Decizia civilă nr. 93/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/R/2011
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. I. împotriva deciziei civile nr. 4. septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul G. Ș. M. I., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în șediță publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat R. O. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie - oficiu, la dosar, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și comunicat intimatului, fiind legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței depusă la dosar, fila 5 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile M.ui Justiției din data de (...).
Instanța, din oficiu, invocă excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 304 C.pr.civ.
Față de excepția invocată reprezentanta reclamantei recurente arată că într-adevăr recursul nu a fost motivat de recurentă neavând angajat un apărător, în acest scop solicitând apărare din oficiu.
Nemaifiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat , Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulată de reclamanta G. I., casarea deciziei pronunțată de Tribunalul
Cluj întrucât aceasta a fost dată cu neîndeplinirea procedurii de citare cu recurenta, fiind citată în C.-N., str. A. I. nr.9, apt.10 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6978/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Judecătoriei C.-N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în evacuareformulată de reclamanta G. I. în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. M. I.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cheltuielile judiciare ale reclamantei de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că între reclamanta G. I., în calitate de chiriașă, și C. local al municipiului C.-N., încalitate de locator, a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 26183/(...), având ca obiect locuința situată în mun. C.-N., str. A. I. nr. 9, jud. C., potrivit mențiunilor contractului locuința urmând a fi folosită de reclamantă, în calitate de titular, și de familia acesteia compusă din două persoane.
P. G. Ș. M. I. este fiul reclamantei, acesta fiind născut la (...), și având atât la data formulării acțiunii, cât și la data pronunțării hotărârii, vârsta de
18 ani. Prin urmare, instanța a reținut că pârâtul are titlu pentru a locui în locuința situată în mun. C.-N., str. A. I. nr. 9, jud. C., constând în contractul de închiriere al cărei titular este reclamanta, din familia căreia face parte, ca fiu al reclamantei, și față de mențiunea din contract prin care se acordă dreptul de locuire asupra imobilului reclamantei și familiei acesteia, în total două persoane.
Instanța a reținut că din probele administrate în cauză nu reiese existența stării de fapt invocată de reclamantă. În cadrul interogatoriului ce i-a fost administrat, pârâtul a recunoscut că nu plătește chirie pentru imobil, dar a precizat că atunci când a lucrat i-a dat bani reclamantei, arătând că a lucrat de la 13 ani și până la 17 ani de câte ori a avut ocazia. Având în vedere cuantumul chiriei pentru imobilul în cauză, de numai 31,05 lei, potrivit actului adițional la contractul de închiriere, instanța a reținut că împrejurarea că pârâtul nu contribuie la plata chiriei în prezent nu constituie în sine motiv suficient pentru a se dispune evacuarea acestuia, având în vedere existența obligației de ajutor reciproc ce stă la baza raporturilor de familie.
Tot în cadrul probei cu interogatoriul ce i-a fost administrat, pârâtul a recunoscut că a împins-o pe reclamantă, dar că a făcut acest lucru atunci când aceasta a sărit la el întrucât aceasta avea crize, arătând și că reclamanta este cea care i-a spart capul de mai multe ori când era minor. P. a mai arătat că nu locuiește în imobilul în cauză din (...), iar în cadrul cuvântului asupra fondului cauzei a arătat că dorește să locuiască în continuare în imobil.
Instanța a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat existența unei stări tensionate a relațiilor dintre părți, fără a rezulta însă că la baza acesteia ar sta comportamentul pârâtului.
Prin urmare, nu se poate aduce atingere dreptului acestuia de a locui în imobil, drept născut din contractul de închiriere în baza căreia deține și reclamanta imobilul, în caz contrat încălcându-se prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, aducându-se atingere dreptului de locațiune al pârâtului fără ca această măsură să fie justificată de culpa acestuia. Împrejurarea că reclamanta este suferindă de o afecțiune psihică nu poate justifica îngrădirea drepturilor pârâtului, acesta neavând nicio culpă în existența bolii mamei sale, inversiunea afectivă a acesteia, constând în nutrirea unor sentimente negative față de persoane față de care în mod natural și firesc ar trebui să se nutrească doar sentimente pozitive, cum sunt rudele apropiate, fiind un simptom al bolii reclamantei, după cum reiese din actul medical depus de aceasta la dosar.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta G. I.,.
