Decizia civilă nr. 2032/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2032/R/2011
Ședința publică din data de 3 iunie 2011
Instanța constituită din: Președinte : A. C.
Judecători : V. M. - președintele Curții de A. C.
D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții P. M. S. și P. I. împotriva deciziei civile nr. 3./(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind reclamanții B. G. D., B. A., B. P. ȘI pârâții Ș. V., B.
Z., B. O. ȘI B. O.- G., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent P. I. și reprezentanta reclamanților intimați B. G. D., B. A., B. P., avocat R. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta recurentă, reclamanții intimați și pârâții intimați Ș. V., B. Z., B. O. și B. O.-G.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat cu pârâtul intimat și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care pârâtul recurent solicită judecarea cauzei la acest termen, în lipsa avocatului său.
Reclamanții intimați au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 2 iunie 2011, întâmpinare, un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu pârâtul recurent.
Pârâtul recurent apreciază că nu este necesar acordarea unui termen pentru studierea întâmpinării.
Instanța, din oficiu, pune în discuția pârâtului recurent dacă aspectele invocate în motivele de recurs vizează motive de nelegalitate.
Pârâtul recurent apreciază că motivele invocate în memoriul de recurs vizează aspecte de nelegalitate.
Reprezentanta reclamanților intimați apreciază că motivele de recurs nu vizează aspecte de nelegalitate și nici unul dintre motivele indicate în cererea de recurs nu se încadrează în motive de nelegalitate.
Nefiind formulate alte cereri sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Pârâtul recurent P. I. solicită admiterea recursului cu consecința anulării hotărârilor pronunțate anterior, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați susține motivele expuse pe larg prin întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli de transport.
C U R T E A
Deliberând, reține că
I. Prin sentința civilă nr. 52 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Ș. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul B. G., B. D., B. A. și B. P. împotriva pârâților P. M. S., P. I., S. V., B. Z. și B. O.
În consecință:
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul situat în localitatea Ș. M., str. N. B., nr. 52, înscris în CF nr. 599 Ș. M., nr. top 172, coproprietatea reclamanților și imobilul situat în localitatea Ș. M., str. N. B., nr. 50, proprietatea pârâtei P. M. S., pe aliniamentul 12 - 13 - 11 - 15 - 3 din anexa grafică la completarea raportului de expertiză întocmit în cauză de către ing. expert P. C. G. (f. 281-283), raport care face parte integrantă din prezenta sentință;
Au fost obligați pârâții P. I. și P. M. S. să mute gardul despărțitor pe acest aliniament, iar, în caz contrar, fiind autorizați reclamanții să efectueze această operațiune pe cheltuiala acestora.
Au fost obligați pârâții P. I. și P. M. S. să lase în deplină posesie și pașnică folosință suprafața de 52 mp. pe care o ocupă din nr. top 172, proprietatea reclamanților.
S-a respins cererea reconvențională formulată în cauză de către pârâții reclamanți-reconvențional P. I. și P. M. S., având ca obiect constatarea dobândirii de către acești pârâți, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 52 mp teren din CF nr. 599 Ș. M. nr. top 172.
Au fost obligați pârâții reclamanți-reconvențional P. I. și P. M. S. să achite reclamanților suma de 2049,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Asupra imobilului situat în Ș. M., str. N. B. nr.52, înscris în CF nr.
599 Ș. M., având nr. top 172, sunt coproprietari reclamanții B. G. D., B. A. și B. P., iar asupra imobilului situat în Ș. M., str. N. B. nr. 50, este proprietară tabulară pârâta P. M. S., în baza certificatului de moștenitor nr.
6., imobilul aflându-se în posesia sa și a soțului său, pârâtul P. I.
Raportul de expertiză efectuat în cauză arată că imobilul aflat în proprietatea reclamanților are o suprafață de 1039 mp.; din această suprafață pârâții P. M. S. și P. I. ocupând 52 mp.
În cauză au fost audiați și martori, concluzia de tras fiind aceea că pârâta P. M. S., în calitate de descendentă a lui B. A., nu a fost în măsură să facă dovada vreunei convenții în baza căreia antecesorul său a ocupat suprafața de 52 mp. din terenul învecinat aflat în proprietatea reclamanților.
Pârâții nu au făcut nici dovada că sunt întrunite condițiile dobândirii proprietăților prin uzucapiune, astfel că nu le poate fi admisă cererea reconvențională.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că actualele limite de hotar nu respectă dreptul de proprietate dovedit al reclamanților asupra suprafeței de
1039 mp., astfel că se impune ca linia de hotar să fie stabilită pe aliniamentul punctelor 12 - 13 - 11 - 1.5 - 3 din anexa grafică la completarea din (...) a raportului de expertiză.
