Decizia civilă nr. 532/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 532/R/2011

Ședința publică din data de 11 februarie 2011

Instanța constituită din:

Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al C. de A. J. : V. M.- președintele C. de A. C.

A. C.

Grefier : S.- D. G.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. A. prin mandatar P. L. împotriva încheierii din data de (...) respectiv a sentinței civile nr. 4./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții P. C. P. R. și C. P. R. PRIN P., având ca obiect P. la L. nr. 1..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin cererea înregistrată de către recurentă la data de (...) s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea judecării recursului.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta recurentă prin cererea înregistrată la data de 07 februarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.245 alin.1 C.pr.civ., instanța dispune repunerea cauzei pe rol.

Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și în baza actelor de la dosar ,o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin Încheierea ședinței publice din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei L. A., prin mandatar P. L., de repunere pe rol a cauzei.

Pentru a pronunța această încheiere, T. a reținut următoarele:

Prin acțiunea obiect al prezentului dosar s-a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului preluat de stat compus din casă cu grădină, magazie de grâu și teren, proprietate a bunicului reclamantei, numitul E. M..

După depunerea la dosar a întregii documentații depusă de reclamantă în faza administrativă de soluționare a notificării, prin adresa instanței din data de 29 ianuarie 2010 (f. 120) s-au solicitat acesteia următoarele precizări:

1. dacă cererea de restituire formulată vizează doar imobilul casă și grădină din C. nr. 400 R., top.489/1 și 490/1 sau privește și cele din C.

1146 top 48311, C. 780 top.383/3 și 383/4 și C.1151 R. top.372/1.

2. dacă cererea de restituire vizează doar cota tatălui reclamatei după mama acestuia Lazăr Hani sau și cota tatălui reclamantei după tatălui acestuia E. M. (Mozes).

Pentru ipoteza în care se solicită restituirea și a imobilelor din colile funciare C. 1146 top 48311, C. 780 top.383/3 și 383/4 și C.1151 R. top.372/1 s-a solicitat depunerea la dosar a unei copii lizibile a colii de C.

1151 R. cu toate cele 3 părți ale acesteia A, B și C și comunicarea de acte doveditoare din care să rezulte că imobilele din C. 1146, C.780 și C. 1151 R. au fost preluate de S. R.

De asemenea, pentru situația în care se solicită și cota parte a tatălui reclamantei după proprietarul tabular E. M. s-a solicitat depunerea la dosar a unei copii conforme cu originalul după certificatul de deces al bunicului reclamantei E. M. și după certificatul de naștere al tatălui reclamantei ori certificat de calitate de moștenitor care să ateste calitatea de moștenitor a reclamantei sau a tatălui acesteia după proprietarul tabular E. M..

Prin răspunsul comunicat de reclamantă, prin mandatar, (f. 132) s-a precizat expres că cererea de restituire vizează și imobilele din colile funciare C. 1146 top 48311, C. 780 top.383/3 și 383/4 și C.1151 R. top. 372/1, respectiv că se solicită și cota parte a tatălui reclamantei după proprietarul tabular E. M..

Prin același răspuns s-a solicitat acordarea unui termen de judecată mai lung în scopul depunerii la dosar de acte doveditoare din care să rezulte preluarea la stat a imobilelor din colile de carte funciară mai sus amintite, respectiv calitatea reclamantei de moștenitor al bunicului său.

Prin notele comunicate de reclamantă la data de 13 martie 2009 se invocă imposibilitatea depunerii actelor până la termenul de judecată stabilit, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 155^{1 C.}

La data de 29 aprilie 2009, văzând că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței deși s-au acordat 3 termene de judecată în acest sens, tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 155^{1 C. apreciindu-se că nedepunerea actelor solicitate împiedică justa soluționare a cauzei.}

La data de 22 aprilie 2010 la dosarul cauzei s-a depus coala de carte funciară nr. 1151 R. și s-a învederat faptul că reclamanta își menține cererea de probațiune formulată, motiv pentru care s-a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Prin încheierea pronunțată la data de 23 aprilie 2010 s-a respins cererea de repunere pe rol pe considerentul că reclamanta nu a depus la dosar toate actele a căror lipsă a determinat suspendarea judecății.

Soluția respingerii cererii de repunere a cauzei pe rol a fost menținută prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 18 iunie 2010 de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).

Ulterior pronunțării acestei decizii, la data de 2 iulie 2010, reclamanta a solicitat din nou repunerea cauzei pe rol, anexând copii conforme cu originalul după certificatele de deces ale numiților E. M., E. M. și după certificatul de naștere al numitului E. M.

Raportat la actele comunicate instanței până la momentul soluționării noii cereri de repunere pe rol s-a constatat că reclamanta și-a îndeplinit doar parțial obligațiile stabilite de instanță în sarcina acesteia.

Astfel, la dosarul cauzei nu s-au depus actele doveditoare din care să rezulte că imobilele din C. 1146, C.780 și C. 1151 R. au fost preluate de S.

R. C. dacă în fața instanței de recurs reclamanta a invocat prezumția relativă de preluare a imobilului de statul român este de reținut că depunerea de acte din care să rezulte preluarea abuzivă a fost stabilită în sarcina reclamantei la data de 29 aprilie 2009, cu titlu de obligație, aspect necontestat de reclamantă.

Pe de altă parte, însăși instanța de recurs a reținut necesitatea depunerii unor asemenea acte, astfel încât repunerea pe rol a cauzei nu poate avea loc în lipsa acestora.

