Decizia civilă nr. 5039/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5039/R/2011
Ședința publică din data de 2 decembrie 2011
Instanța constituită din: Președinte : V. M.- președintele Curții de A. C.
Judecători : D.-L. B.-vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C. G. : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Z. O. precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M. împotriva sentinței civile nr. 1192 din (...), pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...), având ca obiect D. în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta P. de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
23 noiembrie 2011, reclamanta recurentă a solicitat a se constata ca fiind lipsit de interes recursul declarat de pârâtul recurent și nulitatea acestuia pentru nemotivarea lui, cu cheltuieli de judecată.
Instanța pune în discuție nulitatea recursului declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru nemotivarea lui în termenul legal.
. P. de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției.
Nefiind formulate alte cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice conform celor menționate prin întâmpinare.
. P. de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului declarat de
S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiat și respingerea recursului reclamantei.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta Z. O. a chemat în judecată pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative a internării pe timp de 36 luni în baza Ordinului 10.095 din 12 septembrie 1961 a M.A.I., obligarea pârâtei la echivalentul sumei de 360.800 Euro despăgubiri morale, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea sumei pretinse.
Prin sentința civilă nr. 1192 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Z. O. împotriva pârâtei S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice
și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a internării petimp de 36 luni în baza Ordinului 10.095 din 12 septembrie 1961 al MAI, anumitului S. A.
S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la daunelemorale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordinul 10.095 din 21 septembrie 1961 al M.A.I. s-a stabilit pentru tatăl reclamantei, numitul S. A., pe timp de 36 luni, o pedeapsă în baza D.ui-Lege 89/1958 și a HCM 282/1958 cu privire la fixarea locului de muncă condamnaților contrarevoluționari care și-au ispășit pedeapsa. Executarea pedepsei a început la data de 26 noiembrie 1961. Anterior, prin sentința penală 12 din 16 ianuarie 1957 pronunțată de T. M. C. în dosarul nr. 473/ 1956 S. A. a fost condamnat la 5 ani închisoare contravențională pentru delictul de instigare publică prevăzut și pedepsit de art. 327 alin. III Cod penal.
Potrivit art. 4 alin. 2 din L. 2.: „(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Fapta pentru care S. A. a fost reținut în continuare după executarea pedepsei închisorii în baza sentinței penale 12/12957 se apreciază că se încadrează în textul de lege mai sus amintit, motiv pentru care s-a admis cererea reclamantei privind constatarea caracterului politic al internării antecesorului său, S. A.
Din dosarul C.N.S.A.S reiese că motivul pentru care S. A. a executat pedeapsa în baza Ordinului MAI ar fi fost acela că acesta a afirmat în timpul detenției că în situația în care la noi ar fi o contrarevoluție el va spânzura pe toți comuniștii din comuna L. În timpul detenției a cunoscut activități dușmănoase duse de un grup de deținuți pe care nu i-a denunțat. Cu ocazia unei anchete făcute de organele CC al PCR în anul 1960 a refutat să dea relațiile cerute. Pe linie disciplinară a fost pedepsit cu 29 de zile izolare.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, s-a reținut că în M. O. nr.
761/(...) a fost publicată Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie
1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei se reține că:
„C. observă că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă- există reglementări paralele și anume, pe de o parte, D.-Lege nr. 1., republicat, și Ordonanța de U. a G. nr. 2., aprobată cu modificările și completările ulterioare, iar, de pe altă parte, L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 alin.(1) din L. nr. 24/2000, republicată, „Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G., iar art. 6 alin. (1)- „Conținutul șifundamentarea soluțiilor legislative"; prevede că reglementările cuprinse în actul normativ „trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la
R. este parte";. Or, C. constată că reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă, bazându-se doar pe afirmația din Expunerea de motive a L. nr. 2., în sensul că „pot exista situații în care măsurile reparatorii cu caracter pecuniar prevăzute de către D.-lege nr. 1. să nu fie suficiente în raport cu suferința deosebită."; Așa cum a arătat C., aceste despăgubiri sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcărilor drepturilor omului, comise în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. Prin urmare, reglementarea criticată nu a fost temeinic fundamentată.
Totodată, texul de lege criticat, astfel cum este redactat, fiind prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. A., lipsa de claritate și previzibilitatea dispozițiilor art. 5 alin.(1) lit. a) referitoare la acordarea despăgubirilor din L. nr.2. a condus la aplicarea incorectă a acestora, instanțele de judecată acordând despăgubiri în valoare de până la
600.000 euro, ceea ce reprezintă o aplicare excesivă și nerezonabilă. Chiar dacă prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. s-au introdus niște criterii minime de acordare a despăgubirilor, și anume durata pedepsei privative de libertate, perioada timp scursă de la condamnare și consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social, precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul D.ui-lege nr. 1. și Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare. C. constată că acestea sunt insuficiente pentru a putea caracteriza norma legală ca fiind clară și imprevizibilă. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cu reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a D. O. (H. din 5 ianuarie 2000 în Cauza Beyeler contra Italiei, H. din 23 noiembrie 2000 în Cauza Ex-Regele Greciei și alții contra Greciei, H. din 8 iulie 2008 în cauza Fener Rum Patrikligi contra Turciei).
