Decizia civilă nr. 2031/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2031/R/2011
Ședința publică din data de 03 iunie 2011
Instanța este constituită din:
Președinte: A. C.
Judecător: V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător: D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
G.: S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. M. împotriva sentinței civile nr. 605/(...), pronunțată de Tribunalul MARAMUREȘ în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta P. M. Ș., având ca obiect D. L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat cu pârâtul intimat și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de
3 iunie 2011, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. în susținerea recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul
Maramureș.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă precizată și înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta P. M. Ș. a chemat în judecată pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării și a măsurii administrative prin D. nr. 2., pârâtul să fie obligat la daune morale de 500.000 Euro.
Prin Sentința civilă nr. 605 din (...) pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta P. M. Ș. împotriva pârâtului S. Român reprezentat prin M. F. P. și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării și măsurilor administrative dispuse față de B. Ș. în D. de cercetare penală nr. 1. al Procuraturii Militare Teritoriale B..
S-a respins cererea formulată de reclamantă cu privire la daunelemorale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Tatăl reclamantei, numitul B. Ș. a fost ofițer activ și a funcționat în garnizoanele Vaslui, Bârlad, B., iar în anul 1942 este trimis pe front și numit comandant al Batalionului 20 Vânători de M. A participat la luptele de pe frontul antisovietic, iar în luna noiembrie 1943 este luat prizonier de către armata sovietică și internat în lagăr. În lagăr făcea agitație printre prizonieri, aducea injurii regimului R.P.R. și conducătorilor săi (fila 84). Datorită acestei atitudini B. Ș. a fost vânat de securitate și după ce a fost pus în libertate, s- au administrat probe în vederea trimiterii sale în judecată. Astfel, prin R. din dosarul nr. 195 din 11 ianuarie 1955 întocmit de P. M. B. (fila 85) a fost trimis în judecată pentru săvârșirea delictului de agitație publică prevăzut și pedepsit de art. 327 alin. III Cod penal. Din lipsă de probe suficiente dosarul s-a restituit pentru refacerea probațiunii. Ulterior în același dosar penal 195 se întocmește un nou Rechizitoriu din data de (...) cu propunerea de încetare a urmăririi penale întrucât fapta a fost amnistiată (fila 87). Deși tatăl reclamantei nu a fost condamnat penal, în cursul cercetărilor penale a fost reținut, arestat de mai multe ori, fiind lipsit de liberate (filele 88, 89, 90).
În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 2. „(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";, iar în alineatul „(2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de textele de lege și actele normative expres menționate.
La alin.3 se prevede că "; Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.";
Din textele de lege mai sus redate reiese că, prin L. nr. 2. se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
În speță infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei, se apreciază că se încadrează între cele enumerate în art. 1 alin. 3 din lege, motiv pentru care se va admite acțiunea reclamantei și se va constata caracterul politic al măsurilor administrative luate în D. nr. 1. al Procuraturii Militare B..
În ce privește daunele morale solicitate, se constată că, în Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată D. nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie
1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Ținând cont de faptul că reclamanta a solicitat acordarea doar de despăgubiri morale, despăgubiri care așa cum s-a arătat mai sus au fost declarate neconstituționale, în prezent nemaiexistând nici un temei legal reglementat de L. nr. 2. care să permită acordarea acestor daune s-a respins acțiunea ca nefondată conform dispozitivului.
În cursul procesului reclamanta a mai invocat și alte temeiuri de drept privind daunele morale și anume art. 998 - 999 Cod civil.
Potrivit art. 998 cod civil „. faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara";, iar conform art. 999 Cod civil „. este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa";.
Din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ 4 condiții: 1) existența unui prejudiciu; 2) existența unei fapte ilicite; 3) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; 4) existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
R. fie contractuală, fie delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie, în dreptul român, este reglementată de dispozițiile art. 35 alin. 2 și
3 din Decretul 31/1954 potrivit cărora, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice, va fi angajată ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcției ce îi revin, vor fi săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. D. se poate concluziona că, normele Decretului nr.
31/1954 constituie dreptul comun în materia răspunderii civile delictuale a persoanei juridice, deci și a statului. În art. 3 alin. 1 din același decret se prevede o excepție, potrivit căreia S. nu răspunde pentru obligațiile organelor de stat, dacă ele sunt persoane juridice.
Instituirea prin lege a răspunderii persoanei juridice pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de organele sale, constituie o măsură de protecție pentru victima prejudiciului care are astfel posibilitatea să solicite despăgubiri de la persoana juridică însuși. Având în vedere regimul juridic al răspunderii persoanei juridice pentru fapta proprie, reiese că, ea constituie oficțiune juridică, întrucât este, în cele din urmă, o răspundere pentru altul, deoarece persoana juridică nu este decât o noțiune, un concept juridic.
