Decizia civilă nr. 289/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...)* Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/A/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTOR: C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, apelul declarat de pârâtul P. M. C.-N. precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, R. PRIN D. A J. C., împotriva sentinței civile nr. 131 din 05 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat K. G., având ca obiect plângere la L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat K. G., asistat de avocat M. S., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 11 din dosarul C. de A. C., lipsă fiind reprezentanții pârâților apelanți P. municipiului C.-N. și S. Român, prin Ministerul
Finanțelor Publice reprezentat prin D. a J. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de (...), domnul expert B. G. a înregistrat la dosar un înscris întitulat "Răspuns la obiecțiunile formulate de către apelantul P. municipiului C.-N., în 4 exemplare, precum și un înscris întitulat "Răspuns la obiecțiunile formulate de către S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a
J. C., în 3 exemplare.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantului intimat câte un exemplar din cele două răspunsuri la obiecțiunile la expertiză.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că a studiat de la dosar cele două răspunsuri formulate de către domnul expert B. G., la obiecțiunile la expertiză formulate de către pârâții apelanți și, de asemenea, arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului intimat pentru a pune concluzii pe apelurile care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că este de acord cu suma stabilită de către expert prin raportul de expertiză efectuat în cauză, având în vedere că din întreaga suprafață de teren solicitată de reclamant ai fi restituită în natură, acestuia i s-a restituit o suprafață de teren de 1385 mp, iar pentru restul suprafeței de teren s-au stabilit despăgubiri bănești.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului declarat de pârâtul P. M. C.-N. și a apelului declarat de pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D. a jud. C. numai cu privire la problema care a rămas nesoluționată și obligarea pârâților apelanți la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 131 din 05 martie 2009 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul K. G., împotriva pârâților P. M. C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
S-a dispus anularea Dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură nr. 1212 din (...) emisă de pârâtul P. municipiului C.-N.
S-a stabilit în favoarea reclamantului dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în mun. C.-N., str. B. nr. 27-31, înscris în CF nr.
34707 C., nr. top 14125/2, în suprafață de 7129 m.p., după cum urmează:
S-a restituit în natură în favoarea reclamantului K. G. imobilul teren în suprafață de 1385 m.p., identificat prin nr. top nou 14125/2/1 potrivit completării la raportul de expertiză intitulată „Răspuns la obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară";, întocmit de expert M. I.
S-a stabilit dreptul reclamantului la despăgubiri în sumă de 3.159.200 euro, pentru diferența de teren de 5744 m.p., aceasta neputând fi restituită în natură.
A fost obligat pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice să-i plătească reclamantului suma de 3.159.200 euro cu titlu de despăgubiri.
S-a dispus intabularea în cartea funciară, a dreptului de proprietate al reclamantului, astfel dobândit cu titlu de lege, asupra terenului în suprafață de 1385 m.p., identificat prin nr. top nou 14125/2/1, potrivit tabelului de mișcare parcelară - varianta II, anexă la completarea la raportul de expertiză intitulată „Răspuns la obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară";, întocmit de expert M. I., cu corectivul adus de instanță în sensul că înscrierea se va face „cu titlu de lege";, în loc de „cu titlu de moștenire";.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 6.680,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin M. F. P., tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a respins-o pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
E. adevărat că dispoziția atacată este emisă de pârâtul P. municipiului