Este, prin urmare, întemeiat și capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 52 mp. pe care pârâții P. o ocupă fără drept, și obligarea acestor pârâți la mutarea gardului.
II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. S. și P. I.,admis prin decizia civilă nr. 3. din 17 februarie 2011 a T.ui M..
Prin urmare, sentința a fost schimbată în parte, astfel:
S-a stabilit linia de hotar între imobilul situat în Ș. M., str. N. B. nr.
52, înscris în CF nr. 599 Ș. M., nr. top 172, coproprietatea reclamanților și imobilul situat în Ș. M., str. N. B. nr. 50, proprietatea pârâtei P. M. S., pe aliniamentul: 12 - 13 - 11 - 3 din anexa grafică la completarea raportului de expertiză întocmit în cauză de către inginer expert P. C. G. (f. 283 dosar fond nr. (...)), raport care face parte integrantă din sentință.
Au fost obligați pârâții P. I. și P. M. S. să mute gardul despărțitor situat pe aliniamentul 10 - 11 din anexa grafică la completarea raportului de expertiză, pe aliniamentul 13 - 11 din aceeași anexă grafică.
Au fost obligați pârâții P. I. și P. M. S. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren marcată prin punctele 11 - 10 - 13 - 11 din anexa grafică la completarea raportului de expertiză.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. I.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții P. I. și P. M.
S.
A fost respins restul dispozițiilor sentinței civile nr. 52/(...), pronunțată de către Judecătoria Șomcuta Mare în dosarul nr. (...), care nu contravin prezentei decizii.
Motivând decizia, T. a arătat, în principal, următoarele:
Contrar celor afirmate de către apelanți, instanța de rejudecare a respectat îndrumările date de instanța de recurs în primul ciclu procesual, probațiunea fiind completată prin efectuarea unei noi expertize necesare stabilirii liniei de hotar și prin reaudierea martorilor.
Pentru a stabili linia de hotar dintre cele două imobile a fost studiat planul concretual al localității Ș. M., unde sunt figurate parcelele topografice și din care rezultă că hotarul între punctele 172 și 171 este o linie dreaptă, fiind de văzut și că linia veche de hotar a rămas nemodificată în teren între punctele 3 și 11, unde există un gard vechi de sârmă.
Atât construcția reclamanților, cât și aceea a pârâților P., sunt relativ noi, ele nefiind reprezentate în plan concretual, ceea ce evidențiază că linia de hotar utilizată de părți nu a respectat-o pe cea dintre parcelele topografice.
Amplasarea actuală a construcțiilor nu permite, însă, respectarea liniei topografice de hotar.
Din ansamblul probelor administrate rezultă că aliniamentul concret, și care respectă vechile semne de hotar, este 12 - 13 - 11 - 3 din anexa grafică la completarea raportului de expertiză întocmit de expert P. C. G., astfel că aceasta trebuie avută în vedere de către instanță.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții P. M. S. și P. I.,solicitând, în principal, de pe temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., să sedispună modificarea deciziei în sensul admiterii în totul a apelului lor, respingându-se deci acțiunea reclamanților, deoarece: a) În completarea la raportul de expertiză a domnului inginer P. C. G. se menționează în mod expres că delimitarea inițială a celor două proprietăți, precum și dispunerea construcțiilor pe cele două terenuri, s-a făcut în mod amiabil. De asemenea, în raportul de expertiză inițial (pct. 6.4) se menționează că linia veche de hotar a rămas nemodificată în teren între punctele 3 și 11 unde există un gard vechi de sârmă. b) Reclamantul B. G. D. și Frenț V. au declarat în fața organelor de poliție că familia lor a construit fundația gardului despărțitor dinspre str. N. B. la înțelegere cu familia B.. Gardul metalic este situat pe aliniamentul care începe din pct. 12 de pe schiță până la colțul casei reclamanților B., urmând un spațiu liber, nefolosit, până în punctul 10, iar din punctul 10 până în punctul 11 se află zidul despărțitor construit de B. A., în vreme ce, din punctul 11 în punctul 3, gardul de sârmă construit de F. G.
