Decizia civilă nr. 5299/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 5299/R/2011
Ședința publică din 16 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : I.-D. C.
JUDECĂTORI : A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. E., împotriva deciziei civile nr. 3. septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. G., PRIN P., B. A., B. E., O. M. I. ȘI O. L. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâții B. A. și O. L. C. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta C. E., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării recursului.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că reclamanta recurentă are angajat avocat și lasă cauza la a doua strigare pentru a da reclamantei recurente, reprezentantei reclamantei recurente, reprezentantului pârâtului intimat M. G., prin P., pârâților intimați B. E. și O. M. I., posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat P. O. V., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 4 din dosar, pârâții B. A. și O.
L. C. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul doamnei avocat P. O. V., a înregistrat la dosar un înscris prin care arată că depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului, la care a anexat chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, astfel încât, recursul declarat de reclamanta C. E. este legal timbrat.
De asemenea, Curtea constată că pârâții intimați B. A., B. E., O. M. I. și O. L. C., au expediat prin poștă o întâmpinare, într-un singur exemplar, care a fost înregistrată la dosar în data de (...) și prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente și pârâții intimați B. A. și O. L.
C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanteireclamantei recurente în susținerea recursului, iar pârâților intimați B. A. și O. L. C. le acordă cuvântul pentru a pune concluzii pe recursul declarat de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului, a rejudecării cauzei pe fond și a admiterii acțiunii reclamantei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că a formulat acțiunea și în contradictoriu cu posesorii terenului în litigiu, întrucât în urma discuțiilor purtate cu primarul mun. G., acesta i-a spus reclamantei că trebuie să formuleze acțiunea și în contradictoriu cu pârâții B. A., B. E., O. M. I. și O.
L. C.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și, totodată, arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au îndrumat-o pe reclamantă să promoveze o acțiune în revendicare, însă pentru că reclamanta deține titlu de proprietate cu privire la terenul în litigiu, nu consideră necesară promovarea unei acțiuni în revendicare.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că pârâții intimați B. și O. nu au permis expertului să efectueze măsurătorile privind terenul în litigiu, iar în concluzie, solicită admiterea recursului și obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând onorar avocațial, sens în care, depune la dosar o copie semnată pentru conformitate cu originalul de pe bonul fiscal care atestă plata onorariului avocațial pentru recurs în cuantum de 600 lei.
Pârâtul intimat B. A. arată că nu este real faptul că nu a permis expertului să efectueze măsurătorile privind terenul în litigiu, ci expertul nu a solicitat să i se dea acces în vederea efectuării acestor măsurători și, totodată, arată că doamna C. E. se află în America, iar terenul ce aparține acesteia este în mare parte un drum de acces spre imobilele pârâților B. A., B. E., O. M. I. și O. L. C.
Pârâții intimați B. A. și O. L. C. solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin încheierea civil ă nr. 182/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de cătreinstanță din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâții M. G. reprezentat prin P., B. A., B. E., O. S., O. M. I. și O. L. C., având ca obiect obligație de a face, în favoarea Judecătoriei G..
Pentru a dispune declinarea de competență, Tribunalul Cluj a avut în vedere următoarele argumente:
„Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta C. E. solicită obligarea pârâților la încheierea protocolului de predare-primire cu privire la imobilul teren situat administrativ în mun. G., str. G. C. nr. 19,înscris în C.F. nr. 50625 G. (provenită din C.F. nr. 155 G.) cu nr. cadastral/top. 751/1, proprietatea tabulară a reclamantei, iar în caz de opunere, autorizarea reclamantei ca în prezența executorului judecătoresc să încheie un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
Din actele dosarului rezultă că prin D. nr. 579/(...), emisă de P. municipiului T., a fost restituit în natură terenul în suprafață de 320 mp, reprezentând curtea imobilului cu nr. top. 751/1, situat la adresa anterior menționată. Reclamanta a arătat în motivele cererii de chemare în judecată că dispoziția examinată nu a fost contestată, astfel încât, a demarat procedurile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la acest imobil.