C.-N., acesta reprezentând persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală pasivă presupunând existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, dar de aici nu se poate accepta concluzia conform căreia S. Român prin M. E. și F., nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul a invocat în sprijinul apărărilor sale dispoziții legale în conformitate cu care calitatea procesuală în vederea stabilirii și modalității de plată a despăgubirilor aparține C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor instituție care acționează în numele și pe seama S. R. E. de observat faptul că alături de această instituție, S. Român prin M. F. P. îi sunt conferite atribuții speciale în cea de a doua etapă a procedurii administrative, prin mai multe dispoziții legale cuprinse în Titlul VII al L. nr. 2., care justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 8 din Titlul VII al L. nr. 2. până la finalizarea procedurilor de despăgubire, Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta statul roman ca acționar al F. "P." și va exercita toate drepturile care decurg din aceasta calitate. Totodată potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 3 din același act normativ capitalul social inițial al F. "P." este împărțit în acțiuni deținute de Ministerul Finanțelor Publice, iar potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 4 sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către D. pentru Acordarea Despăgubirilor se asigură, până la listarea S. F. P. - S., din dividendele aferente acțiunilor deținute de stat la F. «. și în completare de la bugetul de stat, prin bugetul M. F. P. Prin urmare aplicarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII - din L. nr. 2., privind acordarea despăgubirilor în favoarea persoanei îndreptățite presupune asigurarea fondurilor necesare din partea M. F. P., ca reprezentant al S. Român, acesta având astfel calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din aplicarea procedurii administrative reglementată prin dispozițiile legale speciale în materie. E. adevărat că atribuțiile prevăzute în sarcina pârâtului se referă la cea de a doua etapă a aplicării procedurii administrative, însă atât timp cât se recunoaște instanței, potrivit jurisprudenței actuale, pentru celeritatea finalizării procedurii în vederea respectării duratei rezonabile de finalizare a litigiului în înțelesul prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, posibilitatea de a se substitui entității investite cu soluționarea notificării, atunci când se constată o tergiversare din partea acesteia, în vederea stabilirii îndreptățirii persoanei de a beneficia de măsuri reparatorii în sensul dispozițiilor L. nr. 1., și totodată, plecând de la aceleași rațiuni, posibilitatea determinării cuantumului despăgubirilor, situație în care C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează doar să procedeze doar la actualizarea acestora, este evident că și în această etapă de desfășurare a procedurii devin incidente dispozițiile cuprinse în Titlul VII - din L. nr. 2.. Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Prin D. de respingere a cererii de restituire în natură nr. 1212 din (...) emisă de pârâtul P. municipiului C.-N., a fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea măsurilor reparatorii în temeiul L. nr. 1., motivat de faptul că imobilul situat în str. B. nr. 27, înscris în CF nr. 34707 C., nr. top 14125, nu face obiectul acestui act normativ. Potrivit poziției exprimate de pârâtul P. municipiului C.-N., prin întâmpinarea depusă la dosar, imobilul nu a fost preluat de S. Român neexistând acte de preluare, o astfel de concluzie reieșind și din poziția reclamantului precum și din răspunsul depus la dosar prin adresa nr. 663/(...) de către C. T. de T. T., în calitate de deținător faptic, potrivit căruia funcționează la adresa imobilului din litigiu din anul 1968 și nu dețin acte justificative privind preluarea terenului. Mai mult decât atât, din actele depuse la dosar a reieșit faptul că a fost aprobată construirea unui campus universitar care, potrivit amplasamentului, urmează să cuprindă și o parte a imobilului din litigiu. Prin urmare nu se poate susține că nu a avut loc o preluare, din moment ce terenul este ocupat de unități ce desfășoară activități de învățământ, și nicidecum nu se află în posesia proprietarilor tabulari înscriși în cartea funciară sau a moștenitorilor acestora. Dacă în mod constant se recunoaște preluarea în favoarea S., chiar și atunci când dreptul acestuia nu a fost înscris în cartea funciară, și dacă serecunoaște caracterul abuziv al preluărilor realizate în temeiul actelor normative calificate ca atare în temeiul dispozițiilor legale speciale, cu atât mai mult trebuie să se admită că a avut loc o preluare abuzivă în absența unui act administrativ de preluare și în absența unui temei legal, adică o preluare faptică care nu are la bază nici o justificare nici cel puțin formală. D. atacată a