Decizia civilă nr. 2483/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 2483/R/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din:
Președinte: V. M.- președintele instanței
Judecători: D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A.
A. C. Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. A. D., I. L. T., I. S. P. precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S. împotriva sentinței civile nr. 319/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr.(...), având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, avocat P. A. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent .
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2011, reclamanții recurenți au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârâtul recurent.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, susține recursul astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de S. R. prin C., solicită respingerea lui în baza motivelor arătate în scris prin întâmpinare.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului formulat de S. R. prin C. și menținerea hotărârii atacate, apreciind că în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru readministrarea probei cu expertiza, în cauză fiind efectuată și expertiză de evaluare a terenului.
Cu privire la recursul reclamanților recurenți, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea lui conform motivelor arătate în scris.
C U R T E A
I. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. în data de (...), reclamantele I. S. P., I. L. T. și I. A. D. au solicitat instanței, in contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C., să constate că suprafața reală expropriată din terenul proprietatea reclamantelor, categoria de folosință arabil extravilan, situat în corn. S. tarla
22, parcela 9 menționat în T.P. 25878/244/(...), pe amplasamentul lucrării
„Secțiunea 2B pe teritoriul localităților C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din jud. C." din cadrul obiectivului de investiție „. B.-C.-B." aprobat prin HG nr.
7., este de 2000 mp. și să dispună obligarea pârâtului la o despăgubire justă, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1594 mp.; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat arată că din H. nr. 24/(...) rezultă că suprafața de 451 mp. din terenul de mai sus a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică, însă, în realitate, suprafața de teren expropriată este mai mare, de aprox. 2000 mp.
Pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantelor și a dreptului la o despăgubire justă, se impune să se procedeze la o identificare corectă a terenului, precum și la o evaluare corectă a părții din terenul expropriat pentru care nu s-au acordat despăgubiri.
II. Judecata în primul ciclu procesual. Prin sentința civilă nr. 319 dindata de 30 martie 2011, Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei de interes a reclamantelor, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin C., precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele I. S. P., I. L. T.
Prin aceeași sentință, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele I. A. D., I. L. T., I. S. P. împotriva S. R. prin C. și, în consecință, s-a constatat că suprafața reală afectată de măsura exproprierii din terenul proprietatea reclamantelor situat în tarla 22, parcela 9, din TP 25878/244/(...) este de 568 mp.
A fost obligat pârâtul S. R. prin C. să plătească reclamantelor suma de
436,41 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 117 m.p., precum și 1500 lei, cheltuieli parțiale de judecată în favoarea reclamantelor.
Prin Decizia civilă nr. 433/R/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de
A. C., s-a admis recursul declarat de pârâta C. N. de A. și D. N. din R.,împotriva Sentinței civile nr. 813/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalul Cluj, care a fost casată în întregime cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât instanța nu a fost legal constituită, pricina fiind soluționată fără participarea procurorului, care este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 23 din L. 3..
III. Judecata în cel de-al doilea ciclu procesual. Trimisă spre rejudecare, pricina a fost repusă pe rolul instanței sub nr. (...)
Prin Sentința civilă nr. 813/(...), Tribunalul Cluj a respins excepția lipsei de interes a reclamantelor. T., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin C.
S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantele I. S. P., I. L. T. și I. A. D.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamante astfel cum a fost precizată și pe cale de consecință: s-a constatat că suprafața reală afectată de măsura exproprierii din terenul proprietatea reclamantelor situat în tarla 22, parcela 9, din TP 25878/244/(...) este de 1149 mp.;a fost obligat pârâtul S. R. prin C. sa plătească reclamantelor o justă despăgubire în cuantum de 2603,54 E. sau echivalentul în lei la data plății reprezentând contravaloarea suprafeței de 648 mp teren; a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 3180 lei onorariu expert și onorariu avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit, sub aspectul stării de fapt, următoarele:
Prin H. nr. 24 din data de 03 mai 2007, s-a expropriat suprafața de
451 m.p. din terenul proprietatea reclamantelor, categoria de folosință arabil extravilan, situat în com. S. tarla 22, parcela 9, menționat în T.P.
25878/244/(...), pentru amplasamentul lucrării „Secțiunea 2B pe teritoriul localităților C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din jud. C."; din cadrul obiectivului de investiție „ autostrada B.-C.-B."; aprobat prin H. nr. 7., stabilindu-se o valoare a despăgubirii în cuantum de 1682,23 euro ( filele 8,
9 din dosar ).