Obiectul cauzei nu atrage competența specială a secției civile a tribunalului, nefiind incidente dispozițiile art. 26 alin. 3 din L. nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare. Textul legal menționat dispune în sensul că decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță, instanța nu este învestită cu o asemenea contestație, de natură să atragă competența materială în primă instanță a tribunalului. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și potrivit art. 1 pct. 1
C.pr.civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei G..
În lumina considerentelor expuse și în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1, art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 2 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a T.ui C. urmează să fie admisă și se va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâții M. G. reprezentat prin P., B. A., B. E., O. S., O. M. I. și O. L. C., având ca obiect obligație de a face, în favoarea Judecătoriei G.";.
Pe rolul Judec ător ie i G. dos arul a f ost înre g is tr at sub nr. (...) .
Pr in sen tinț a c iv il ă nr. 929/(...), pronunț ată de Judec ător ia Gherl a în dosar nr. (...), s-a respins cererea reclamantei C. E. împotriva pârâților M. G., B. A., B. E., O. M. I., O. L. C. pentru obligație de a face.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„În virtutea Legii nr. 1., prin dispoziția primarului M.ui G. sub nr.
579/(...), a fost restituit în natură, reclamantei C. E., imobilul teren în suprafață de 320 mp. intravilan, înscris în CF 155 G., aferent construcției compusă din două apartamente proprietatea pârâților, situată în G., str. G.
C., nr. 19, jud. C.;
Pârâții sunt proprietarii apartamentelor ce compun construcția aferentă terenului retrocedat reclamantei, potrivit Legii nr. 1., ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost menținute ca valabile prin hotărârea civilă rămasă definitivă și irevocabilă nr. 224/2003 a Judecătoriei G.; de menționat este aici că pârâții nu au dobândit prin contracte de vânzare cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 1. și dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor adică asupra terenului curte și grădină în suprafață de 320 mp, întrucât prin L. nr. 1. puteau fi înstrăinate doar apartamentele locuite de chiriași nu și terenurile aferente, care continuau să rămână în proprietatea statului și pentru care plăteau chirie acestuia;
Terenul retrocedat reclamantei prin dispoziția primarului M.ui G. în suprafața de 320 mp, reprezintă curtea celor două apartamente proprietatea pârâților B. A., B. E. și O. M. I. și O. L. C. D. de proprietate asupra acestui teren a fost înscris în CF 50625 G., cu nr. top.751/1 în favoarea reclamantei C. E., în cotă de 1/1 parte.
Prin cererea de față reclamanta invocă faptul că pârâții refuză să-i predea terenul, respectiv să încheie protocolul de predare primire, iar executorul judecătoresc, la care s-a adresat ca urmare a refuzului pârâților, i-a comunicat faptul că nu poate fi încheiat acest protocol întrucât terenul este ocupat de pârâții B. și O. și nu doresc să-l predea pe cale amiabilă, motiv pentru care a îndrumat-o să se adreseze instanței de judecată, fila 24.
Potrivit art. 25 alin. 5 din L. nr. 1. reactualizată în 2005, se încheie, obligatoriu de către proprietarul căruia i s-a retrocedat imobilul în natură și deținătorii actuali ai imobilului, un protocol de predare primire în 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei de retrocedare, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia un protocol de constatare unilaterală a preluării imobilului în prezența executorului judecătoresc.
În speța de față, protocolul nu a fost semnat de pârâți pentru că refuză să predea imobilul teren, fapt constatat de către executorul judecătoresc, la fața locului și comunicat reclamantei prin adresa din data de (...).