În privința actelor de stare civilă depuse în copie la dosar, anexate cererii de repunere pe rol și depuse și în dosarul nr. (...) al C. de A. C., tribunalul a reținut că prezentarea acestora nu poate fi considerată ca o îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei, atâta timp cât, așa cum a reținut și instanța de recurs, numele acestor persoane nu coincide cu numele persoanelor după care se solicită restituirea bunului.

Astfel, conform colii de carte funciară nr. 1151 R. proprietarul tabular a fost E. M., persoană în privința căreia reclamanta pretinde că este bunicul său.

M..

Or, la dosarul cauzei s-a depus un certificat de deces după numitul E.

De asemenea, deși reclamanta prezintă certificat de calitate de moștenitor după tatăl său, numitul E. M. (Emanuel), la dosarul cauzei depune certificat de deces al numitului E. M., fără a oferi vreo explicație în privința diferenței de nume.

Nedepunerea acestor acte, esențiale pentru judecarea cauzei, este de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului.

Aceasta întrucât, potrivit poziției reclamantei, instanța a fost sesizată

și cu restituirea imobilelor din C. 1146, C.780 și C. 1151 R., inclusiv cu cele înscrise pe proprietarul tabular E. M. bunicul reclamantei.

Pentru a se stabili posibilitatea restituirii în natură ori prin echivalent

și a acestor imobile, în afara celor din cartea funciară nr. 400 R., s-a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice.

Lipsa actelor solicitate (care de altfel trebuiau depuse în faza administrativă a cererii) împiedică normala desfășurare a judecății declanșată în scopul realizării dreptului pretins, culpa aparținând exclusiv reclamantei căreia îi incumbă obligația de a depune la dosar toate actele prin care să probeze că imobilele solicitate intră sub incidența legii speciale reparatorii invocată în susținerea cererii de restituire, că reclamanta are calitatea de moștenitor al proprietarilor tabulari după care se solicită restituirea.

Întrucât obligațiile stabilite în sarcina reclamantei nu s-au îndeplinit decât parțial, din vina reclamantei, tribunalul a constatat că judecarea cauzei nu poate continua, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 155^{1 alin. 2 raportat la art. 244^{1 C. a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a dosarului.}}

Prin Sentința civilă nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a constatat perimarea acțiunii civile formulată de reclamanta L. A., prin mandatar P. L. în contradictoriu cu pârâții P. comunei P. R. și C. P. R., prin primar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta L. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. comunei P. R. și C. P. R., prin primar, anularea dispoziției nr. 404/(...) a primarului comunei prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din R., compus din casă și grădină, magazie de grâu și teren.

După depunerea la dosar a întregii documentații prezentată de reclamantă în faza administrativă de soluționare a notificării, prin adresa instanței din data de 29 ianuarie 2010 (f. 120) s-au solicitat acesteia următoarele precizări:

1. dacă cererea de restituire formulată vizează doar imobilul casă și grădină din C. nr. 400 R., top. 489/1 și 490/1 sau privește și cele din C.

1146 top 48311, C. 780 top. 383/3 și 383/4 și C. 1151 R. top. 372/1.

2. dacă cererea de restituire vizează doar cota tatălui reclamatei după mama acestuia Lazăr Hani sau și cota tatălui reclamantei după tatălui acestuia E. M. (Mozes).

Pentru ipoteza în care se solicită restituirea și a imobilelor din colile funciare C. 1146 top 48311, C. 780 top. 383/3 și 383/4 și C. 1151 R. top.

372/1 s-a solicitat depunerea la dosar a unei copii lizibile a colii de C. 1151

R. cu toate cele 3 părți ale acesteia A, B și C și comunicarea de acte doveditoare din care să rezulte că imobilele din C. 1146, C. 780 și C. 1151 R. au fost preluate de S. R.

Prin răspunsul comunicat de reclamantă, prin mandatar, (f. 132) s-a precizat expres că cererea de restituire vizează și imobilele din colile funciare C. 1146 top 48311, C. 780 top. 383/3 și 383/4 și C. 1151 R. top. 372/1, respectiv că se solicită și cota parte a tatălui reclamantei după proprietarul tabular E. M..

155^{1 C. apreciindu-se că nedepunerea actelor solicitate împiedică justa soluționare a cauzei.}

Ulterior suspendării judecății, măsură neatacată cu recurs de reclamantă, la data de 22 aprilie 2010 (f. 158) reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Cererea a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2010 (f. 176), soluția respingerii fiind menținută de Curtea de A. C., care prin decizia nr. 1. pronunțată la data de 18 iunie 2010 a respins recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol.

La data de 30 iunie 2010, (data aplicată pe plicul de expediție) se formulează o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, înregistrată la instanță la data de 2 iulie 2010, cerere soluționată în sensul respingerii ei prin încheierea de ședință din 6 septembrie 2010, după reîntoarcerea dosarului de la Curtea de A. C., încheiere împotriva căreia reclamanta a formulat recurs, nesoluționat în prezent.

Ca atare, prin rămânerea irevocabilă a primei soluții de respingere a cererii de repunere pe rol, pronunțată la data de 23 aprilie 2010, cauza a continuat să rămână în nelucrare, astfel că la data de 29 aprilie 2010 s-a împlinit termenul de 1 an de când în cauză nu s-a mai efectuat niciun act de procedură, astfel că a intervenit perimarea, ca sancțiune care operează în cazul în care o cauză rămâne în nelucrare din vina părții timp de 1 an.

Pentru a interveni perimarea, se cer îndeplinite cumulativ două condiții, și anume: a) cauza să rămână în nelucrare din vina părții; b) rămânerea în nelucrare să dureze cel puțin un an.

