Decizia civilă nr. 535/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 535/R/2011
Ședința publică din data de 11 februarie 2011
Instanța constituită din: Președinte : D. - L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecători : V. M. - președintele Curții de A. C.
A. C. G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. I. împotriva sentinței civile nr. 1903 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. M., având ca obiect D. L. nr.2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamanta recurentă depune la dosar copia carnetului de membru al A. F. D. P. din România, privind antecesorul său Cseres Andras.
După dezbaterea cauzei, din partea pârâtului intimat a fost depusă la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare raportat la recursul formulat de reclamanta S. I.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș sub nr. (...)reclamanta S. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. Român (prin Ministerul
Finanțelor Publice), solicitând obligarea acestuia la a-i plăti suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral pe care tatăl ei, Cseres Andras l-a suferit prin faptul că a fost luat prizonier de război în U. în perioada martie 1945 - 20 august 1946.
În drept, au fost invocate dispozițiile L. nr. 2..
2. Prin sentința civilă nr. 1. noiembrie 2010 Tribunalul Maramureș a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, motivând în esență că din probele administrate rezultă că Cseres Andras, tatăl reclamantei, a fostînrolat din aprilie 1944 până în martie 1945, când a luptat în artileria armatei maghiare. Așa fiind, rezultă că tatăl reclamantei a fost înrolat și aluptat sun regimul hothyst-maghiar, iar nu sub cel comunist instaurat la
06 martie 1945.
Prin urmare, dispozițiile L. nr. 2. nu îi pot profita reclamatei, acest act normativ prevăzând acordarea de despăgubiri pentru daunele suferite de persoanele persecutate din motive politice sub regimul comunist, astfel că acțiunea trebuie respinsă.
3. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. I., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, arătând că în urma deportării tatăl reclamantei a devenit epileptic, de pe urma acestei boli având de suferit întreaga familie.
Alte motive de recurs nu au fost menționate.
4. Pârâtul S. Român a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (pag. 9).
5. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992, decizia prin care
Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Este fără relevanță, în aceste condiții, dacă reclamanta intră în categoria persoanelor care, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2., apăreau ca îndreptățite la despăgubire, căci declararea ca neconstituționale a acestor prevederi legale trimite la concluzia că respingerea acțiunii se impune chiar dacă s-ar considera că reclamanta avea vocație la despăgubire potrivit acestei legi în conținutul ei anterior admiterii excepției de neconstituționalitate.
Recursul trebuie, așadar, considerat nefondat și se impune a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 1903 din 18 noiembrie 2010 a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D.-L. B. V. M. A. C.
G. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
5 ex./(...) Jud.fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 3072/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1961/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