fost emisă în soluționarea notificării înregistrate de reclamant sub nr. 1582/2001, prin executor judecătoresc, prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 34707 C. în suprafață de 7129 m.p., ocupat de grupul școlar de transporturi, cu precizarea că terenul a aparținut antecesorului său tată K. A. și soției acestuia G. M., proprietari tabulari, iar din întreaga suprafață înscrisă în cartea funciară se află în posesia sa suprafața de 1542 m.p, pentru diferența de 7129 m.p., solicitând măsuri reparatorii. Deși reclamantul a pretins că este fiul proprietarilor tabulari, din actele depuse la dosar ar reieși faptul că este nepotul de fiu al acestora, respectiv fiul lui K. G. decedat în anul 1999, potrivit certificatului de moștenitor nr. 73/(...) eliberat de BNP P. F., iar K. G. este fiul soților K., decedați în anul 1964, respectiv 1969, cu ultimul domiciliu pe str. B. nr. 27. Din actele dosarului nu reiese că ceilalți moștenitori ai proprietarilor tabulari ar fi înregistrat notificare prin care să solicite măsuri reparatorii în temeiul L. nr. 1., astfel că devin incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din acest act normativ potrivit cărora, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au formulat notificare în termen. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topografice de către expert M. I. din concluziile căreia a reieșit faptul că din suprafața totală a nr. top inițial 14125, de 8671 m.p., din CF nr. 34707 C., proprietatea tabulară a lui K. A. și G. M., terenul identificat prin nr. top 14125/1 în suprafață de 1542 m.p. s-a aflat în posesia reclamantului, acest teren fiind înstrăinat, iar diferența de teren de 7129 m.p., identificată prin nr. top 14125/2, ce formează obiectul prezentului litigiu este ocupată astfel: 6023 m.p. de către C. T. de T. T. iar suprafața de 1106 m.p. este ocupată de C. U. Expertul a concluzionat inițial că din suprafața de teren de 6023 m.p. ocupată de C. T. poate fi restituită în natură suprafața de 1450 m.p., întocmind prin completarea la raportul de expertiză, potrivit solicitării pârâtului și o variantă de propunere privind restituirea în natură a suprafeței de 1385 m.p., ce s-ar identifica potrivit propunerii expertului prin nr. top nou 14125/2/1, reclamantul fiind de acord cu această din urmă variantă. În ceea ce privește valoarea terenului, aceasta a fost determinată potrivit raportului de expertiză întocmit de expert A. B. G., ca fiind de 550 euro/m.p., urmând ca pentru diferența de teren de 5744 m.p., ce nu poate fi restituită în natură să se stabilească despăgubiri în funcție de această valoare. Din economia dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. reiese faptul că măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ se stabilesc de regulă sub forma restituirii în natură iar în situația în care o astfel de măsură nu este posibilă, imobilul fiind afectat unei activități de interes public și fiind ocupat de edificate, măsurile reparatorii să fie stabilite prin echivalent sub forma despăgubirilor. În ceea ce privește modalitatea de acordare a despăgubirilor, tribunalul a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a statuat că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din L. nr. 2., privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de L. nr. 1., astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2.. În cauza de față se atacă dispoziția emisă de pârâtul P. municipiului C.-N. anterior intrării în vigoare L. nr. 2., respectiv D. de respingere a cererii de restituire în natură nr. 1212 din (...), astfel că ar deveni incidente dispozițiile art. 30 din L. nr. 1., în vigoare la data emiterii dispoziției atacate, potrivit cărora persoanele îndreptățite ar urma să beneficieze de titluri de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice. În prezent Ministerul Finanțelor Publice nu mai emite astfel de titluri, acestea fiind înlocuite de titlurile de despăgubire emise în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din L. nr. 2.. Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii dispoziției atacate și în acord cu decizia de recurs în interesul legii, ar urma ca Ministerul Finanțelor Publice să emită în continuare titluri de valoare nominală, însă în condițiile actuale acestea ar rămâne fără finalitate din punctul de vedere al obținerii efective a unei despăgubiri. Totuși Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al S. Român rămâne în mod direct răspunzător de acordarea în favoarea persoanelor îndreptățite a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor. Și în actuala procedură administrativă privind acordarea despăgubirilor, respectiv în cea de a doua etapă, reglementată prin dispozițiile T. VII al L. nr. 2., au fost stabilite în sarcina Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al S. Român, ca acționar al F. "P." o serie de atribuții, astfel cum am arătat mai sus, printre care și aceea de asigurare a fondurilor necesare acordării despăgubirilor. Actuala reglementare cuprinsă în Titlul VII al L. nr. 2. prevede acordarea în favoarea persoanelor îndreptățite de titluri de despăgubiri la F. "P.", acesta fiind constituit potrivit art. 6 și 7 din acest act normativ ca organism de plasament colectiv, sub forma unei societăți de investiții de tip închis, deținută inițial în întregime de S. Român în calitate de acționar unic, persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii având posibilitatea de a opta, ca urmare a modificărilor aduse prin OUG 8., potrivit art. 18 alin. 2, pentru despăgubiri în numerar. Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat în sprijinul apărărilor sale această procedură specială care ar trebui să fie urmată de orice persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, însă omite să aibă în vedere faptul că este principalul responsabil în asigurarea fondurilor necesare acordării de despăgubiri, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate. S. Român a fost condamnat în numeroase cauze privind litigii în legătură cu proprietatea, cu referire la imobilele naționalizate, pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C. și pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la C., instanța europeană statuând în sensul că în prezent F. P. nu funcționează într-un mod susceptibil să conducă la acordarea unei despăgubiri efective (Hotărârea din (...) în cauza Johanna Huber împotriva României; Hotărârea din (...) în cauza Dumitrescu împotriva României; Hotărârea din (...) în cauza Silimon și Grossîmpotriva României; Hotărârea din (...) în cauza Faimblat împotriva României). În cauza Faimblat, citată anterior, Curtea Europeană a statuat în sensul că, deși L. nr. 1. le oferă părților interesate atât accesul la o procedură administrativă, cât și, ulterior, la o procedură contencioasă, acest acces rămâne teoretic și iluzoriu, nefiind în prezent în măsură să conducă într-un termen rezonabil la plata unei despăgubiri în favoarea persoanelor pentru care restituirea în natură nu mai este posibilă. T. a constatat că procedura administrativă specială, oferită de legislația internă, nu este în măsură să conducă la acordarea de despăgubiri efective, într-un termen rezonabil, în acord cu cerințele prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum s-a statuat și în cauzele mai sus citate, astfel că nu se poate concluziona decât în sensul că Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al S. Român, să fie obligat în mod direct la acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în favoarea persoanelor îndreptățite, ca echivalent al imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură. Așa fiind, în raport cu considerentele enunțate, în temeiul dispozițiilor art. 26 din L. nr. 1., tribunalul a admis acțiunea. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. C.-N. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin apelul declarat de pârâtul P. mun. C.-N., s-a solicitat schimbareasentinței în sensul respingerii acțiunii. În motivarea apelului pârâtul a invocat faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamantul a solicitat instanței ca aceasta să dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură, respectiv acordare de despăgubiri. În mod greșit instanța a stabilit direct restituirea în natură și acordare de despăgubiri cuantificate, în acest mod acordând ceea ce nu s-a cerut. L. nr.1. ca lege specială prevede o procedură specială de restituire a imobilelor ce intră sub incidența sa, parcurgerea fazei administrative fiind obligatorie fără să încalce disp. art. 21 din Constituție. Prin modalitatea în care a soluționat acțiunea, instanța a ignorat și prevederile T. VII din L. nr. 2.. Art. 16 din acest act normativ prevede procedura specială și obligatorie privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura judiciară neputând suplini procedura administrativă de acordare a despăgubirilor. Stabilirea de către instanță a dreptului reclamanților la măsuri reparatorii cuantificate s-a făcut cu ignorarea prevederilor L. nr. 2.. Instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor prin procedura prev. de art. 26 alin. 3 din L. nr.1. și nu în contradictoriu cu instituția în sarcina căreia legiuitorul a stabilit obligația de calculare a cuantumului despăgubirilor - C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor. În ceea ce privește dispoziția de restituire în natură a suprafeței de 1385 mp, aceasta este nelegală, întrucât bunul respectiv face parte din domeniul public al municipiului C.