Ambele condiții sunt îndeplinite în cauză.

Astfel, suspendarea s-a dispus din vina reclamantei, care nu a depus la dosar documentele solicitate de instanță, măsură care nu a fost contestată de aceasta pe calea recursului, deși exista această posibilitate până la repunerea cauzei pe rol.

Partea este culpabilă, printre altele, și atunci când nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau și care au impus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 155^{1 C. proc. civ., în termen de un an în materie civilă, termen calculat de la data suspendării.}

Cauza a rămas în nelucrare până la data de 8 septembrie 2010, cererile de repunere pe rol fiind respinse.

Este real că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării cauzei de partea interesată în intervalul de 1 an, însă nu orice act de procedură îndeplinit determină întreruperea cursului perimării.

Astfel, în ceea ce privește cererea de repunere a cauzei pe rol numai cea admisă de instanța de judecată constituie act întreruptiv al cursului perimării.

Faptul că la data de 23 aprilie 2010, în termenul de 1 an calculat de la momentul suspendării judecării cauzei, reclamata a formulat o cerere de repunere pe rol, nu înseamnă automat că a întrerupt cursul perimării.

Pentru ca un act de procedură să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare, este necesar ca acesta să fie valabil făcut.

Prin urmare, în cazul suspendării dispuse în baza art. 155^{1 C., pentru ca actul efectuat înlăuntrul termenului de perimare (cererea de repunere pe rol) să fie considerat ca valabil făcut, era necesar ca reclamanta să depună la dosar întreaga documentație a cărei lipsă a constituit motiv de suspendare.}

Numai în cazul în care cererea de repunere a cauzei pe rol era valabilă, situație care atrăgea desigur admiterea ei și continuarea judecății, se producea efectul întreruptiv al cursului perimării, putându-se considera că cererea s-a făcut în vederea reluării judecății și nu doar în scopul obținerii întreruperii curgerii termenului de perimare.

În baza acestor considerente, reținându-se că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina reclamantei mai mult de 1 an, că cererea de repunere pe rol formulată prima dată la 23 aprilie 2010 nu a întrerupt cursul perimării, ea nefiind aptă să ducă la continuarea judecății pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei, tribunalul a constatat perimată acțiunea civilă formulată.

Cererea de suspendare a judecății, formulată de reclamantă la data de

20 septembrie 2010 (f. 194) a fost apreciază ca neîntemeiată.

Reclamanta a invocat ca temei al suspendării dispozițiile art. 244 alin.

1 și 2 C., pe motiv că a atacat cu recurs încheierea din 6 septembrie 2010 de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol.

Alin. 1 al articolului prevede 2 situații în care instanța poate suspenda judecata și anume:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Este evident că în cauză nu s-a dovedit începerea urmăririi penale pentru vreo infracțiune, astfel că măsura suspendării în baza art. 244 alin.1 pct. 2 C. nu este întemeiată.

Suspendarea întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C. are rolul de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri greșite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească, sau a unor hotărâri contradictorii.

Faptul că reclamanta a atacat încheierea de ședință din data de 6 septembrie 2010 nu are nicio relevanță asupra soluției dată în prezenta cauză, întrucât perimarea a intervenit la împlinirea termenului de 1 an, respectiv la data de 29 aprilie 2010.

Ca atare, la data de 30 iunie 2010 când s-a expediat prin poștă a doua cerere de repunere a cauzei pe rol, intervenise deja perimarea.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.

Reclamanta L. A. a declarat recurs împotriva Încheierii de ședință pronunțată în data de (...) în dosarul nr. (...) al T. B.-N. și împotriva Sentinței civile nr. 4946/(...) pronunțată în același dosar.

Prin recursul declarat împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din (...) în dosarul nr. (...) al T. B.-N. s-a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății.

În motivare s-a arătat că judecarea cauzei a fost suspendată la data de

(...) în temeiul art. 155^{1 C.pr.civ., în vederea depunerii de către reclamantă a înscrisurilor doveditoare în susținerea cererii.}

La data de (...) cererea de repunere pe rol formulată de către reclamantă a fost respinsă cu motivarea că reclamanta și-a îndeplinit doar parțial obligațiile stabilite în sarcina sa, apreciindu-se că nu au fost depuse actele doveditoare din care să rezulte că imobilele au fost preluate de S. R. Nu au fost luate în considerare susținerile reclamantei întemeiate pe pct. 1 lit. e din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 1. care instituie prezumția legală de preluare a imobilului de către S. Român, în această situație prezenta cauză neputându-se repune pe rol niciodată în condițiile în care reclamanta este în imposibilitate de a procura documentele privind dovedirea preluării abuzive de către S. a imobilelor, celelalte obligații stabilite de către instanță fiind îndeplinite.

Din acest moment nu se mai poate reține culpa recurentei reclamante în împiedicarea judecății, instanța trebuind să repună cauza pe rol și să judece în funcție de probatoriul administrat, astfel încât dreptul la apărare și la realizarea dreptului pretins prevăzute de C. să fie garantate.

În mod eronat instanța de recurs care a soluționat recursul împotriva încheierii de respingere a primei cereri de repunere pe rol a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza dacă menține sau nu cererea în probațiune cu privire la interogatoriul pârâților și expertiza tehnică imobiliară, acest aspect rezultând din încheierea din data de (...), tot în mod eronat reținându-se că numele persoanelor consemnate în certificatele de deces și în certificatele de moștenitor depuse nu coincid cu numele persoanei la care s-a referit instanța de fond, fără a se solicita lămuriri reclamantei, existând două declarații autentice pe proprie răspundere date de către reclamantă cu privire la identitatea de nume a tatălui și a bunicului.