Pârâții prezenți în fața instanței, au arătat că nu vor să semneze acest protocol de predare-primire pentru că acest teren este curtea aferentă apartamentelor lor și că nu a fost reglementată situația căii de acces, poartă, dependințe, etc;
Prin urmare suntem în prezența unui proprietar neposesor al terenului retrocedat, care este reclamanta și posesorii neproprietari ai terenului, care sunt pârâții, astfel că instanța apreciază că nu mai sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. 5 din L. 1., în speța de față ci dispozițiile acțiunii în realizarea dreptului de proprietate al reclamantei, care este lipsită de două dintre atributele dreptului de proprietate și anume posesia și folosința terenului;
Astfel, reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizarea dreptului ei de proprietate și nu acțiunea de față care nu este admisibilă, acțiune în cadrul căreia vor trebui să fie clarificate și aspectele invocate de pârâții privitoare la servituțile de trecere, acces la poartă, dependințe, etc., astfel încât dreptul de proprietate al reclamantei să nu fie perturbat";.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at apel, în ter men leg al, recl aman ta C.
E., prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate și rejudecarea pe fond a cauzei cu consecința admiterii acțiunii subsemnatei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată atât Infond cât și în apel.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegată întrucât s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, instanța dând întâietate dispozițiilor de drept comun fără să facă aplicarea prevederilor legii speciale, prevederi pe care și-au întemeiat în drept acțiunea.
Instanța fondului a înțeles greșit obiectul cauzei întrucât față de temeiul juridic invocat, M. G. prin P. avea obligația să-i predea terenul restituit în natură, proprietatea tabulară a reclamantei. A. obligație rezultă din procedura administrativă prevăzută de L. nr. 1.. Am chemat în judecată pe pârâții persoane fizice pentru ca hotărârea ce se va pronunța să le fieopozabilă deoarece aceștia sunt detentorii precari ai terenului restituit mie în baza Legii nr.1..
Instanța fondului menționează în considerentele hotărârii ca acțiunea nu ar fi admisibilă, apreciind că aș avea la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului meu de proprietate. în cadrul căreia să fie clarificate și aspectele invocate de pârâți privitoare la servituțile de trecere, acces la poartă, dependințe etc. astfel încât dreptul meu să nu fie perturbat.
De menționat faptul că pârâții de rândul 2 - 5 având doar calitatea de detentori precari, deținător fiind M. G., motivațiile instanței de fond conform cărora aș avea la îndemână o acțiune în realizarea dreptului nu au suport juridic. A. este o acțiune a proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, pârâții de rândul 2-5 fiind chemați în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii.
Conform dreptului comun, respectiv art. 111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, cererea neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Aceste dispoziții nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 25 alin. 4 și 5 din L. nr. 1. și nu au nici o legătură cu cererea cu care a investit instanța.
Conform art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății reclamantei asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a dispoziției de restituire, termen după care având în vedere că protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenta executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
Deținătorului terenului este Statul Român pârâții intimați persoane fizice nu au avut și nu au nici drept de proprietate-în baza Legii nr. 1. nu au cumpărat teren-astfel că toate supozițiile și propunerile instanței de fond exced obiectului cauzei.
Din considerentele sentinței atacate se poate trage concluzia că acțiunea reclamantei ar fi fost respinsă ca inadmisibilă, deși din dispozitivul hotărârii nu rezultă cu certitudine că acțiunea a fost respinsă pe excepție.
Prezenți în fața instanței, intimații O. M. si B. A. au arătat că se opun admiterii apelului.
Pr in dec iz ia c iv il ă nr . 356/(...), pronunț ată de T ri bunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind păstrată înîntregime sentința apelată.
M.ivând apelul, Tribunalul Cluj a reținut următoarele:
„Așa cum rezulta atât din motivarea cererii de chemare in judecata si cum se arata si in motivele de apel fundamentul juridic al cererii de chemare in judecata sunt prevederile art. 25 alin. 4 si 5 din L. nr. 1..
In baza acestui text de lege cuprins intr-o lege speciala cu un câmp de aplicare clar determinat in sarcina pârâților persoane fizice nu poate fi impusa nicio obligație. O asemenea obligație poate fi impusa doar in temeiul unei acțiuni fundamentata pe dreptul comun si nu pe aceste prevederi legale așa cum a reținut in esența si prima instanța.