În conformitate cu procesul-verbal nr. 24 din data de 03 mai 2007, instanța a reținut că două dintre reclamante, respectiv I. L. T. și I. A. D., au refuzat să semneze procesul-verbal învederând că suprafața totală a terenului este mai mare decât ce rezultată din măsurători, astfel că în mod corespunzător suprafața afectată de A. B.-B. este mai mare decât cea indicată în documentația cadastrală.
În aceste condiții tribunalul a apreciat că reclamantele justifică un interes, în speța dedusă judecății solicitând a li se acorda o diferență de bani, cu titlu de despăgubire, tocmai în considerarea faptului că suprafața expropriată este mai mare decât cea înscrisă în H. nr. 24 de stabilire a despăgubirilor, emisă în data de 03 mai 2007.
Prin precizarea de acțiune, reclamantele au solicitat instanței de judecată să constate că suprafața reală afectată de măsura exproprierii din terenul proprietatea reclamantelor situat în tarla 22, parcela 9, din TP
25878/244/(...) este de 1149 mp., solicitând practic să se constate întinderea dreptului la despăgubire, drept statuat prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor, iar nu a unei situații de fapt.
A accepta ipoteza inadmisibilității s-ar ajunge în situația în care reclamantele nu ar avea la dispoziție nici o acțiune în justiție prin care să se statueze suprafața reală expropriată, întrucât procedura exproprierii nu poate fi inițiată decât de expropriator, cel expropriat putându-se adresa instanței de judecată doar în condițiile contestării cuantumului despăgubirilor.
În aceste condiții, dreptul la un tribunal în lumina dispozițiilor CEDO, ar deveni iluzoriu, practic o astfel de categorie de reclamanți neavând la îndemână nici un instrument juridic pentru valorificarea drepturilor garantate de C. și de normele comunitare. A. în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art. 6 din CEDO, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Prin aceeași precizare, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului S. R. prin C. să plătească o justă despăgubire în cuantum de 2603,54 E. sau echivalentul în lei la data plății reprezentând contravaloarea suprafeței de
648 mp. teren, tinzând astfel la o cuantificare corectă a despăgubirilor pentru un imobil expropriat la data promovării cererii de chemare în judecată, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului din prezenta acțiune civilă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Prin H. nr. 24 de stabilire a despăgubirii emisă în data de 3 mai 2007
(f.8 dosar), întocmită în baza documentației cadastrale nr. 15881/(...) recepționată de O. C., expropriatorul a stabilit că suprafața expropriată din terenul proprietatea reclamantelor, arabil situat în extravilanul com. S., tarlaua 22 parcela 9 este în suprafață de 451 m.p.
Reclamantele au pretins că în realitate suprafața expropriată este de
1149 mp.
În scopul verificării întinderii suprafeței expropriate, instanța a administrat proba expertizei în specialitatea topografie întocmită de expert G. T., care a propus 4 variante.
D.tre aceste variante, tribunalul a apreciat că trebuie avută în vedere varianta care s-a raportat la planul de punere în posesie întocmit în baza L. nr. 18/991, căci acesta a stat la baza emiterii actului de proprietate al reclamantelor. E. evident ă suprafața parcelei 9, menționată in titlul de proprietate 8000 m.p. este eronată, însă rămâne posibilă orientarea după configurația și vecinătățile acestei parcele, astfel cum apar în planul parcelar de punere in posesie.
C. locală de fond F. S. a depus la dosar, în cursul procesului, și o altă hartă parcelară, în care suprafața parcelei 9 ar fi de 6972 m.p.. Acest plan nu poate fi avut insă in vedere întrucât nu poartă viza O. spre deosebire de cel aflat la fila 133 dosar care, fiind anexă la documentația cadastrală, este de presupus că este certificată de O. Î. cele două planuri parcelare există diferențe evidente de formă si de suprafață a parcelei nr. 9 .
Limitele indicate de reclamante nu pot fi avute în vedere căci provin de la partea însăși, iar limitele indicate in procesul-verbal de vecinătate de asemenea nu pot fi luate in considerare, câtă vreme acestea nu sunt conforme limitelor parcelei indicate in planul parcelar ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
În concluzie, întinderea suprafeței de teren expropriată din parcela 9 tarlaua 22, aflată in proprietatea reclamantelor, este de 568 m.p.
IV. Declarațiile de recurs. Î. sentinței civile nr. 3. a Tribunalul Cluj au declarat recurs atât reclamantele I. S. P., I. L. T., I. A. D., cât și pârâtul S. R. prin C. N. de A. și D. N. din R..
1. Reclamantele au solicitat admiterea recursului și modificarea in parte a sentinței civile nr. 3., in ceea ce privește întinderea suprafeței de teren afectata de măsura exproprierii și cuantumul despăgubirilor; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in fond și in recurs.