-N., aprobat prin HG nr. 1., fiind potrivit art. 10 alin. 2 coroborat cu art. 11 din L. nr. 213/1998 inalienabil, insesizabil și imprescriptibil. Toate clădirile, aleile, spațiile verzi, terenurile de sport, poligonul auto, restituite în natură de instanță realizează un tot indivizibil, fiind necesar procesului de instruire a elevilor. Suprafața nu poate fi considerată teren liber în sensul L. nr.1., potrivit disp. art. 10 alin. 2, fiind exceptată de la restituire. Pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin apelul declarata solicitat schimbarea sentinței, invocând următoarele: Hotărârea instanței de fond este rezultatul interpretării și aplicării greșite a prevederilor legale, precum și a preluării considerentelor din hotărârile C. Europene a Drepturilor Omului, fără să verifice situația de fapt concretă. Obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 3.159.200 Euro fără a se analiza cine este autoritatea statului implicată în procedura de restituire, este nelegală. Invocând prev. art. 25 din Decretul nr. 31/1954, art. 13, art. 19 din Titlul VII al L. nr. 2., precum și art. 1, 2 din HG nr. 361/2005, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în litigiile de natura celui prezent, legile speciale stabilesc alte entități care reprezintă statul și nu Ministerul Finanțelor Publice, respectiv C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor și Autoritatea națională pentru restituirea proprietăților. Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio atribuție în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, nici în nume propriu și nici în calitate de reprezentant al S. R. Un alt motiv de apel vizează inadmisibilitatea dispoziției de acordare de despăgubiri, în lipsa probelor din care să rezulte că reclamantul s-ar fi adresat autorității competente cu cerere pentru acordare de despăgubiri. Un alt motiv de recurs vizează faptul că suma acordată cu titlu de despăgubiri este exagerată, la baza stabilirii ei fiind un raport de expertiză efectuat de un expert care nu face parte din cei agreați A.. Referitor la considerentele primei instanțe, potrivit cărora acțiunile F. P. nu ar fi cotate la bursă, apelantul arată că aproximativ jumătate din acțiunile acestuia sunt listate la B. de valori B. din noiembrie 2007, iar acțiunile vor putea fi tranzacționate în mod liber pe piețe reglementate. Prin ocolirea procedurii prev. de L. nr.1. și acordarea de despăgubiri în numerar pe calea unor hotărâri judecătorești care ar îndreptăți viitorii creditori să încaseze dintr-o dată și nu eșalonat drepturile ce li se cuvin, în condițiile în care este de notorietate că veniturile ce se colectează la buget datorită scăderii activităților economice sunt tot mai mici, ar duce la colaps economic, adică la prăbușirea întregului sistem economic și bugetar, fără posibilitatea de plată a pensiilor, salariilor bugetarilor și a celorlalte categorii sociale, nu s-ar mai putea susține echilibrul și ordinea, deci, cu alte cuvinte, s-ar instala falimentul și implicit haosul economic și social. Reclamantul intimat, prin întâmpinările formulate, a solicitatrespingerea ca nefondată a ambelor apeluri (f. 7, 8, 25 dosar nr.(...)). Prin decizia civilă nr. 2. din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) de Curtea de A. C. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 131 din 05 martie 2009 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută, iar apelanți au fost obligați să plătească intimatului K. G. suma de câte 1487,5 lei fiecare, cheltuieli de judecată în apel. Împotriva acestei hotărâri, pârâții P. M. C.-N. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. au declarat recursuri care au fost admise prin decizia nr. 5713 din (...) a Î.C.C.J. pronunțată în dosarul nr. (...), s-a casat decizia recurată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță de apel. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul C. de A. C. sub nr. (...)*/v1, la data de (...). Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, aapărărilor formulate, ținând seama de dispozițiile art.315 C.pr.civ., Curtea, întemeiul art.295 C.pr.civ., reține următoarele: Prin notificarea nr. 1582/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 7129 mp teren din municipiul C., str. B. nr. 27 identificată în CF 34707 nr. top 14125/2, deoarece, anterior, li s-a recunoscut, prin sentința civilă nr. 9117/(...) a Judecătoriei C., un drept de proprietate propriu pentru diferența de teren de 1542 mp nr. top 1412571, din totalul de 8671 mp, nr. top 14125, care au aparținut autorilor K. A. și K. (fostă G.) M.. Potrivit aceleiași sentințe, suprafața de teren de 7129 mp a fost înscrisă în vechea carte funciară pe numele autorilor reclamanților, deoarece ieșirea din indiviziune nu se putea realiza cu S. Român, cât timp imobilul fusese preluat de stat fără nici un titlu, deci nu intrase în proprietatea acestuia. Notificarea având ca obiect această suprafață de teren a fost soluționată prin dispoziția nr. 1212/(...), contestată în prezenta cauză la data de (...), în termenul legal, deoarece a fost comunicată contestatorului după trei ani de la emitere, la data de (...). Această dispoziție a fost emisă anterior intrării în vigoare a L. nr. 2., dar contestarea sa în instanță s-a realizat după intrarea în vigoare a acestei legi. Astfel, Curtea reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin decizia de casare mai sus arătată, Î. a dezlegat parțial problemele de drept deduse judecății astfel încât acestea sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Prin urmare, criticile pârâților apelanți referitoare la imposibilitatea instanței de acordare de despăgubiri bănești și de stabilire a cuantumului acestora, după intrarea în vigoare a L. nr. 2., critica pârâtului P. M. C. N. referitoare la imposibilitatea retrocedării în natură a terenului în suprafață de 1385 mp. deoarece acest teren se află în domeniul public al unității administrativ teritoriale și este de utilitate publică, precum și motivul de apel al pârâtului S. Român privitor la lipsa calității procesuale pasive a S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, au fost soluționate irevocabil de Î. și au intrat astfel sub puterea lucrului judecat motiv pentru care nu vor mai fi analizate de instanțe de apel. Motivul de apel al pârâtului P. M. C. N. prin care acesta a invocat faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în condițiile în care reclamantul a solicitat instanței ca aceasta să dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură, respectiv acordare de despăgubiri, în opinia C., nu este întemeiat. Prin decizia nr. 52/2007 pronunțată de S. U. ale Inaltei Curți de C. și Justiție în recurs în interesul legii, deciziile sau dispozițiile care se aflau perolul instanțelor la data intrării în vigoare a L. nr.2., ca urmare a atacării lor cu contestație, ca fi cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise S. C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investire cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (în actuala reglementare art.26) din L. nr. 1., astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului. Prin urmare, data în raport de care se determină legea aplicabilă cauzei este data emiterii dispoziției, instanța realizând controlul de legalitate în considerarea L. nr.1. de la acel moment. La momentul emiterii dispoziției nr.1212/(...), art. 24 alin. 2 al L. nr.1. prevedea că, în cazul imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu era posibilă, oferta de restituire prin echivalent se putea face sub forma unor despăgubiri bănești. Astfel fiind, legea permitea acordarea de despăgubiri bănești, acestea urmând a fi stabilite în prezenta cauză de către instanță, iar nu de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, atribuțiile acestei comisii fiind exercitate numai în raport de notificările și dispozițiile care nu au fost atacate cu contestație la instanța civilă în termenul legal. Prin urmare, dispoziția contestată, fiind emisă anterior intrării în vigoare a L. nr.2. și contestată în termenul legal, nu va fi trimisă, pentru verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură și emiterii titlurilor de despăgubire, S. C. C., astfel cum prevede art. 16 pct.4 și 7 al T. VII, ci va fi analizată de către instanță, care se va pronunța, în virtutea plenitudinii sale de competență, atât sub aspectul legalității nerestituirii în natură, cât și în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate. Aceste atribute sunt preluate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la notificările și dispozițiile care nu au fost contestate în termenul legal, în cadrul procedurii administrative menționate în Titlul VII, procedură supusă, la rândul său, controlului judecătoresc, conform art. 20. Cele două proceduri, create prin interpretarea dată de S. U. ale Înaltei Curți de C. și Justiție art. 16 și următoarele din Titlul VII al L. nr. 247 /2005 prin decizia în recurs în interesul legii nr. 52/2007, au aceeași finalitate: identificarea persoanei îndreptățire și stabilirea cuantumului despăgubirilor, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, însă