C. observă că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite ale instanțelor de judecată, ceea ce ar putea conduce la constatări ale violării drepturilor omului de către C. E. a D. O. A. problemă a legislației incoerente și ineficiente a R. în materia restituirilor a fost menționată și de C. E. a D. O. prin H. din 9 decembrie 2008, în Cauza Viașu împotriva R.. Cu acel prilej, C. a constatat că L. nr. 1/2000 a suferit atât de multe modificări ca număr și conținut, încât precizia și previzibilitatea cerute de noțiunea de „. au fost grav atinse.
Ținând cont de toate aceste considerente, C. constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din L. fundamentală.
Având în vedere că dispozițiile art. 5 alin. 1 indice 1 din L. nr. 2., introduse prin art. 1 pct. 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 6., fac trimitere în mod expres la prevederile alin. (1) din același articol. C. constantă că trimiterile la lit. a) a alin.(1) al art. 5 din lege rămân fără obiect, prin declararea art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din L. nr. 2. ca fiind neconstituțional.";
Reținându-se că, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale L. nr. 2., articol care reglementa daunele morale.
Față de cele de mai sus, în baza dispozițiilor art. 4 alin. 2 din L. 2. s-a admis în parte cererea reclamantei, s-a constatat caracterul administrativ al condamnării suferite de S. A. și s-a respins cererea privind daunele morale.
Cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă și reprezentând onorar de avocat nu au fost acordate, nefiind justificate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Z. O. și pârâtul
S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
1.Prin recursul declarat de reclamanta Z. O. s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 1. a T. M. în sensul admiterii și a cererii de obligare a S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de tatăl reclamantei, defunctul S. A., cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010 invocată de către instanța de fond nu este aplicabilă în cauză. Decizia a fost publicată în M. O. nr. 761 din (...), acțiunea fiind înregistrată la data de (...).
Conform art. 147 alin. 4 din Constituția R. deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 147 alin. 4 din Constituția R..
2.Prin recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului au fost reluate considerentele sentinței civile nr. 1. a T. M., fără a fi indicate motive care să conducă la admiterea recursului în sensul solicitat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ.
Reclamanta Z. O. a formulat întâmpinare la recursul declarat de cătrepârâtul S. Român solicitând să se constate că acesta este lipsit de interes și lovit de nulitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâtul combate prin cererea de recurs cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, dar atâta timp cât aceste pretenții ale reclamantei nu au fost acordate de către instanța de fond recursul S. este lipsit de interes.
Referitor la recunoașterea caracterului politic al măsurii administrative a internării în lagăr de muncă recursul nu este motivat, fiind lovit de nulitate raportat la prevederile art. 303 alin. 1 și 2 și art. 306 alin. 1
C.pr.civ.
Analizând recursurile formulate de către reclamanta Z. O. și de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1. a T. M., C. reține următoarele:
1.Referitor la aplicarea deciziei Curții Constituționale nr.1358/2010, motiv de recurs invocat de către reclamantă, se apreciază și de către Curte că în mod corect a reținut tribunalul că aceasta este incidentă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă șiobligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Rezultă deci că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu Constituția a unui act normativ de natura celor sus- menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M.
O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu Constituția a actului normativ ori a normei juridice vizate.
A. încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu Constituția.
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și
Justiție prin decizia nr.12/(...), fiind admis recursul în interesul legii și stabilindu-se că urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și
1360/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din L. nr.2. și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. O..
Recursul reclamantei apare deci ca nefondat, urmând a fi respins în temeiul art.3041 coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ. 2. Referitor la recursul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice se reține că acesta nu cuprinde critici în ceea ce privește sentința atacată. Deși se solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, făcându-se la finalul cererii de recurs precizarea că se solicită respingerea capătului de cerere privind constatrea caracterului politic al condamnării dispuse față de tatăl reclamantei, nu se arată care sunt motivele care impun modificarea soluției instanței de fond. R. reiterează condiderentele sentinței atacate, fără a motiva în nici un fel recursul declarat. În consecință, raportat la prevederile art. 3021 alin.1 lit.c C.pr.civ., având în vedere că nu există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanță conform art.306 alin.2 C.pr.civ., C. va constata nulitatea recursului declarat de pârât. În ceea ce privește cheltuielile de judecată se constată că deși s-au solicitat, nu s-a făcut dovada acestora de către reclamantă în condițiile art.1169 C.civ. nici în fața instanței de fond și nici în recurs, neputând fi acordate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z. O. și constată nulitatea recursului declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1192 din (...) a T. M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, V. M. D.-L. B. A. C. G., S.-D. G. Red.A.C./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: G. P.
| ← Decizia civilă nr. 1443/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1562/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