Se apreciază că hotărârea tribunalului este nelegala si netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța nu a stabilit corect starea de fapt și nu a avut in vedere toate probele administrate în cauza - art. 304 ind. 1 C.pr.civ. D. expertiza tehnica efectuata in cauza rezultă că terenul proprietatea reclamantelor situat in corn. S., tarla 22 parcela 9 , TP nr.25878/244/(...), in oricare din variante, este situat pe amplasamentul lucrării "secțiunea 28 pe teritoriul localitatilor C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din Jud. C." din cadrul obiectivului de investiție "autostrada B.-C.-B." aprobat prin HG nr. 7.. Suprafața de teren afectata de măsura exproprierii, in oricare din variante, este mai mare decât suprafața de teren pentru care s-au acordat despăgubiri.
Criteriul pe care l-a avut in vedere instanța pentru determinarea suprafeței reale afectată de măsura exproprierii este un criteriu subiectiv si este stabilit unilateral fără sa fie coroborat cu toate probele administrate, varianta corecta pentru determinarea suprafeței corecte afectată de măsura exproprierii fiind anexa 5 din expertiza, respectiv suprafața de teren de 1149 mp.
- aplicând criteriul subiectiv mai sus menționat pentru determinarea suprafeței reale afectate de măsura exproprierii, instanța a încălcat principiul potrivit căruia orice persoana expropriata este îndreptățită la o despăgubire justa conform art. 1 din L.3311994 - art. 304 pct.8 C.pr civ.
- pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantelor și a dreptului la o despăgubire justă se impune să se procedeze la o identificare corectă a terenului precum și la o evaluare corectă a părții din terenul afectat de măsura exproprierii pentru care nu s-au acordat despăgubiri, iar despăgubirea să fie stabilită de instanța de judecată. D. H. de stabilire a despăgubirilor nr. 24/(...), emisă de M. T., C. și T., C. N. de A. și D. N. din R. SA, C. pentru Aplicarea L. 1. Județul C.. Consiliul Local S., rezultă că suprafața de 451 mp. din terenul mai sus identificat a fost expropriată pentru cauză de utilitate publică. Pentru această suprafață, de 451 mp., s- au stabilit in favoarea reclamantelor despăgubiri în cuantum de 5591,23 lei echivalentul a 1682,23 E., respectiv 12,39 lei/mp., echivalentul a 3,73 euro/mp. In concluzie, reclamantele sunt îndreptățite să primească 3,73 euro x 698 mp = 2603,54 euro sau echivalentul in lei la data plății.
- instanța a aplicat greșit legea - art. 304 pct.9 si prin aceea că prin decizia de casare instanța superioara nu a dispus o reevaluare a probelor ori luarea in considerare a motivelor din recursul paratei, ci doar ca in rejudecare să se urmărească soluționarea cauzei cu participarea procurorului. In rejudecare, nu s-au invocat aspecte noi de niciuna dintre părți, care să justifice aplicarea altor criterii pentru determinarea întinderii suprafeței de teren afectată de măsura exproprierii, astfel încât instanța de rejudecare a încălcat principiile instituite in art. 315 C.pr.civ.
- instanța a aplicat greșit legea si in ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecata. E. real ca a admis acțiunea reclamantelor doar in parte dar contravaloarea cheltuielilor ocazionate de efectuarea expertizei nu au nici o relevanta in acest sens. De altfel, instanța nu a precizat ce reprezintă în concret contravaloarea cheltuielilor de judecata acordate. Apreciem că reclamantele sunt îndreptățite la acordarea cheltuielilor de judecata reprezentând contravaloare expertiza si onorar avocat atât pe fond cât și in rejudecare.
In drept: art. 312, 315, 304l, 304 pe1.8,9 C.pr.civ., art. 9, 10 L.1., art. 1 și 21-27 din L.331/1994.
2. Pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. - S., în calitate de reprezentantă a statului român, a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca admisibile a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante, iar în subsidiar, în măsura în care instanța de judecată are atributul exproprierii și implicit al stabilirii de despăgubiri, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei întrucât în speță trebuie readministrată proba cu expertiză tehnică topografică pentru stabilirea situației reale de fapt;cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 274 C.proc.civ., în sumă de 1.500 lei - fond.