Deși in apel reclamanta a arătat ca in realitate a chemat in judecata pârâții de rândul 2-5 doar pentru opozabilitate aceasta susținere este contrara realității ce rezulta din obiectul cererii de chemare in judecata așacum este indicat la f. 2 dosar fond astfel ca se poate retine ca prima instanța a înțeles corect obiectul cauzei. Totodată, in apel nu este posibila schimbarea acestui obiect raportat la prevederile art. 294 C.pr.civ.
În ce privește acțiunea formulata fata de paratul de rândul 1 in mod corect aceasta a fost respinsa .Astfel in măsura in care acest parat in calitatea sa de deținător al bunului restituit in baza Legii nr. 1. refuza semnarea protocolului de predare preluare reclamanta nu trebuie sa apeleze la justiție pentru a obține obligarea paratului la încheierea acestui act, putând încheia direct un proces verbal de constare unilaterala a preluării imobilului in prezenta executorului judecătoresc. Altfel spus in temeiul acestei legi speciale refuzul de semnare a protocolului de predare primire nu se sancționează in modalitatea pretinsa de reclamanta ci in modalitatea prevăzuta de art. 25 alin. 5 din aceasta lege prin întocmirea procesului verbal de constatare unilaterala.
Având in vedere aceste considerente tribunalul in temeiul art. 296
C.pr.civ va respinge apelul ca nefondat si va menține sentința apelata ca fiind legala si temeinică";.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta
C. E., solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterearecursului, modificarea deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului, a rejudecării cauzei pe fond și a admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și
9 C.pr.civ., arătându-se că instanța de apel a înțeles greșit obiectul cauzei și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cauzei, după cum urmează: reclamanta a solicitat să fie pusă în posesie cu terenul restituit în natură prin D. nr. 579/(...), dispoziție care, conform art. 25 alin. 4 din L. nr.
1., are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlul executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară; în aceste condiții, refuzul P. municipiului G. de a o pune în posesie pe reclamantă, o privează pe aceasta de unul din atributele dreptului de proprietate, acest abuz de drept fiind perpetuat prin soluțiile adoptate atât de instanța fondului, cât și de instanța de apel.
S-au mai invocat în motivarea recursului prevederile art. 25 alin. 5 din
L. nr. 1.; faptul că pârâții intimați B. și O. nu au niciun drept asupra terenului; reținerea greșită de către instanța de apel și de către instanța de fond a faptului că în prezenta cauză ar fi vorba despre o acțiune de drept comun, în condițiile în care reclamanta nu revendică imobilul de la pârâții B. și O., ci solicită obligarea P. să finalizeze procedura stabilită de L. nr. 1..
Pr in în tâmp in are a f ormu l ată în c auz ă, in timaț ii B. A., B. E., O. M. ș i O. L. au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că ei au fost cumpărători de bună-credință și că, în ceea ce îi privește, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 7 alin. 1 și 4 din L. nr. 1/2009.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a învestit instanța cu o cerere având ca obiect o obligație de a face, formulată în contradictoriu cu pârâții M. G. prin P., B. A., B. E., O. M. I. și O. L. C., solicitând instanței să oblige toți pârâții să încheie cu reclamanta protocol de predare-primire cu privire la imobilul teren, situat administrativ în municipiul G., str. George C. nr. 19, înscris în CF nr.
50625, provenită din CF nr. 155 G., nr. top 751/1, în caz de opunere din partea pârâților să fie autorizată reclamanta ca în prezența executoruluijudecătoresc să încheie un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
Reclamanta și-a întemeiat din punct de vedere juridic această acțiune pe prevederile art. 25 alin. 4 și 5 din L. nr. 1., arătând în motivarea acțiunii că P. municipiului G. a emis în favoarea reclamantei D. nr. 579/(...), în baza Legii nr. 1., dispoziție prin care a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 320 mp teren liber, cu datele de identificare anterior menționate.