Din cele arătate mai sus, s-a putut constata că, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului va trebui să facă proba elementelor răspunderii juridice: prejudiciu, fapta ilicită, raport de cauzalitate, vinovăție, pornind de la fapta organelor persoanei juridice.
Fiind vorba de o acțiune care presupune antrenarea răspunderii civile delictuale, termenul de prescripție începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și presupune o durată de 3 ani, fiind un termen general conform art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958 raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților, fără privilegii și discriminări și art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României privind accesul liber la justiție, însă prin D. nr.
883/(...) Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă socotind că, modificarea conținutului unei norme juridice este sarcina parlamentului pe de o parte, iar chestiunile legate de modul de aplicare a unei dispoziții normative constituie angajamentul instanței de judecată pe de altă parte.
În speță, analizându-se cererea de chemare în judecată s-a constatat că pretențiile reprezentând daune au fost solicitate de reclamantă în anul
2010. Termenul de prescripție se apreciază că a început să curgă începând cu anul 1990, an în care a apărut și Decretul - Lege nr. 118/(...) privind acordarea unor despăgubiri persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând de la (...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, act normativ care a dat posibilitate persoanelor care au fost persecutate din motive politice să ceară și să obțină mai multe despăgubiri și drepturi. Astfel că, termenul de 3 ani de prescripție a expirat în anul 1993.
Repunerea în termen presupune apariția unei legi speciale, care să deroge de la dreptul comun, și care să prevadă în mod expres repunerea în termen pentru a beneficia de noi drepturi.
Prin apariția Legii nr. 2. s-a încercat o astfel de repunere în termen, însă așa cum s-a mai arătat art. 5 alin. 1 lit. a din lege a fost declarat neconstituțional. Potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/(...) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legi și ordonanțe în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la
45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Reținându-se că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale Legii nr. 2., articol care reglementa daunele morale.
Ca temei de drept s-au invocat și dispozițiile art. 52 din Constituția
României. Raporturile dintre stat și puterea judecătorească suntreglementate prin norme de rang constituțional și subordonat acestora prin lege organică, respectiv L. nr. 3. privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Art. 52 din Constituție consacră „dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică";, iar alin. 3 dispune că „statul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. R. statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență";.
Din punct de vedere al legii speciale adoptate în aplicarea normei constituționale, normele incidente cauzei sunt prescrise de art. 96 din L. 3..
Ceea ce norma specială asimilează faptei ilicite nu poate fi decât o eroare judiciară produsă în procesul penal (art. 96 alin. 3 din L. nr. 3.) sau în alte procese decât cele penale (alin. 4 aceiași lege) în ultima situație arătată, textul de lege prevăzând o condiție suplimentară, de a se stabili în prealabil printr-o hotărâre definitivă a răspunderii penale sau disciplinare, după caz, a judecătorului sau procurorului, pentru o faptă săvârșită în cursul procesului și dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Celelalte temeiuri de drept precizate de reclamantă și anume mai multe Rezoluții CE și Declarația de la V. nu pot fi luate în considerare. Conform dreptului comunitar izvoarele primare sunt Tratatele, protocoalele, iar izvoarele secundare sunt: regulamentul, directiva și decizia. Obligatorii sunt toate cele arătate cu precizarea că, tratatele cu protocoalele aferente și regulamentele sunt obligatorii fără transpunerea lor în sistemul de drept național.
Pe cale de consecință s-a admis în parte acțiunea reclamantei, s-a constatat caracterul politic al condamnării și măsurilor administrative luate față de tatăl reclamantei în D. nr. 1., iar în ce privește daunele morale solicitate, aceste pretenții au fost respinse ca nefondate conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea sentinței în sensulrespingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că din susținerile reclamantei a rezultat că deținerea antecesorului în lagăr în U. a început în anul 1943, perioadă anterioară celei la care se referă L. nr. 2., solicitarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral fiind susținută de cele două decizii ale M.ui Afacerilor Interne nr. 2. și nr. 5. prin care tatăl reclamantei a fost trimis în colonia de muncă G.-P. A. pentru 24 de luni, pedeapsa fiind majorată cu 12 luni. Ulterior, acesta a fost reținut sub acuzația de agitație publică, pentru care a fost și condamnat.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă care sunt faptele și încadrarea legală pentru care au fost emise cele două decizii ale M.ui Afacerilor Interne și dacă acestea reprezentau sau nu fapte de natură să atragă o condamnare politică, iar în ceea privește acuzația de agitație publică nu s-a menționat existența vreunei hotărâri judecătorești sau a unei pedepse aplicate.
S-a mai arătat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1., încetându-și efectele conform art. 147 alin. 1 din Constituția României.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ.
