tocmai de aceea, nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei care aveau acțiuni pe rol exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta F. M. K. împotriva sentinței civile numărul 642 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. A. C. A. A. C. ANA I. C. B.
Plecată la seminar, semnează
Judecător V. M., președinte
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 739/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 267/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
