Decizia civilă nr. 217/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 217/A/2011
Ședința publică din data de 15 aprilie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : V. M. - președintele Curții de A. C.
Judecător : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții H. G. C., S. N. A., H. K. E., I. P., H. E., S. M., H. E., T. N. E. împotriva sentinței civile nr.842/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul M. DE I. AL T., având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, consilier juridic R. E. cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanții apelanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la întrebarea instanței, reprezentanta pârâtului intimat arată că cele două încăperi în suprafață totală de 37,73 m.p. pe care reclamanții apelanți le solicită în prezentul proces se află în folosința M.ui de I. al T.,
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza motivelor arătate în scris prin întâmpinare.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj subnr. (...), reclamanții H. G. C., S. N. A., H. K. E., P. I., H. E., S. M., H. E. și T. N. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. de I. a T., să se dispună: anularea deciziei nr. 30 din 21 mai 2010, emisă de către pârât și, pe cale de consecință, restituirea în natură către reclamanți a două camere in suprafață totală de 37,73 mp., situat la subsolul imobilului din municipiul C.-N., P. U. nr. 28 și R. F. nr. 1; restituirea bunurilor mobile existente în imobil la data preluării abuzive.
S-a arătat în motivarea cererii că reclamanții au solicitat în baza
Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a bunurilor sus-arătate, solicitare lor fiind însă respinsă fără a fi motivată.
II. Prin sentința civilă nr. 842 din 8 octombrie 2010 a T.ui C. acțiuneareclamanților a fost respinsă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, T. a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin H. nr. 35 din 29 ianuarie 1998 a Consiliul Local al municipiului
C.-N. s-a aprobat extinderea M.ui Farmaciei și amenajarea M.ui Medicinei C.ene în imobilul situat în municipiul C.-N., P. U. nr. 28, în suprafață totală de 172,91 mp.
Prin decizia nr. 30 din 21 mai 2010, emisă de pârât, a fost respinsă cererea reclamanților de a li se restitui în natură imobilul în litigiu, conform
Legii nr. 10/2001, avându-se în vedere că imobilul a aparținut fostei
Farmacii H., înființată în anul 1573, farmacie care a funcționat timp de 376 ani. Din anul 1963 în imobil funcționează M. de I. a T., colecția de istorie a
F.
Reclamanților li s-au restituit în natură, prin dispoziție a P. municipiului C.-N., 9 încăperi din același imobil, însă în ce privește cererea de restituire și a altora de către pârâtul M. de I. a T. trebuie considerat că aceasta nu poate fi admisă. Imobilul litigios este un simbol pentru municipiul C.-N., atât din punct de vedere cultural, cât și arhitectural, el cuprinzând un patrimoniu deosebit de valoros de piese autentice, unicate și de valoare internațională, le rămâne reclamanților să obțină despăgubiri în natură, conform Titlului VIII din Legea nr. 247/2005.
În ce privește solicitarea reclamanților de a se restitui bunurile imobile arătate în cererea de chemare în judecată, nici aceasta nu poate fi admisă, nefiind depuse probe cu privire la acestea.
III. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat apel, solicitând înprincipal anularea ei, trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanță egală în grad cu Tribunalul Cluj, deoarece sentința este nemotivată, argumentația instanței fiind nelegală și contrară faptelor ce rezultă din probele administrate. Vechimea imobilului litigios și utilizarea lui ca muzeu nu reprezintă, din punct de vedere legal, elemente care să împiedice restituirea în natură.
Nu s-a observat nici că reclamanții nu au solicitat restituirea în natură doar a două încăperi în suprafață totală de 37,73 mp., iar nu a tuturor celor aflate în administrarea pârâtului, încăperi situate la demisolul imobilului și a căror valoarea arhitecturală și simbolică este nerelevantă.
Nu s-a motivat de ce se impune respingerea cererii de restituire în natură a celor două încăperi, făcând totodată vorbire și despre un act normativ - Legea nr. 26/2001 - despre care nu se cunoaște nimic, nefiind invocată în cursul judecății.
Dispozitivul sentinței nu precizează dacă respingerea acțiunii a avut în vedere netemeinicia acesteia ori inadmisibilitatea ei sau un alt motiv.
În subsidiar, au solicitat reclamanții ca sentința să fie schimbată în totul, iar acțiunea lor admisă.
IV. Pârâtul intimat M. de I. a T. a formulat întâmpinare (f. 28), solicitând respingerea apelului ca nefondat.
V. Cu privire la apelul astfel declarat, Curtea are în vedere următoarele: Prin notificarea înregistrată la P. municipiului C.-N. sub nr. 18174/3din 14 noiembrie 2001 (f. 7 dosar tribunal), reclamanții au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.
1071 C., nr. top 227, compus din casă din piatră (ce cuprinde la parter 1laborator pentru farmacie, 5 localuri pentru prăvălie și dependințe, la etaj
7 camere, 2 bucătării și dependințe), precum și din casa de piatră
(cuprinzând la parter 1 local pentru prăvălie și dependințe, la etaj din 3 camere, apoi curte), situat în P. U. nr. 27 și în str. R. F. nr. 2 (actualmente nr. 1).
Imobilul a constituit proprietatea tabulară a defunctului Dr. H. G., antecesor al reclamanților, fiind preluat de S. Român în baza Decretului nr.
134/1949 (două camere) și a Decretului nr. 92/1950 (restul imobilului), fără acordarea de despăgubiri.
Față de această notificare a reclamanților, P. municipiului C.-N. a emis dispoziția nr. 3981/19 iunie 2008 (f. 9 dosar Tribunal) prin care s-a dispus restituirea în natură a acelei părți din imobilul construcție aflată în administrarea Consiliului Local al municipiului C.-N. T., pentru terenul în suprafață de 154 mp. aferent construcției s-a acordat un drept de folosință special.