A. E. reiterată excepția inadmisibilității, cu privire la ambele capete alecererii introductive de instanță, astfel:
- cererea având ca obiect constatarea suprafeței reale expropriată din terenul proprietatea reclamantelor este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile art. 111 C.proc.civ . Reclamantele pot cere realizarea dreptului pe calea unei acțiuni în revendicare or, cererea în constatare are caracter subsidiar cererii în realizare. Astfel cum am prezentat instanței de fond, reclamantele au în condițiile L. nr. 1.. un drept exclusiv cu privire la terenulexpropriat deci dreptul de creanță constând din despăgubirea stabilită prin hotărârea emisă de către C. pentru aplicarea L. nr. 1. or, prin acțiunea formulată, reclamantele pretind că din terenul proprietatea acestora a fost ocupată o suprafață care excede suprafeței expropriate și solicită expres să se constate care este suprafața ocupată suplimentar, fapt care echivalează indubitabil cu o cerere de constatare a unei stări de fapt care nu se circumscrie sferei art. 111 C.proc.civ. Nimeni în afara entități lor anume prevăzute de lege nu poate declanșa o acțiune prin intermediul căreia să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică, or, cererea reclamantelor spre acest fapt tinde. Deci, cererea reclamantelor prin care solicită instanței să stabilească despăgubiri pentru un teren în privința căruia se pronunță că a fost afectat de expropriere este inadmisibilă.
- cererea prin care reclamantele au solicitat obligarea la plata de despăgubiri pentru un teren pretins ocupat în plus față de cel expropriat, cererea reclamantelor nu poate fi interpretată decât ca o solicitare de constatare a exproprierii, cerere inadmisibilă prin raportare atât la prevederile art. 111 C.proc.civ. cât și la normativele în materie de expropriere, respectiv L. nr. 3. și L. nr. 1.. Cererea este inadmisibilă întrucât reclamantele au solicitat instanței de judecată să dispună exproprierea terenului. Faptul de a stabili o despăgubire pentru un teren care nu a fost expropriat în condițiile legii echivalează cu dispunerea exproprierii, or acest fapt este nelegal.
Prin L. nr. 1. au fost declarate de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi, expropriator fiind statul român prin subscrisa, C.
N. DE A. ȘI D. NA Ț. D. R. - S.
În temeiul L. nr. 1. a fost emisă H. nr. 7. privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situare pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților C. T., G., F., S., P. de Jos, L. și S. din județul C. și Secțiunea 3C pe teritoriul localităților A., S. de B., B., C., T., S. și B. din județul Bihor" din cadrul obiectivului de investiție "A. B.-C.-B.". Amplasamentul lucrării a fost stabilit pe baza documentației tehnico-economice întocmită conform prevederilor L. nr.
19812004. Despăgubirile pentru imobilele expropriate au fost aprobate prin
H. nr. 74212005. .
L. nr. 19812004 este o lege specială, care derogă de la prevederile L. nr. 3., care constituie regula generală in materie de expropriere, conform principiului specialia generalibus derogant. L. specială nr. 198 prevede posibilitatea sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirii propuse sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil expropriat. Concluzia poate fi dedusă din dispozițiile art. 9 din L. nr. 19812004.
Cererea, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă prin raportare la dispozițiile L. nr.1..
Nici prin raportare la dispozițiile L. generale în materie nr. 3., cererea nu este admisibilă întrucât: procedura exproprierii, potrivit L. nr. 3., se derulează în trei etape reglementate distinct de lege, respectiv: declararea de utilitate publică a exproprierii, măsuri pregătitoare exproprierii și exproprierea propriu-zisă și stabilirea despăgubiri lor. Primele două etape sunt administrative, iar cea de a treia este judiciară, cu toate consecințele care decurg de aici.
Instanța de judecată nu are posibilitatea să hotărască exproprierea din moment ce pentru imobilul respectiv nu s-a declarat utilitatea publică, iar legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea declanșării sau urgentării procedurii exproprierii la solicitarea unei persoane fizice.
B. Relativ la pretinsa ocupare a unei suprafețe de teren excedentare suprafeței expropriate în temeiul H. nr. 7., invocată de către reclamante, se invocă netemeinicia cererii, iar prin raportare la temeiul de drept, excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta susține că are calitatea de parte doar în procesele având ca obiect cererea de stabilire a cuantumului despăgubirii sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil deja expropriat. În ipoteza ocupării unei suprafețe de teren care nu se află în proprietatea statului prin acțiuni întreprinse pentru construirea auto străzii singurul în măsură să răspundă este cel ce se face vinovat de ocuparea nelegală a terenului, pe temeiul răspunderii civile delictuale.