punerea în executare a măsurilor dispuse se realizează după aceeași procedură, cea a L. nr. 2., ca lege specială de reparație, care se aplică cu prioritate față de orice altă procedură în materie de executare, conform principiului specialia generalibus derogant. Urmează ca, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri judecătorești, sumele stabilite în cuprinsul său cu titlu de despăgubire să fie valorificate prin procedura T. VII al L. nr.2., ca lege de procedură de imediată aplicabilitate și, în același timp, ca lege specială în materia plății sumelor stabilite cu titlu de despăgubire în procedura L. nr.1., lege în temeiul căreia a fost soluționată prezenta cauză, și care derogă de la dreptul comun reprezentat de C. de procedură civilă. Urmare a stabilirii de către instanța judecătorească a calității de persoană îndreptățită și a cuantumului despăgubirilor ce i se acordă acesteia, atribuțiile C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor se rezumă numai la emiterea titlurilor de despăgubire în limita sumei stabilită de către instanță. O astfel de concluzie se desprinde din interpretarea art. 19 alin.3 al T. VII, care poate fi extinsă la o ipoteză similară, creată de decizia în interesul legii nr. 52/2007. Potrivit art. 19 alin.3 al T. VII al L. nr. 2., decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cazul în care, după procedura în fața C. C., instanța de contencios administrativ stabilește o despăgubire mai mare decât cea acordată în procedura administrativă. În speța de față această procedura administrativă este înlocuită de cea judecătorească, astfel cum s-a stabilit prin decizia în interesul legii nr. 52/2007. După emiterea de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei de acordare a titlurilor de despăgubire conform hotărârii instanței civile, se urmează procedura prevăzută la capitolul V1 al T. VII al L. nr. 2., privind valorificarea titlurilor de despăgubire. Critica din apelurile pârâților privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la modul de acordare a despăgubirilor bănești pentru terenul care nu poate fi restituit în natură, în opinia C., este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, Î. a statuat, în decizia de casare, că sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, instanța de apel nu s-a preocupat să analizeze modul în care trebuiau aplicate prevederile art. 10 alin. 9 al L. nr.l0/2001 și art. 10.8.B. din HG nr. 4., ceea ce impune verificarea acestor critici, în raport de temeiul de drept în vigoare la data emiterii dispoziției contestate, prin administrarea probei cu o nouă expertiză de evaluare a imobilului, probă care nu poate fi administrată în această fază procesuală, conform art. 305 Cod procedură civilă. În legătură cu cuantumul despăgubirilor ce se cuvin a fi acordate, Curtea reține că prin dispoziția contestată s-a respins notificarea cu motivarea că terenul nu face obiectul L. nr. 1., fără a se realiza o evaluare a valorii acestuia, cât și împrejurarea că, atât la momentul soluționării notificării prin dispoziția contestată, cât și ulterior, până la intrarea în vigoare a L. nr. 2., L. nr. 1. nu stabilea criterii în raport de care să fie evaluată valoarea terenului, aceste criterii fiind introduse abia prin L. nr. 2. care se referă la stabilirea valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare. Astfel, în art. 40 al L. nr. 1. în forma publicată în Monitorul oficial din 17 ianuarie 2003, în vigoare la data emiterii dispoziției contestate, cât și în Monitorul Oficial din 4 aprilie 2005, ultima formă anterioară apariției L. nr.2., se menționa că "pe baza evaluării despăgubirilor bănești, în termen de un an de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești, care pot fi plafonate". Aceleași criterii de stabilire a despăgubirilor au fost menționate, anterior modificării L. nr. 1. prin L. nr. 2., în normele metodologice de aplicare a acestei legi, respectiv în HG nr. 4., norme care urmează a fi avute în vedere la momentul soluționării contestației. Art.10 alin.9 din L. nr.1. prevede că, valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare. Potrivit prevederilor art. 10.8.B din HG nr. 4., "Pentru terenurile preluate abuziv și care nu pot fi restituite în natură stabilirea valorii se face potrivit actelor normative în vigoare. Având în vedere că incidența legii selimitează la acele terenuri care se situează în intravilanul localităților, stabilirea valorii acestora urmează a se face potrivit valorii de piață. In acest caz valoarea estimativă se va stabili de către comisia internă de evaluare din cadrul unității deținătoare, care va avea în