În apărare intimata P. M. Ș. a formulat întâmpinare prin care a solicitatrespingerea recursului.
În motivare s-a arătat că tatăl său a fost ofițer activ în cel de-al doilea
Război Mondial în perioada 1943-1950 fiind deținut într-un lagăr din U.. După aducerea sa în țară a fost reținut la Penitenciarul Rahova, prin decizia MAI nr. 2. fiind încadrat timp de 24 de luni în colonia de muncă G.-P. A., pedeapsa fiindu-i majorată prin decizia MAI nr. 5. cu încă 12 luni. A fost pus în libertate la data de (...) în baza biletului de liberare nr. 56.
Prin luarea acestor măsuri de către statul comunist au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului referitoare la dreptul la viață și interzicerea torturii, drepturi prevăzute în Constituția României din anul 1948, cât și în actele internaționale.
De altfel prin hotărârea nr. 1745 a C. J. D. i s-a recunoscut tatălui reclamantei calitatea de prizonier în U. și deținut politic în baza Decretului- Lege nr. 118/1990.
S-a apreciat că reclamanta este îndreptățită la acordarea daunelor morale solicitate.
Analizând recursul declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva Sentinței civile nr. 6. a T. M., C. rețineurmătoarele:
În primul rând se impune a se face precizarea că instanța de recurs este abilitată să se pronunțe numai în limita investirii sale prin cererea de recurs, recursul declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice privind numai constatarea caracterului politic al condamnării și al măsurilor administrative dispuse față de numitul B. Ș.
Pentru a constata caracterul politic al condamnării și măsurilor administrative luate împotriva antecesorului reclamantei, numitul B. Ș., instanța de fond a reținut că acesta a întreprins o activitate de denigrare a regimului instaurat în România și a conducătorilor săi în perioada ulterioară lunii noiembrie 1943 când a fost luat prizonier de către armata sovietică și internat în lagăr.
S-a mai reținut că deși tatăl reclamantei nu a fost condamnat penal, a fost cercetat penal, fiind trimis în judecată la data de (...), rechizitoriul fiind anexat la fila 85 din dosarul de fond, în urma trimiterii dosarului în vederea refacerii probațiunii întocmindu-se un nou rechizitoriu la data de (...), rechizitoriu anexat la fila 87 din dosarul de fond, propunându-se încetarea urmăririi penale deoarece fapta a fost amnistiată.
La filele 88, 89 și 90 din dosarul de fond au fost depuse mandatele de arestare din care rezultă că împotriva antecesorului reclamantei a fost luată măsura arestării în cursul cercetărilor începute împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. 3 Cod penal.
La fila 93 din dosarul de fond este depusă nota întocmită de către D. regională C. din cadrul M.ui Afacerilor Interne la data de (...) din care rezultă că numitul B. Ș. a fost arestat la data de (...) pentru delictul de agitație publică, fiind eliberat la data de (...), aspect confirmat de referatul întocmit de către D. R. C. din cadrul M.ui Afacerilor Interne din (...) (fila 91 dosar fond).
Din toate aceste înscrisuri rezultă cu certitudine că antecesorul reclamantei a fost cercetat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.327 C., fiind și arestat pe parcursul cercetărilor penale, în final nefiind într-adevăr condamnat deoarece prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr.195 la data de (...) s-a constatat că fapta a fost amnistiată, infirmându-se mandatul de arestare nr.705/(...).
În cuprinsul actelor de trimitere în judecată s-a reținut că învinuitul B. Ș. avea o atitudine dușmănoasă față de regimul democrat din Republica P.ulară Română, adresând injurii la adresa comuniștilor și împotrivindu-se reeducării.
De asemenea din fișa matricolă întocmită pe numele defunctului
Burculescu Ș.(filele26,27 dosar fond) rezultă că după eliberarea din lagăr și revenirea în țară acesta a fost internat în colonia de muncă G. în perioada
1952-1954, măsura fiind prelungită ulterior cu 12 luni, neputându-se stabili cu certitudine temeiul avut în vedere la luarea acestei măsuri.
Chiar și numai prin raportare la măsurile dispuse împotriva defunctului în dosarul penal nr.1. și având în vedere conținutul celor două rechizitorii întocmite în acesta rezultă că împotriva antecesorului reclamantei au fost luate măsuri care se încadrează la prevederile art.4 alin.2 din L. nr.2., fiind îndeplinite în cauză cerințele acestui text de lege.
Într-adevăr nu se poate aprecia ca fiind întrunite cerințele nici unuia din alineatele art.1 din lege în lipsa unei hotărâri de condamnare.
Având în vedere considerentele de mai sus, C., în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 605 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 605 din
(...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2011.
Președinte Judecători
A. C. V. M. D.-L. B.
G. S.-D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: G. P.
| ← Decizia civilă nr. 1904/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5299/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