C. Recurenta invocă și excepția decăderii reclamantelor din dreptul de amai solicita despăgubiri suplimentare celor acordate prin hotărârea de stabilire a despăgubirii nr. 24/(...), respectiv în temeiul L. nr. 1.. Reclamantele și-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile L. nr. 1. și ale L. nr.3.. Acest lucru a fost reținut și de prima instanță, care a admis în parte cererea introductivă, invocând dispozițiile art. 9 din L. nr. 1. și art. 21-26 din L. nr. 3..
Art. 9 din L. nr. 1. prevede în mod imperativ faptul că "orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului" are la dispoziție un termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei, pentru a solicita instanței stabilirea unei despăgubiri. Termenul de 15 zile este un termen de decădere.
Potrivit "borderoului de trimiteri poștale" și "confirmării de primire" anexate prezentului, hotărârea nr. 24/(...) și procesul verbal aferent acesteia au fost comunicate/., la datele de 25 și respectiv (...), iar cererea de chemare în judecată transmisă de către grefa instanței a fost înregistrată pe rolul T. C. în data de (...), deci cu depășirea termenului de decădere de 15 zile prevăzut imperativ de către legiuitor. Mai mult decât atât, reclamantele au înțeles să formuleze acțiunea introductivă la peste un an diferență față de momentul comunicării hotărârii nr. 24/2007.
D. T., se invocă și excepția lipsei de interes a reclamantelor în formularea cererii de chemare în judecată, având în vedere următoarele considerente:
Cererea introductivă de instanță care a condus la formarea dosarului nr. (...) a fost înregistrată de către reclamante la grefa instanței pe data de
(...) și a avut primul termen judecată la data de (...).
Anterior introducerii acțiunii, s-au recepționat declarațiile autentificate cu nr. 1783/(...), nr. 1804 și 1805 din data de (...) de B. A. "V. M. și P. L.-E." din conținutul cărora rezultă faptul că persoanele identificate de către C. de aplicare a L. nr. 19812004 ca fiind aparent îndreptățite la despăgubiri pentru imobilul expropriat (reclamantele) prin H. nr. 24/(...), au înțeles să partajeze (voluntar) dreptul de creanță constând în dreptul la despăgubire stabilit prin H. nr. 7. și hotărârea amintită.
Astfel cum rezultă din cuprinsul declarațiilor autentificate sus- menționate, coindivizarele au înțeles să respecte cotele legale de proprietate și să împartă corespunzător dreptul de creanță constând în dreptul la despăgubiri.
D. conținutul declarațiilor sus-menționate rezultă și faptul că titularele dreptului de creanță și-au manifestat expres voința în sensul acceptării cuantumului despăgubirilor și a suprafeței expropriate, astfel cum au fost stabilite prin R. nr. 7.. In consecință, prin raportare la dispozițiile art. 9 din L. nr. 1., reclamantele, din momentul acceptării cuantumului despăgubirii șia întinderii suprafeței expropriate (451 m.p.), astfel ~ cum a fost stabilit prin R. și H. de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 24/(...) nu mai justificau interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Mai mult, reclamantele au intrat în posesia despăgubirii stabilite pentru exproprierea terenului în suprafață de 451 mp, cu nr. cadastral 1245
S., după cum rezultă din recipisele de consemnare nr. (...)36/1 și 5. din data de (...).
E. Referitor la modalitatea în care s-a stabilit de către instanța de fondfaptul ocupării unei suprafețe de teren excedentare față de cea expropriată (117 m.p.), această concluzie este eronată și se datorează atât modului defectuos în care a fost administrată proba cu expertiză, cât și interpretării eronate a probatoriului administrat în cauză.
Atât L. nr. 1., cât și H. nr. 94112004, prin care a fost aprobată Norma metodologică de aplicare a L. nr. 1., prevăd anumite etape pentru exproprierea unui imobil în vederea realizării de lucrări de utilitate publică, respectiv de autostrăzi.
În temeiul L. nr. 1., a fost emisă H. nr. 7. privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării "Secțiunea 2B pe teritoriul localităților M., M. V., T., S., T., C. și, parțial, S. din județul C. și Secțiunea 3C pe teritoriul localități lor A., T. și B. din județul Bihor" din cadrul obiectivului de investiție "A. B.- C.-B.". În anexa nr. 1 la hotărâre a fost cuprins amplasamentul lucrării, iar în anexa nr. 2 au fost nominalizate imobilele supuse exproprierii.
Amplasamentul lucrării a fost stabilit pe baza documentației tehnico- economice întocmită conform prevederilor L. nr. 19812004.
Terenul care a fost expropriat din proprietatea reclamantelor a fost identificat potrivit și cu respectarea dispozițiilor legale, iar documentația tehnică anexată de către reclamante cererii introductive nu reprezintă altceva decât un raport extrajudiciar neavizat de către O. C. și prin urmare nepertinent și neconcludent cauzei.