Din încheierea de ședință din data de (...) rezultă că singurele documente care nu au fost depuse sunt cele referitoare la preluarea abuzivă a imobilelor de către S. Român, instanța de fond reținând că depunerea de acte din care să rezulte preluarea abuzivă a fost stabilită în sarcina reclamantei la data de (...) cu titlu de obligație, aspect necontestat de către reclamantă. Instanța de fond a ignorat faptul că judecarea cauzei s-a făcut în lipsă neputându-se reține că obligația stabilită în sarcina reclamantei nu a fost contestată din moment ce nu a fost pusă în discuție. Faptul că reclamanta nu și-a asumat această obligație rezultă din aceea că atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin celelalte cereri și adrese s-a întemeiat pe prezumția legală a preluării abuzive de către S., în aceste condiții neputându- se pune în sarcina părților obligații imposibil de realizat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 244^{1 alin. 2 și art. 304 pct. 5}

C.pr.civ.

În probațiune au fost depuse declarațiile autentificate date de către reclamantă privind identitatea de nume a antecesorilor săi.

Prin recursul declarat de către reclamantă împotriva sentinței civile nr.

4. a T. B.-N. s-a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății.

În motivare s-a arătat că prima instanță a ignorat prevederile art. 244 alin. 1 și 2 C.pr.civ., trecând la soluționarea excepției perimării invocată din oficiu deși reclamanta a solicitat suspendarea judecării acesteia până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din data de (...) prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Pe fond, s-a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu ignorarea principiului contradictorialității, raportat la cele menționate anterior, instanța de fond trebuind să trimită dosarul în vederea judecării recursului declarat împotriva încheierii din data de (...).

Instanța de fond nu a procedat la o corectă evaluare a situației de fapt din prezenta cauză, neavând în vedere faptul că termenul de perimare a fost întrerupt prin formularea de către reclamantă a mai multor cereri de repunere pe rol, și ulterior respingerii acestora de formularea recursului împotriva lor.

Instanța de fond a respins cererea de amânare a soluționării excepției perimării până la judecarea cererii de recurs formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere a cauzei pe rol și a rămas în pronunțare pe excepția perimării, pe care nu a pus-o în discuția părților, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil reglementate de art. 6 a C. E. a D. O.

În mod greșit T. B.-N. a apreciat că în cauză a intervenit perimarea întrucât prin cererile de repunere pe rol formulate la data de (...) și (...), înăuntrul termenului de un an prevăzut de lege care începe să curgă de la suspendare, cursul perimării a fost întrerupt conform dispozițiilor art. 249

C.pr.civ.

Este evident că prin cererea de repunere pe rol formulată la data de (...) cursul perimării a fost întrerupt, cererea de repunere pe rol respectând dispozițiile art. 82 C.pr.civ., fiind deci un act valabil făcut. Începând cu data de (...) când a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei a început să curgă un nou termen de un an.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 253 alin. 2, art. 304^{1 și art. 312 alin. 5 C.pr.civ.}

În apărare intimatul P. comunei P. R. a formulat întâmpinare prin care asolicitat respingerea celor două recursuri.

În motivare s-a arătat că reclamanta nu a depus documentele solicitate nici în timpul soluționării notificării de către P. comunei P. R. și nici în fața instanței de judecată.

Analizând recursurile declarate de către reclamanta L. A. împotriva

Încheierii pronunțate la data de (...) și împotriva Sentinței civile nr. 4946/(...), ambele în dosarul nr. (...) al T. B.-N., Curtea reține următoarele:

În primul rând se apreciază că deși încheierea de ședință din data de

(...) a fost pronunțată întâi în dosar, sentința prin care s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată fiind pronunțată numai la data de (...), raportat la data la care s-a apreciat că a intervenit perimarea, respectiv (...), se impune a se analiza cu prioritate sentința atacată, soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din data de (...) depinzând de soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.4946/(...).

Din considerentele sentinței civile nr.4. a T. B. N. se desprinde ideea că perimarea operează deoarece prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina reclamantei timp de 1 an începând cu data de (...) când cauza a fost suspendată în temeiul prevederilor art.155 ind.1 C.pr.civ. Faptul că reclamanta a formulat la data de (...) o cerere de repunere a cauzei pe rol, cerere respinsă de către instanță, soluția fiind menținută de către instanța derecurs, este apreciată fără relevanță din punct de vedere al curgerii termenului de perimare.

Aceasta este problema de drept care trebuie analizată în vederea soluționării recursului declarat de către reclamantă împotriva sentinței prin care tribunalul a constatat că a intervenit perimarea cererii de chemare în judecată.

Din dosarul nr.(...) al T. B. N. rezultă că această cauză a fost suspendată la data de (...) în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ., apreciindu-se că prin neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa de a depune acte în probațiune și de a preciza dacă își menține cererea în probațiune formulată prin acțiunea introductivă se împiedică normala desfășurare a procesului.

Oportunitatea dispunerii suspendării judecării cauzei în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ, în condițiile în care se apreciază că normala desfășurare a procesului este împiedicată de nedepunerea de către reclamantă a unor înscrisuri în probațiune și de omisiunea acesteia de a preciza dacă își menține cererea în probațiune formulată prin cererea de chemare în judecată, nu mai poate fi pusă în discuție în actualul cadru procesual, atâta timp cât partea interesată nu a formulat recurs împotriva acestei încheieri, care chiar dacă nu a fost comunicată a fost cunoscută de către reclamantă cel puțin la dat de (...) când s-a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei. Ori, conform art.244 ind.1 alin.2 C.pr.civ. recursul împotriva măsurii suspendării judecății poate fi declarat cât timp durează suspendarea cursului judecării cauzei.