În legătură cu partea din construcție aflată în administrarea pârâtului, s-a făcut precizarea că, în ce privește cererea reclamanților de a li se restitui și acest spațiu, se impune trimiterea dosarului la pârât spre soluționare, pârâtul fiind unitatea deținătoare.
Această din urmă dispoziție își are justificare în faptul că prin H. nr.
35 din 29 ianuarie 1998 (f. 39 dosar Tribunal) s-a aprobat extinderea M.ui
Farmaciei și amenajarea M.ui Medicinei C.ene în spații cu suprafața totală de 172,91 mp. situate în imobilul din P. U. nr. 25.
Prin decizia nr. 30 din 21 mai 2010 (f. 10 dosar Tribunal) pârâtul M. N. de I. a T. a respins cererea reclamanților de restituire în natură a unei părți din imobil aflat în administrarea pârâtului, motivând că nu poate renunța la spațiile pe care le deține întrucât muzeul este un simbol al municipiului C.-N. și un obiectiv vizitat de turiști.
Este necontestat în cauză că partea din construcție aflată în prezent în administrarea pârâtului este alcătuită din nouă camere, fiind de reținut, totodată, că așa cum rezultă atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată (f. 4 dosar Tribunal), cât și din motivele apelului (f. 15), ceea ce reclamanții solicită în contra pârâtului nu este întregul spațiu deținut de acesta, ci doar două încăperi aflate la demisolul imobilului a căror suprafață totală este de 37,73 mp. (20,80 mp. + 16,936 mp.).
Astfel fiind, trebuie considerat că prima instanță a apreciat în mod greșit că cele două încăperi pe care reclamanții le solicită nu pot fi restituite în natură, valoarea lor istorică, arhitectonică, muzeală sau turistică neconstituind un element care, în sensul Legii nr. 10/2001, să împiedice restituirea în natură către succesorii fostului proprietar.
Legea nr. 10/2001 instituie regula potrivit căreia restituirea în natură este prioritară, în vreme ce acordarea altor bunuri în compensare sau a despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 reprezintă măsuri reparatorii subsidiare, posibile numai atunci când restituirea în natură nu este îngăduită.
Întrucât cele două încăperi litigioase nu se află într-o situație juridică ce ar împiedica, în sensul Legii nr. 10/2001, restituirea lor în natură, rămâne că sub acest aspect acțiunea reclamanților era întemeiată și trebuia admisă.
Se observă, așadar, că nici argumentele primei instanțe, nici apărările făcute de pârâtul intimat prin întâmpinare (f. 28) nu se sprijină pe rațiuni de natură legală, ci de oportunitate istorică și turistică.
Pe cale de consecință, se impune admiterea apelului între aceste limite, așa cum rezultă din cele ce preced.
În ce privește solicitarea reclamanților de a li se restitui bunurile mobile aflate în imobil la data preluării abuzive, Curtea are a observa, cu întâietate, că o asemenea cerere nu a fost formulată și prin notificarea din
15 noiembrie 2001 (f. 7 dosar Tribunal) în cuprinsul acesteia făcând referire exclusiv la restituirea în natură a imobilului.
Or, în aceste circumstanțe, solicitarea bunurilor imobile nu mai putea fi pusă în discuția instanței de judecată, reclamanții pierzând dreptul de a le mai pretinde.
Nu poate fi primită susținerea apelanților potrivit căreia sentința trebuie anulată pentru nemotivare, fiind de văzut că prima instanță și-a motivat soluția, însă motivele nu sunt în conformitate cu legea. Nelegalitatea statuărilor unei instanțe nu justifică însă anularea unei hotărâri, câtă vreme este îndeajuns de clar că ceea ce lipsește nu sunt considerentele hotărârii, ci conformitatea lor cu prevederile legii.
În ce privește nemenționarea în dispozitiv a rațiunii esențiale pentru care acțiunea a fost respinsă (netemeinicie, inadmisibilitate etc.), deși este reală că o asemenea mențiune nu a fost făcută, ea nu este de natură a angaja nulitatea sentinței, nefiind sursa niciunei vătămări care, în sensul art. 105 alin. 2 C.proc.civ., să justifice nulitatea. Curtea arată, sub acest aspect, că examinarea considerentelor sentinței trimitea îndeajuns de limpede la concluzia că aprecierea ca netemeinică a acțiunii a determinat respingerea ei, iar nu vreun alt motiv.
Nu există, așadar, motive de anulare a sentinței, în acord cu art. 297
C.proc.civ., însă apare ca necesară admiterea în parte a apelului, conform art. 297 C.proc.civ., și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii, anulării deciziei pârâtului și restituirii în natură a celor două încăperi sus-menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamanții H. G. C., H. E., H. K. E., H. E., P. I., S. N. A., T. N. E., S. M. împotriva sentinței civile nr. 8. octombrie
2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanți împotriva pârâtului
M. de I. a T.
În consecință, anulează decizia nr. 30 din 21 mai 2010, emisă de pârât
și dispune restituirea în natură, către reclamanți, a spațiului în suprafață totală de 37.73 mp., compus din cameră în suprafață de 20,80 mp. și cameră în suprafață de 16,93 mp., situat la subsolul imobilului din C.-N., P. U. nr. 28 și str. R. F. nr. 1, înscris în CF nr. 1071 C.-N., nr. top 227.
Definitivă și executorie.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
V. M. D.-L. B. S. D. G.
Red.VM/dact.MS
12 ex./(...) Jud.fond: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 1117/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 228/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