Potrivit art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Art. 25 alin. 5 din L. nr. 1., republicată, prevede că proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate, vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de
30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
Prin prisma art. 25 alin. 4 și 5 din L. nr. 1., republicată, în procedura de încheiere a protocolului de predare-preluare justifică calitate procesuală pasivă doar deținătorul actual al imobilului restituit în natură prin dispoziția P., în speță, M. G. prin P.
În ipoteza în care M. G. prin P. nu înțelege să procedeze la încheierea protocolului de predare-preluare cu reclamanta, cu privire la imobilul restituit prin D. nr. 579/(...), în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a D. nr. 579/(...) (f. 4 dosar fond), reclamanta are posibilitatea legală, conferită de art. 25 alin. 5 teza finală din L. nr. 1., republicată, să încheie în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
În niciun caz, însă, pârâții persoane fizice B. și O., care nu sunt nici deținătorii actuali ai imobilului, în sensul pe care L. nr. 1. îl dă acestei noțiuni, și nici emitenții D. nr. 579/(...), nu justifică vreo calitate procesuală pasivă în procedura reglementată de art. 25 alin. 4 și 5 din L. nr. 1., republicată.
Așa cum corect a reținut prima instanța, precum și instanța de apel, în contradictoriu cu pârâții persoane fizice - cu care reclamanta nu are stabilit niciun fel de raport juridic -, reclamanta își poate valorifica dreptul de proprietate asupra terenului ce i-a fost restituit prin D. nr. 579/(...) doar pe calea unei acțiuni în revendicare de drept comun.
Și aceasta pentru că dispozițiile art. 25 alin. 4 și 5 din L. nr. 1., republicată, vizează o procedură specială de încheiere a protocolului de predare-preluare, procedură care nu este aplicabilă pârâților persoane fizice, ci doar M.ui G. prin P., iar pe de altă parte, pentru valorificarea și recunoașterea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu pârâții persoane fizice reclamanta nu poate uza de o simplă acțiune în obligație de a face - în absența existenței unui raport juridic între reclamantă și aceștia pârâți -, ci doar de o acțiune în realizarea dreptului ei de proprietate, respectiv, de o acțiune în revendicare pe dreptul comun.
În ceea ce privește posibilitatea conferită reclamantei de textul art. 25 alin. 5 teza finală din L. nr. 1., republicată, respectiv, aceea de a încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului, reclamanta trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 25 alin. 6 din L. nr. 1., republicată.
Nu se contestă caracterul de titlul de proprietate a D. de restituire și nici caracterul de titlu executoriu al acesteia, atribute conferite prin chiar textul art. 25 alin. 4 din L. nr. 1., republicată, doar că, punerea în executare a dispoziției trebuie făcută în termenul prevăzut de art. 25 alin. 6 din L. nr.
1., republicată.
Este adevărat că în cadrul procesual al acțiunii pendinte reclamanta nu a formulat nicio solicitare de revendicare a imobilului de la pârâții B. și O., dar nu este mai puțin adevărat că valorificarea dreptului său de proprietate în contradictoriu cu acești pârâți poate fi realizată doar pe calea unei acțiuni în revendicare de drept comun.
Apoi, prin prisma art. 25 alin. 5 din L. nr. 1., republicată, M. G. prin P. nu poate fi obligat, așa cum nefondat apreciază recurenta, la încheierea protocolului de predare-preluare, ci, în ipoteza în care acest pârât refuză încheierea respectivului protocol, reclamanta are o singură posibilitate legală, conferită de art. 25 alin. 5 teza finală din L. nr. 1., republicată, respectiv, încheierea unui proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului, în prezența executorului judecătoresc.
Se constată, astfel, de către Curte că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., și nici cele ale art. 304 pct. 9 C.pr.civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., se impune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. E., împotriva deciziei civile nr. 3. septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar civil nr. (...), pe care o menține în tot.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: C. S.
Jud.apel: A.A. M./F.S. Bolchiș
| ← Decizia civilă nr. 2031/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4638/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