Reclamanta a formulat cererea de repunere pe rol a cauzei, așa cum s-a arătat mai sus, la data de (...), cererea fiind respinsă prin încheierea pronunțată la data de (...) cu motivarea că reclamanta nu a depus toate actele în probațiune menționate în încheierea din (...), lipsind actele prin care să probeze că imobilele solicitate intră sub incidența legii speciale reparatorii invocate în susținerea cererii de restituire și că reclamanta are calitatea de moștenitor al proprietarilor tabulari după care se solicită restituirea.

Prin decizia civilă nr.1512/2010 a C. de A. C., a fost respins recursul declarat împotriva acestei încheieri, în considerentele sale arătându-se că certificatul de legatar și cel de deces depuse la dosar în fața instanței de recurs nu au consemnate numele persoanelor la care s-a referit instanța de fond, reclamanta nu a depus actele doveditoare din care să rezulte că imobilele au fost preluate de către S. Român și nu a precizat dacă își menține cererea în probațiune formulată prin cererea de chemare în judecată, în aceste condiții nefiind admisibilă cererea de repunere a cauzei pe rol.

Ținând cont de faptul că cererea de repunere pe rol a fost soluționată irevocabil prin decizia menționată, nici asupra acestei chestiuni nu se mai pot face aprecieri în acest cadru procesual..

Ceea ce se poate și trebuie apreciat în concret de către instanța de recurs este problema efectelor pe care cererea de repunere pe rol formulată la data de (...) le are raportat la prevederile art.249 C.pr.civ.

Art.249 C.pr.civ. stipulează că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Din analiza acestui text de lege se deduce că pentru ca cererea de repunere pe rol să poată avea ca efect întreruperea cursului perimării estenecesar ca prin formularea ei să se urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Aceasta este singura condiție prevăzută de lege în acest sens, revenind deci instanței de judecată sarcina de a aprecia în concret care a fost voința părții în momentul la care a îndeplinit actul de procedură, aceea de reluare a judecății sau doar aceea de a obține întreruperea cursului perimării.

Rezultă deci că soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de către reclamantă în sensul respingerii acesteia, nu poate conduce la concluzia că aceasta nu îndeplinește ab initio condiția impusă de legiuitor în sensul de a reflecta voința părții de continuare a judecății cauzei, trebuind a se face o analiză mai detaliată a problemei. Cererea de redeschidere a procesului care a fost suspendat este cel mai uzual act de procedură care are efect întreruptiv al perimării, în condițiile în care este valabil făcută, denotând în mod clar intenția de reluare a judecății.

În primul rând, este de necontestat în speța dedusă judecății că cererea de repunere pe rol formulată la dat de (...) a fost valabil făcută, fiind îndeplinite condițiile art.82 C.pr.civ.

Apoi, în vederea stabilirii intenției reale a părții avută în vedere la formularea acestei cereri trebuie avut în vedere faptul că suspendarea a fost dispusă în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ, însă continuarea normală a cursului judecății s-a apreciat ca fiind împiedicată de neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a depune acte în probațiunea cererii de chemare în judecată formulate.

În momentul formulării cererii de repunere pe rol reclamanta a precizat că își menține cererea în probațiune formulată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a anexat acesteia C. nr.1151 R., iar în fața instanței de recurs reclamanta a depus și certificat de deces după E. M. și E. M. și certificat de legatar după E. Manoil, singura obligație stabilită prin încheierea de suspendare care nu a fost îndeplinită în nici un fel fiind aceea de a depune actele doveditoare privind preluarea imobilelor de către S. R. R. la acestea reclamanta a arătat în recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol că nu le-a putut obține, solicitând a se avea în vedere prezumția de preluare a imobilului de către S. Român instituită de L. nr.1., instanța de recurs apreciind că nu poate avea în vedere acest aspect decât după îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță pentru repunerea pe rol a cauzei.

Având în vedere demersurile făcute de către reclamantă pentru repunerea pe rol a cauzei în baza cererii formulate la data de (...), se apreciază de către instanța de recurs că în mod cert voința reclamantei la momentul formulării cererii de repunere pe rol a fost aceea de reluare a judecății, nefiind formulată în mod abuziv, numai în scopul de a obține întreruperea cursului perimării. În același sens s-au pronunțat și alte instanțe în situații similare(a se vedea decizia civilă nr.2/2009 pronunțată de Curtea de A. C.).

În consecință recursul declarat de către reclamanta L. A. împotriva sentinței civile nr.4. a T. B. N. este apreciat ca fondat, în mod greșit prima instanță apreciind ca îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.248 și urm C.pr.civ. în vederea constatării perimării cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește încheierea pronunțată în același dosar la data de (...), prin care a fost respinsă cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată de către reclamantă la data de (...), se rețin următoarele:

Din cuprinsul cererii de repunere pe rol înregistrate la dosar la data de

(...) rezultă că reclamanta a depus toate actele în probațiune obținute în urma demersurilor efectuate, apreciind că prin depunerea acestora a fost îndeplinită obligația stabilită în sarcina sa prin încheierea din data de (...).

Considerentele avute în vedere de către instanță în vederea respingerii și celei de-a doua cereri de repunere pe rol a cauzei, astfel cum acestea rezultă din cuprinsul încheierii pronunțate în ședința publică din data de (...), constau în aceea că reclamanta nu și-a îndeplinit integral obligațiile stabilite prin încheierea de suspendare a judecății din data de (...), nefiind depuse actele doveditoare din care să rezulte că imobilele din litigiu au fost preluate de S. R. S-a apreciat că invocarea în fața instanței de recurs a prezumției relative de preluare a imobilului de către S. Român nu are relevanță în condițiile în care această obligație a fost stabilită în sarcina reclamantei la data de (...), aspect necontestat de către reclamantă.