Împrejurarea că între suprafața de teren înscrisă în titlu de proprietate
(8.000 mp) și cea rezultată din măsurători (2.000 mp) există o deosebire de
6.000,00 de m.p. nu poate fi imputată pârâtei.
Se apreciază că raportul de expertiză tehnică judiciară este pe de o parte eronat, iar pe de altă parte instanța de judecată a interpretat eronat concluziile acestei lucrări tehnice.
Astfel, prin raportare la prevederile L. nr. 3. și ale L. nr. 19812004, în contextul în care s-a probat că cererea în sine este inadmisibilă, obiectivele încuviințate sunt inadmisibile prin raportare la dispozițiile legale mai sus- menționate, întrucât au ca finalitate constatarea faptului că a fost expropriată o suprafață mai mare decât cea identificată de expropriator cu respectarea tuturor cerințelor legale.
Contradictorialitatea concluziilor raportului de expertiză se datorează, în primul rând, folosirii altui plan parcelar decât cel avut în vedere de către expropriator în momentul întocmirii documentației cadastrale.
Sunt aduse obiecțiuni raportului de expertiză, concluzionându-se în sensul că raportul de expertiză întocmit la fondul cauzei este eronat și se impune refacerea probei cu expertiză judiciară care să îndeplinească următoarele condiții: a) să fie o expertiză cadastrală, realizată În sistemul S.eo"70, pe baza inventarului de coordonate furnizat de O. C. C. b) să utilizeze informațiile din Titlul de P. nr. 2. din (...) și să țină cont de posesia efectivă;c) să identifice vecinii terenului deținut de către reclamante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și urm. C. proc. civ., art. 312 C. proc. civ., art. 3041 C.proc.civ., art. 274, alin. 1 C.pr.civ, art. 129 C.pr.civ., art. 201 și urm. C.proc.civ., art. 1169 C.civ., prevederile L. nr.
1., Norma de aplicare a L. nr. 1., L. nr.3..
V. Întâmpinările. Reclamantele recurente și-au exprimat poziția procesuală în cauză în sensul respingerii recursului formulat de S. R. PRIN C. N. DE A. ȘI D. NA Ț. D. R. S. cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
T., pârâta recurentă, C. NA ȚI.ALĂ DE A. ȘI D. N. D. R. - S., în calitate de reprezentantă a S. român, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantelor ca nefondat și obligarea acestor părți la plata cheltuielilor de judecată .
VI. Judecata în recurs. Verificând hotărârea atacată, C. consideră că cele două recursuri sunt nefondate.
VI.1. Cu privire la recursul reclamantelor
Reclamantele afirmă că instanța de rejudecare a încălcat principiile instituite prin art. 315 C.pr.civ, prin aceea că instanța superioară nu a dispus o reevaluare a probelor ori luarea în considerare a motivelor din recursul pârâtei ci doar rejudecarea pricinii cu participarea procurorului și cu toate acestea, s-a procedat la o nouă judecată, sub toate aspectele cauzei.
Referitor la acest motiv de recurs, observă curtea că prin decizia nr. 4. februarie 2011 a Curții de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), s-a dispus casarea în întregime a sentinței civile nr. 8. a T. C. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, dat fiind că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor art. 23 din L. nr. 3. privind exproprierile, respectiv cauza a fost soluționată pe fond fără participarea procurorului, urmând să se realizeze judecarea acestei pricini cu participarea procurorului.
Nu au fost abordate prin decizia de casare chestiuni legate de fondul dreptului litigios, constatându-se cu prioritate incidența motivului de casare de ordine publică reglementat prin art. 304 pct. 1 C.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 45 alin.4 C.pr.civ., participarea procurorului si punerea de concluzii, atunci când legea o prevede expres, condiționează legalitatea actelor de procedură săvârșite de instanță, precum și a hotărârii pronunțare, sancțiunea operantă fiind nulitatea absolută, pentru nelegala constituire a completului de judecată.
Așa fiind, în prezenta cauză, toate actele de procedură săvârșite în primă instanță, inclusiv sentința pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost declarate nule absolut, cauza fiind trimisă spre a fi rejudecată în condiții legale, sub toate aspectele. Nu se poate susține, cu deplin temei, că procedând în aceste condiții la rejudecare, instanța de rejudecare ar fi fost ținută de rezolvarea care a fost dată litigiului în primul ciclu procesual. Acesta întrucât judecata s-a reluat în întregime, instanța învestită cu soluționarea pricinii având dreptul de a da probelor propria interpretare, în scopul stabilirii cu certitudine a situației de fapt, de a identifica si aplica legea materială incidentă.