Față de prevederile art. 274 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta nu a avut câștig de cauză, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la platacheltuielilor de judecată. Cheltuielile judiciare ale reclamantei de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial, au rămas în sarcina statului, având în vedere ajutorul public judiciar acordat reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 4./(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta G. I. împotriva sentinței civile nr. 6978/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că pentru primul termen de judecată ,(...), apelanta a fost citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, această înștiințare parvenindu-i la data de (...), conform datei aplicate de agentul procedural pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
A.anta a solicitat amânarea soluționării cauzei, cerere care a fost respinsă de către tribunal, raportat la calitatea acesteia de apelantă și având în vedere faptul că avea cunoștință despre termenul de judecată cu aproximativ 2 luni înainte, răstimp suficient pentru pregătirea poziției procesuale și achitarea taxelor de timbru.
Drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, tribunalul a invocat excepția nelegalei timbrări, care a fost admisă, anulând apelul și menținând soluția instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta G. I., solicitândadmiterea recursului, cu motivarea că în mod greșit pricina nu a fost judecată în fond la tribunal.
Prin memoriul depus în data de 15 decembrie 2010, recurenta a procedat la o dezvoltare a motivelor de recurs, reiterând împrejurările de fapt pentru care a înțeles să solicite evacuarea pârâtului G. Ș. M. I. din imobilul situat în C.-N., str. A. I. nr. 9, județul C., împrejurări circumscrise unei conduite neadecvate și chiar violente a pârâtului (p. 12 dosar).
Verificând hotărârea atacată, Curtea reține următoarele:
Cererea de recurs a reclamantei nu a fost motivată în drept, în conformitate cu dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c C. proc. civ., însă dezvoltarea succintă a motivelor de fapt permite o verificare a legalității hotărârii instanței de apel, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta criticând faptul că această instanță nu a procedat la soluționarea litigiului pe fond, anulând apelul ca netimbrat.
Curtea observă că dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 au fost corect aplicate de T.
În conformitate cu art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă o astfel de taxă nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Potrivit alin. 3 al art. 20, mai sus evocat, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În cauză, apelanta G. Iudit nu a plătit anticipat taxa judiciară de timbru, în momentul înregistrării cererii de apel, astfel că ea a fost citată de către instanța de apel cu mențiunea expresă de a plăti o taxă de timbru în valoare de 5 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, până la termenul de judecată din 21 septembrie 2010; în acest sens există la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 26 iulie 2010 (p. 10 dosar).
Încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 teza I raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, iar o scutire de taxa judiciară de timbru nu a fost identificată în privința apelantei, în raport cu persoana acesteia‚ ori cu obiectul cererii de chemare în judecată, potrivit art. 15-17 din Legea nr.
146/1997.
Întrucât apelanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de apel formulată, la termenul de judecată din (...), instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, anulând apelul ca netimbrat.
Prin urmare, conduita culpabilă a reclamantei, care în fața instanței de apel nu și-a îndeplinit obligația legală de a plăti taxa judiciară de timbru datorată, a împiedicat instanța să procedeze la o judecată a pricinii în fond, excepția netimbrării apelului operând cu efect peremptoriu.
Nu se verifică, așadar, cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9
C. proc. civ.
Toate celelalte motive de recurs invocate de recurentă prin memoriul înregistrat în data de (...) vor fi înlăturate de Curte ca inadmisibile, ele fiind depuse după împlinirea termenului de motivare a recursului, reglementat de art. 301 C. proc. civ. și, mai mult decât atât, fiind circumscrise unor împrejurări de fapt care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul și va menține în tot hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta G. I., împotriva deciziei civile nr. 4. din 21 septembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA I. D.- L. B. A. C.
Red.DB/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: L.V.O./Jud.apel: O.C.Tatu/A.F.Doica
S.-D. G.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 12/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