Mai reține instanța și îndeplinirea defectuoasă a obligației de dovedire a calității reclamantei de moștenitor după proprietarul tabular, existând inadvertențe de nume, aspect reținut și de către instanța de recurs care a soluționat recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins prima cerere de repunere pe rol.

În principiu nu se impune a se analiza în ce măsură este incidentă autoritatea sau puterea de lucru judecat raportat la decizia civilă nr.1512/2010 a C. de A. C., decizie al cărei conținut a fost analizat anterior, instanța de fond nesoluționând cauza prin prisma acestei instituții ci respingând-o ca neîntemeiată deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa și necontestate. Totuși, raportat la caracterul de ordine publică al acesteia, excepția autorității de lucru judecat putând fi invocată de părți sau de instanță din oficiu pentru prima dată în fața instanței de recurs, se impun câteva precizări.

Din dosar rezultă că deși nu s-a analizat expres în încheiere problema puterii de lucru judecat, dată fiind soluția pronunțată se poate deduce că s-a apreciat că fiind vorba despre o cerere de repunere pe rol la formularea căreia a fost avută în vedere noua situație faptică, este paralizată incidența unei autorități de lucru judecat. În practică sunt întâlnite și alte asemenea situații, un exemplu elocvent fiind cel al ordonanțelor președințiale sau al măsurilor referitoare la copiii minori rezultați din căsătorie sau din afara ei, aceasta fiind și opinia instanței de recurs referitor la această chestiune.

În ceea ce privește fondul, din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta nu a anexat nici la această a doua cerere de repunere pe rol actele de preluare abuzivă a imobilelor în litigiu, acte pe care nu le-a putut obține, solicitând încă din dosarul nr.(...) al C. de A. C. să se rețină acest aspect și să se facă aplicarea prezumției relative de preluare a imobilului de către S. R.

Atât instanța de recurs cât și instanța investită cu soluționarea celei de- a doua cereri de repunere pe rol au făcut o interpretare restrictivă a alin.2 al art.155 ind.1 C.pr.civ., apreciind că prin neîndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite în sarcina părții prin încheierea de suspendare nu se poate relua judecata cauzei. S-a făcut însă abstracție de faptul că practic actele ladepunerea cărora a fost obligată partea sunt acte în probațiune, fiind discutabilă imposibilitatea desfășurării normale a procesului prin nedepunerea acestora. Totodată s-au ignorat susținerile reclamantei care arată că este în imposibilitate să depună actele, acestea nefiind găsite, existând posibilitatea ca ele să nu existe.

Se apreciază de către Curte că în mod eronat s-a considerat și că nu se poate avea în vedere la soluționarea cererii de repunere pe rol prezumția invocată, ci numai după reluarea acesteia, în condițiile în care prin invocarea prezumției s-a încercat a se arăta că nu este împiedicată continuarea judecății prin nedepunerea actelor de preluare a imobilelor de către S.

Român, raportat și la faptul că aceste acte nu pot fi identificate.

Prin interpretarea dată de către prima instanță art.155 ind.1 C.pr.civ. s-ar putea ajunge în situația ca partea să nu poată depună actele dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, acestea neexistând, cu toate acestea cauza neputând fi repusă pe rol în condițiile în care obligația stabilită în sarcina sa și necontestată nu a fost îndeplinită.

Se apreciază deci că o astfel de interpretare a textului de lege, raportat la situația dedusă judecății, suspendarea cauzei fiind dispusă în temeiul art.155 ind.1 C.pr.civ, dar pentru nedepunerea unor acte în probațiune, ar fi de natură să afecteze dreptul reclamantei de acces liber la justiție, astfel cum acesta rezultă din art.6 al C. E. a D. O. dar și din Constituția României, negându-i-se reclamantei dreptul de a obține concursul instanței în vederea soluționării fondului litigiului prin invocarea neîndeplinirii obligației de a administra probe, ori conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil rămâne la latitudinea părții să propună probele pe care le apreciază pertinente pentru soluționarea cauzei, instanța având posibilitatea de a admite sau nu cererea formulată în funcție de dovedirea sau nu a temeiniciei acesteia.

Considerentele sunt valabile și în ceea ce privește înscrisurile depuse în vederea dovedirii calității de moștenitor a reclamantei după proprietarii tabulari, în ceea ce le privește reclamanta îndeplinindu-și obligația stabilită prin încheierea de suspendare a judecății, în judecarea cererii de repunere pe rol instanța nefiind abilitată să analizeze dacă acestea sunt în măsură să facă efectiv dovada calității de moștenitor, acest aspect urmând a fi discutat numai după repunerea cauzei pe rol.

Având în vedere cele reținute mai sus se apreciază ca fiind întemeiat și recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din data de (...) în dosarul nr.(...) al T. B. N..

Prin urmare, în temeiul art.312 alin.3 C.pr.civ, Curtea, cu majoritate de voturi, va admite recursul declarat de reclamanta A. L. împotriva încheierii din data de 06 sept. 2010 a T. B.-N., precum și recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4. din 22 sept. 2010 a T. B. - N., pronunțate în dosarul nr. (...), pe care le va casa, dispunând continuarea judecății în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite cu majoritate de voturi recursul declarat de reclamanta A. L. împotriva încheierii din data de 06 sept. 2010 a T. B.-N., precum și recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 4. din 22 sept. 2010 a T. B. - N., pronunțate în dosar nr. (...), pe care le casează, dispunând continuarea judecății în primă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER, V. M. A. C. S.-D. G.