Prin urmare, nu au fost nesocotite dispozițiile art. 315 C.pr.civ, prin hotărârea atacată.
Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, recurentele susțin că instanța a încălcat principiul conform căruia orice persoană expropriată este îndreptățită la o despăgubire justă, varianta corectă, în opinia acestora, pentru determinarea suprafeței afectată de măsura exproprierii fiind aceeaevidențiată în anexa nr. 5 la raportul de expertiză tehnică judiciară, iar nu varianta reținută de instanță.
D. această perspectivă, curtea constată că instanța de apel a procedat la o temeinică analiză a probelor administrate și în urma sintezei acestora a stabilit cu certitudine împrejurările de fapt esențiale cauzei.
S-a reținut astfel că terenul în litigiu aparține parcelei cu nr. 9 din tarlaua 22, titlul de proprietate nr. 2. septembrie 1995, în suprafață de 8000 mp, proprietatea reclamantelor, cu titlul de lege si moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 40 eliberat de B. notarului public M. R. M..
Prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară administrat în cauză (filele 97-115 dosar) au fost propuse 4 variante, si anume: prin cea dintâi a fost stabilită suprafața terenului evidențiat în titlul de proprietate al reclamantelor, precum și suprafața reală expropriată, în raport cu limitele parcelei, așa cum au fost ele indicate de reclamante la fata locului; prin cea de a doua, suprafețele au fost identificate în raport cu planul de punere în posesie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate conform L.18/1991; cea de-a treia variantă de identificare a suprafeței reale a avut drept criteriu documentația cadastrală de expropriere întocmită de SC G. SRL și avizată de O. C., iar a patra variantă a avut drept criteriu documentația tehnică întocmită de SC T. SRL, aferenta procesului verbal de vecinătate.
Prin fiecare din cele 4 variante, au fost evidențiate alte suprafețe ale parcelei înscrisă în titlul de proprietate si ale parcelei afectată de lucrările de expropriere existente la data efectuării măsurătorilor.
Fiind pus în fata acestei situații, curtea apreciază că în mod temeinic tribunalul a avut în vedere varianta corespunzătoare planului de punere in posesie întocmit în baza L. nr. 18/1991, pentru motivul esențial că acesta a stat la baza emiterii titlului de proprietate de care se prevalează reclamantele, inclusiv în prezentul proces.
Or, potrivit acestei variante, suprafața reală a parcelei nr. 9 din tarlaua 22 este de 3671 mp teren, iar nu de 8000 mp teren cât apare menționat în titlul de proprietate, suprafața ocupată de lucrările la autostradă, existentă la data măsurătorilor topografice fiind de 568 mp. teren (fila 100 dosar tribunal). Așadar, a fost expropriată în mod real o suprafață de 568 mp. teren, care se suprapune cu lucrările existente la autostradă.
E. adevărat că în cursul procesului C. locală de fond funciar S. a depus o nouă hartă parcelară, în care suprafața parcelei nr. 9 apare a fi de
6972 mp. însă acest înscris a fost corect înlăturat de instanță întrucât nu poartă viza O., spre deosebire de cel existent la dosarul cauzei, ca anexă la documentația cadastrală si care a fost avut in vedere de către expert.
Motivat si temeinic au fost înlăturate si celelalte variante propuse de către expert.
Titlul de proprietate al reclamantelor fiind cel emis în condițiile L. nr.
18/1991, indiscutabil actele care însoțesc acest titlu trebuie avute în vedere la identificare or, așa cum a fost stabilit de către expert, în raport cu acestea suprafața reală supusă exproprierii este de 568 mp. În limitele acestei suprafețe reclamantele sunt îndreptățite la o justă despăgubire, conform dispozițiilor de principiu înscrise în art. 1 din L. nr. 3. privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
Rămâne ca în ipoteza în care se va stabili, într-un alt cadru procesual, existența unei neconcordanțe între titlul de proprietate si actele care îl însoțesc respectiv situația reală a parcelei în litigiu, procedându-se la oanulare procesului-verbal de punere în posesie, această nouă situație să confere reclamantelor dreptul la o despăgubire pentru diferența de teren identificată.
În prezent, se constată existența unei diferențe de 117 mp teren, între suprafața menționată prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor și suprafața reală afectată de expropriere, în limitele acestei diferențe de teren fiind corect stabilit și cuantificat dreptul reclamantelor la despăgubiri.