În consecință, linia de graniță este și trebuie să rămână construită pe amplasamentul ce cuprinde cele trei porțiuni de gard despărțitor construite de cei trei vecini și linia imaginară dintre zidurile celor două case, nemarcată cu semne de hotar, dar propusă de expert, adică pe aliniamentul punctelor
12 - 10 - 11 - 3 din completarea raportului de expertiză. c) Între cele reținute de T. și probele dosarului (acestea din urmă conducând la concluzia că amplasarea caselor părților și construirea gardului despărțitor s-a făcut în mod amiabil) există o contradictorialitate evidentă, în sensul art. 304 pct. 7 C.proc.civ. d) T. a menținut soluția respingerii cererii reconvenționale a pârâților apelanți, invocând nerespectarea prevederilor art. 28 din Decretul-lege nr.
115/1938, deși față de anul de început al curgerii prescripției achizitive
(1971) erau incidente inclusiv dispozițiile art. 1890 C.civ., precum și cele ale art. 28 din Legea nr. 7/1996. Cu toate acestea, pârâții nu înțeleg a-și susține recursul și în privința soluției date cererii lor reconvenționale.
IV. Intimații B. G. D., B. A. și B. P. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea lui ca nefondat (f. 24, 25, 26).
V. În ședința de judecată de astăzi instanța a pus în discuția părților,din oficiu, conformitatea motivelor de fapt ale recursului cu cele ale art. 304
C.proc.civ., sub aspectul respectării cerinței ca doar aspectele de nelegalitate să fie deduse judecății în recurs.
VI. Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ., constituie motiv de recurs și acela potrivit căruia hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În sensul unei vechi și constante jurisprudențe, dar și al unor constante aprecieri doctrinare, prin motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C.proc.civ. trebuie înțeleasă utilizarea de către instanță, în cuprinsul aceleiași hotărâri, a unor argumente de fapt și/sau drept care se află în dezacord, afectând coerența logică și juridică a acesteia.
Pe cale de consecință, într-o asemenea situație conținutul intern al hotărârii este incert, unele considerente întrebuințate de instanță pentru a susține soluția cuprinsă în dispozitiv fiind opuse altora care, sub aspectul raționamentului logico-juridic, trimit la alte concluzii.
Când însă afirmata contrarietate nu vizează exclusiv considerentele hotărârii, ci neconcordanța dintre acestea și starea de fapt rezultată dinprobe, motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. nu mai poate fi avut în vedere, fiind vorba despre o cu totul altă situație decât cea vizată de acest text de lege.
În prezentul recurs, pârâții recurenți tocmai o asemenea situație evocă, ei trăgând concluzia că hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece între concluzia la care trimit probele dosarului și concluzia la care instanța de apel s-a oprit sub aspectul determinării liniei de hotar „. o contradictorialitate evidentă";.
Or, limitele art. 304 pct. 7 C.proc.civ. sunt, în acest fel, depășite, recurenții tinzând la a-i pretinde instanței de recurs să reexamineze probele administrate în cauză pentru a conchide cu privire la un alt aliniament al liniei de hotar decât cel stabilit în apel.
Examinarea prevederilor art. 304 C.proc.civ. nu lasă însă nicio îndoială asupra faptului că, de lege lata, reaprecierea stării de fapt în baza probelor administrate nu este dată în puterea instanțelor de recurs atunci când obiectul recursului este reprezentat de o hotărâre pronunțată în apel, deghizarea unei asemenea critici sub acoperământul art. 304 pct. 7
C.proc.civ. nefiind îngăduită.
În ce privește critica de nelegalitate întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea are a observa că, în realitate, recurenții nu au înțeles să pună în discuție legalitatea respingerii cererii lor reconvenționale sau legalitatea altor dispoziții ale deciziei atacate, menționând expres în cererea de recurs că nu susțin recursul în privința cererii reconvenționale.
Față de cele ce preced, recursul se va respinge în baza art. 312 alin. 1
C.proc.civ.
În baza art. 274 C.proc.civ., vor fi obligați recurenții la a le plăti intimaților suma de 1.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (900 lei) și cheltuieli de transport (100 lei, f.
31).
Deși onorariu plătit de intimați avocatului lor a fost de 1.500 lei (f. 30), Curtea apreciază că obligarea recurenților la a plăti doar o parte a acestuia, anume 900 lei, este mai justă, câtă vreme recursul s-a soluționat încă de la primul termen de judecată, iar activitatea avocatului intimaților a constat doar în formularea întâmpinării și punerea de concluzii la unicul termen de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâții P. M. S. și P. I. împotriva deciziei civile nr. 3. din 17 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosar nr.
68/847/06, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților B. G. D., B. A. și
B. P. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. C. V. M. D.-L. B.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.apel: D.Țiplea/D.M.Haidu
Jud.fond: E.Costin
| ← Decizia civilă nr. 81/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1223/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