Red. A.C./dact. L.C.C.

2 ex./(...)

Jud. fond: G. C. F.

Cu opinia separată a doamnei judecător D.-L. B., în sensul respingerii recursurilor ca nefondate.

OPINIE SEPARATĂ

Susținem soluția respingerii recursului declarat de reclamanta L. A., prin mandatar P. L., împotriva sentinței civile nr. 4. septembrie 2010 a T. B.- N., prin care s-a constatat din oficiu perimarea cererii de chemare în judecată, precum și împotriva încheierii din 6 septembrie 2010, pronunțată de același tribunal, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantă în data de 30 iunie 2010.

Din punct de vedere procedural, prioritară este, într-adevăr, aprecierea legalității hotărârii judecătorești de constatare a perimării, chiar dacă aceasta a fost pronunțată la o dată ulterioară încheierii de respingere a celei de a doua cereri de repunere pe rol a cauzei, întrucât rezolvarea dată perimării influențează în mod decisiv admisibilitatea solicitării de redeschidere a judecății, înregistrată după posibila împlinire a termenului de perimare.

În esență, reclamanta a sesizat T. B.-N. cu soluționarea unei contestații formulată, în baza L. nr. 1., împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură a unor imobile.

În cursul acestui proces, reclamanta a beneficiat de asistență juridică prin avocat ales, solicitând mai multe termene de judecată, iar în final, aplicarea dispozițiilor art. 155^{1 Cod proc.civilă, pentru imposibilitatea depunerii tuturor actelor doveditoare necesare soluționării cauzei, respectiv: înscrisuri care să ateste calitatea de moștenitor a proprietarului tabular; actele de preluare a imobilelor, extrase de carte funciară.}

În data de 29 aprilie 2009, reținând poziția procesuală a reclamantei, precum și faptul că s-au acordat, la cererea acesteia, trei termene de judecată, instanța pronunță suspendarea judecății, în baza art. 155^{1 Cod proc.civilă, cu motivarea că nedepunerea actelor solicitate împiedică justa soluționare a cauzei.}

Încheierea de suspendare nu este atacată cu recurs.

În data de 22 aprilie 2010, reclamanta înregistrează o cerere de repunere pe rol a dosarului nr.(...), arătând că depune o copie după cf. nr.1151 R., o traducere a colilor funciare 1146 și nr.780, titlul de pensie nr.209270/(...) și un certificat de calitate de moștenitor. C. că nu mai este necesară depunerea altor acte și solicită un termen pentru continuarea judecății.

Cererea de repunere pe rol este respinsă prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2010, menținută prin decizia civilă nr. 1. iunie 2010 a C. de A. C., consecutiv respingerii recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

Instanța de recurs apreciază că soluția de respingere a cererii de repunere pe rol este fondată atâta timp cât reclamanta nu a depus toate actele cerute de instanță, și anume: actele de preluare a imobilelor evidențiate în CF nr. 1146, CF 780 și CF 1151 R.; acte care să ateste calitatea de moștenitor a reclamantei după proprietarul tabular E. M., certificatul probând descendența după o altă persoană, E. manuel. De asemenea, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza dacă își susține sau nu cererea în probațiune referitoare la administrarea probei cu interogatoriu și expertiza tehnică judiciară.

Numai după depunerea tuturor acestor acte, statuează instanța de recurs, se va putea solicita repunerea cauzei pe rol și o astfel de cerere va putea fi admisă.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 4. din 22 septembrie 2010, T. B.-N. a constatat din oficiu perimarea acțiunii civile formulată de reclamanta L. A., termenul de perimare împlinindu-se în data de 29 aprilie 2010.

În data de 30 iunie 2010, reclamanta formulează o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, respinsă de T. B.-N. prin încheierea de ședință din

6 septembrie 2010, care face și ea obiectul prezentului recurs.

Rămâne a se aprecia dacă cererea de redeschidere a judecății, formulată de reclamantă în data de 22 aprilie 2010, cu șapte zile înaintea împlinirii termenului de perimare de un an, a întrerupt sau nu cursul perimării început în 29 aprilie 2009, când instanța a pronunțat suspendarea pe temeiul art. 155^{1 Cod proc. civilă.}

Conform prevederilor art. 249 Cod proc. civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură „. în vederea judecării procesului";, de către partea care justifică un interes.

Din analiza acestui text normativ rezultă că un act de procedură produce efectul juridic al întreruperii perimării numai dacă aparține acelei părți în proces care poate justifica un interes în a obține întreruperea perimării, iar scopul urmărit prin îndeplinirea lui este judecarea procesului.

Determinarea înțelesului sintagmei „. în vederea judecării procesului"; aparține instanțelor de judecată, chemate să aprecieze, în funcție deîmprejurările concrete ale unei cauze, dacă prin formularea unui astfel de act procedural se dorește în mod real redeschiderea judecății pentru o finalizare a procesului sau doar înlăturarea aplicării dispozițiilor procedurale care sancționează pasivitatea părții, manifestată în decurs de un an.

Din această perspectivă, relevante rămân în speță și dispozițiile art. 155^{1 Cod proc.civilă, care au fundamentat măsura suspendării judecății, pronunțată de instanță în data de 29 aprilie 2009.}

Potrivit art. 155^{1 Cod proc.civilă când constata că desfășurarea normala a procesului este impiedicata din vina părții reclamante, prin neindeplinirea obligațiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând in incheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 108^3 sunt aplicabile.}

La cererea părții, judecata va fi reluată daca obligațiile la care se referă alin. 1 au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua.