VI.2. Cu privire la recursul pârâtei
Pârâta a invocat prin recursul propriu excepția inadmisibilității prezentei acțiuni civile în justiție, în raport cu dispozițiile art. 9 din L. nr.1. si, determinat de aceasta, excepțiile lipsei de calitate procesuală pasivă, respectiv excepția decăderii reclamantelor din dreptul de a mai pretinde despăgubiri.
Observă curtea că reclamantele și-au întemeiat în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 25, 26 din L. nr. 3., iar nu pe cele ale art. 9 din L. nr. 1..
Indiscutabil, independent de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de parte, rămâne instanței de judecată să dea acțiunii calificarea juridica corectă, în raport cu scopul urmărit prin demersul judiciar care a fost inițiat.
Conform prevederilor art. 9 din L. nr. 1. privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate, se poate adresa instanței de judecată competentă în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată de către expropriator hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii.
D. analiza acestui text normativ, rezultă cu certitudine că o contestație formulată în condițiile art. 9 are ca obiect hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, emisă de expropriator, ceea ce se contesta fiind exclusiv cuantumul despăgubirii consemnate în această hotărâre.
În prezenta cauză, se poate constata că reclamantele nu contestă cuantumul despăgubirii menționată în hotărâre de către expropriator pentru suprafața de 451 mp teren, recunoscută de ambele părți a fi fost expropriată. În limitele acestei suprafețe de teren, despăgubirea a fost acceptată de către titulari, fără a se cere majorarea ei.
Prin urmare acțiunea reclamantelor nu este una tipică întemeiată pe dispozițiile art. 9 din L. nr. 98/2004, astfel că nici condițiile de exercitare a cesteia, cu referire specială la termenul în care poate fi atacată, nu sunt cele reglementate prin actul normativ evocat.
Ceea ce contestă reclamantele in prezenta cauză sunt limitele reale in care exproprierea a operat cu privire la parcela nr. 9, înscrisă în titlul de proprietate prevalat și, determinat de acestea, implicit, cuantumul despăgubirii pentru ceea ce depășește suprafața menționată în hotărârea expropriatorului.
Întrucât dreptul reclamantelor la despăgubiri pentru terenul care în mod real a fost supus exproprierii beneficiază de protecție legală, inclusiv constituțională, expresie a garantării și ocrotirii dreptului de proprietate privată, iar legea specială nu oferă un mijloc specific de protecție pentru această ipoteză, rămâne ca legea-cadru în materia exproprierii, L. nr. 3., prin dispozițiile art. 1 să reprezinte temeiul juridic al prezentei acțiuni în justiție.
Așadar, acțiunea reclamantelor trebuie calificata ca fiind una de drept comun, exercitată în baza L. nr. 3., care reglementează condițiile cedării prinexpropriere a dreptului de proprietate privată, asigurând cadrul legal general
și adecvat procedurilor de expropriere și de stabilire a despăgubirilor.
În cauză, procedurile de expropriere s-au realizat în privința parcelei în litigiu, aflată în proprietatea reclamantelor, nefiind astfel necesară parcurgerea etapei administrative prescrise prin L. nr. 3., cum eronat afirmă pârâta, ceea ce se contestă fiind doar limitele reale în care această expropriere a operat.
În consecință, acțiunea reclamantelor este admisibilă, iar pârâta are calitate procesuală pasivă în calitate de expropriator, reprezentant al statului român în astfel de procese, potrivit art. 12 alin. 2 din L. nr. 3., republicată.
Nu operează nici sancțiunea decăderii, condiția specifică impusă prin
L. nr. 1. referitoare la termenul de introducere a contestației fiind exclusă obiectul prezentei acțiuni.
Relativ la modul de interpretare a probelor, invocarea unui astfel de motiv în recurs apare ca inadmisibil, iar obiecțiunile pârâtei la raportul de expertiză tehnică judiciară se vor înlătura ca fiind tardiv formulate, față de dispozițiile art. 212 C.pr.civ. Pârâta a formulat de altfel obiecțiuni în fața primei instanțe, răspunzându-se acestora prin înscrisul existent la fila 158 din dosar.
In consecință, niciunul dintre motivele de recurs susținute de părțile în litigiu nu se verifică, acestea urmând a se respinge ca nefondate în baza dispozițiilor art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele I. A. D., I. L. T., I. S. P. și pârâta C. N. DE A. ȘI D. N. D. R. S. împotriva sentinței civile nr. 319 din 30 martie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01 iulie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
V. M. D.-L. B. A. C. Plecat temporar din instanță, semnează vicepreședintele instanței
GREFIER, S.-D. G.
Red.D.L.B. Red.M.T./ 2ex. Jud.fond: C.V. B.
| ← Decizia civilă nr. 4638/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 532/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