Rezultă că, în ipoteza suspendării întemeiate pe art. 155^{1 Cod proc.civilă, reluarea judecății este dublu condiționată, și anume:}

1) partea reclamantă să-și fi îndeplinit obligațiile prevăzute de lege ori de instanță în cursul judecății, cele care au determinat și justificat suspendarea;

2) judecata să poată continua, porivit legii, adică să nu fi operat sancționarea perimării, până la formularea cererii de reluare a judecății.

Cum reluarea judecății este legal posibilă, în această ipoteză, numai dacă partea reclamantă face dovada îndeplinirii obligațiilor care au determinat suspendarea, rezultă că, pentru suspendările pronunțate în baza art. 155^{1 Cod proc. civilă, intenția părții de a se judeca procesul, în înțelesul art. 249 Cod proc.civilă, rezidă din îndeplinirea tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa, prin încheierea de suspendare.}

per a contrario, o cerere de redeschidere a judecății, formulată departea reclamantă înăuntrul termenului de perimare de un an, neînsoțită de dovezile îndeplinirii obligațiilor care au impus suspendarea nu poate avea efect întreruptiv de perimare.

Este posibil, desigur, ca partea să se afle în imposibilitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor stabilite prin încheierea de suspendarea pronunțată în baza art. 155^{1 Cod proc. civilă, din motive care exclud orice culpă, însă aceste împrejurări trebuie ele însele dovedite, pentru că numai o astfel de conduită relevă intenția fermă a părții de continuare a judecății, ieșirea din pasivitate și efortul depus pentru a-și proba pretențiile și a se finaliza procesul.}

O cerere de reluare a judecății respinsă irevocabil nu poate determina întreruperea cursului perimării, încheierea de respingere creând prezumția lipsei unei intenții reale a părții de a continua judecata, în condițiile în care a formulat o astfel de cerere fără să-și fi îndeplinit toate obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa.

Prin respingerea unei astfel de cereri, cauza rămâne suspendată, nu operează o repunere pe rol, iar termenul de perimare curge în continuare. Prin urmare, consider că numai o cerere de redeschidere a judecății admisă de instanță ar putea produce efectul întrerupător de perimare, în raport cu dispozițiile art. 249 raportat la art. 155^{1 Cod proc.civilă.}

În speță, relevante sunt, sub aspectul scopului în care reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol din data de 22 aprilie 2010, următoarele împrejurări:

- cererea a fost formulată prin avocat, reclamanta beneficiind de asistență juridică în tot cursul procesului;

- cererea a fost formulată cu șapte zile înaintea împlinirii termenului de perimare;

- cererea nu a fost însoțită de toate dovezile necesare rezolvării litigiului, referitoare la preluarea imobilelor a căror restituire se pretinde, justificarea calității de moștenitor, administrarea probei cu interogatoriu și a probei cu expertiza;

- reclamanta nu a motivat, în cuprinsul acestei cereri, iar nu ulterior, și nu a justificat împrejurările care au împiedicat-o să depună înscrisurile doveditoare timp de un an, procedurile inițiate în scopul obținerii acestora. Simpla afirmare a imposibilității procurării lor este insuficientă pentru a se concluziona în sensul unei intenții reale de continuare a judecății.

Toate acestea au fost, de altfel, avute în vedere de către instanțe atunci când s-au pronunțat cu privire la cererea de reluare a judecății, o verificare a legalității acestei soluții, în actualul cadrul procesual, fiind cu neputință.

Rămâne a se constata că singura cerere de reluare a judecății, formulată de reclamantă înăuntul termenului de perimare de un an, a fost respinsă irevocabil ca neîntemeiată, astfel că, în absența altor cauze de întrerupere ori de suspendare, termenul de perimare s-a împlinit în data de 29 septembrie 2010, astfel cum temeinic a constatat și prima instanță, prin sentința civilă nr. 4. septembrie

2010.

Operând sancțiunea perimării, procesul se stinge retroactiv, considerându-se că instanța nu a fost niciodată sesizată, astfel că o cerere de redeschidere a judecății, ulterioară acestui moment, nu ar putea fi admisă.

C.m că aplicarea riguroasă a unor sancțiuni procedurale, precum suspendarea, în baza art. 155^{1 Cod proc. civilă ori perimarea cererii de chemare în judecată nu este de natură să afecteze dreptul de acces la justiție al părții reclamate, în interpretarea pe care Curtea E. a D. O. a dat-o, prin jurisprudența sa, dispozițiilor art. 6 din Convenție, acest drept nefiind unul absolut. Se permite, așadar, statelor membre, ca prin norme interne să aducă limitări implicite acestui drept, proporționale scopului urmărit, acela al păstrării unui echilibru între interesele private ale părților în procesul civil și interesul general al unei bune administrări a justiției și clarificării situațiilor juridice deduse judecății, într-un termen rezonabil. Ceea ce se sancționează este inerția părții reclamante, atitudinea sa culpabilă, iar aplicarea acestor sancțiuni este previzibilă în caz de pasivitate, acordându-se un termen de un an, în cazul perimării, pentru ca partea să își îndeplinească obligațiile sub aspect probator, cele care condiționează juecarea pricinii. Perimarea răspunde, așadar, exigențelor unui proces echitabil.}

JUDECĂTOR

D.- L. B.

← Decizia civilă nr. 2483/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 2142/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 532/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 532/2011, Curtea de Apel Cluj