vedere valoarea de vânzare a unui teren martor din anul soluționării notificării, prin utilizarea raportului lei/mp. Valoarea astfel rezultată va face obiectul negocierii cu persoana îndreptățită, care poate opune expertiza de specialitate efectuată pe cheltuiala sa. S. astfel rezultată va fi utilizată pentru acordarea sau stabilirea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege". Prin urmare, Curtea în ședința publică din 12 mai 2011 a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză conform îndrumărilor date de Î.C.C.J., prin decizia de casare(f.24-25). Conform noului raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert A. ing. B. G., terenul în suprafață de 5.744 mp., ce nu poate fi restituit în natură, a fost evaluat la 1.230 lei/mp., respectiv 300 euro/mp., astfel încât despăgubirea pentru întreaga suprafață a terenului este de 7.065.120 lei sau 1.723.200 euro. Expertul a constatat o reducere a valorii de piață a terenului din luna decembrie 2008 (începutul recesiunii economice), la zi, de la 550 euro/mp. la 300 euro/mp., adică cu 45,5 % (f.30-51). Conform recomandărilor Corpului Experților T.i din România (CET-R) privind valoarea de piață a terenurilor, se prevede aplicarea Standardelor Internaționale de E. (IVSC), astfel încât la evaluarea terenurilor se va adopta abordarea prin comparație, în variantele: metoda comparației directe și metoda comparației prin bonitare. Potrivit metodei comparației directe, terenul în litigiu a fost evaluat la 300 euro/mp, echivalent cu 1230 lei/mp, iar potrivit metodei comparației prin bonitare, terenul în litigiu a fost evaluat la 292 euro/mp, echivalent cu 1202 lei/mp, expertul menționând că această ultimă metodă de evaluare are doar un caracter de informare și nu este cuprinsă în Standardele Internaționale de E., însă este acceptată ca o metodă suplimentară și nu a fost luată în considerare. Expertul a arătat că această valoare a terenului expertizat, de 300 euro/mp, a fost stabilită și prin raportul de evaluare întocmit de ing. C. R. depus la data de (...) în dosarul de fond. Pârâții apelanți P. M. C.-N. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, iar expertul a răspuns obiecțiunilor formulate (f.68-72), menținându-și punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză, în sensul că evaluarea terenului s-a făcut la data întocmirii raportului, respectiv luna iunie 2011. Metoda comparației prin bonitare deși a fost prezentată în raportul de evaluare nu a fost luată în considerare la stabilirea valorii de circulație a ternului întrucât aceasta nu este cuprinsă în Standardele Internaționale de E., însă este acceptată ca o metodă suplimentară în expertiza tehnică judiciară. Conform Standardelor Internaționale de evaluare (I.V.S.1.) valoarea de piață a unui imobil reprezintă suma pentru care, o proprietate va fi schimbată la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing corespunzătoare, în care, părțile implicate au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângeri. De regulă, prețul de tranzacționare rezultă dintre interacțiunea cerere și ofertă. Întrucât cererea este mai redusă decât oferta, s-a introdus la estimarea valorii de piață,corecția ofertei pentru marja de negociere, pentru a obține un preț probabil de tranzacționare. Raportul de evaluare globală a fondului imobiliar al jud. C. realizat pentru Camera Notarilor P.i C., nu reflectă valoarea de piață ci are ca scop limitarea evaziunii fiscale prin declararea în fața notarilor publici a unor prețuri de tranzacționare foarte reduse, cu scopul de a se eschiva de taxele corecte de tranzacționare. La pct. 3 al raportului de expertiză s-a făcut în mod expres referire la art. 10 alin. 9 din L. nr. 1. și la prevederile art. 10 pct. 8.B. din H.G. nr. 4.. Având în vedere concluziile raportului de expertiză Curtea, în temeiul art. 10 alin. 9 din L. nr. 1. raportat la prevederile art. 10 pct. 8.B. din H.G. nr. 4., va stabili că valoarea de piață a terenului în suprafață de 5.744 mp, care nu poate fi restituit în natură, la data solutionării pe cale judecătorească a notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare este de 300 euro/mp, respectiv 1.723.200 euro astfel încât reclamantul intimat este îndreptățit de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în sumă de 1.723.200 euro sau 7.065.120 lei . Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art. 296 C.pr.civ., va admite în parte apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și, respectiv, de S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 131 din 05 martie 2009 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o va schimba în parte, în sensul că, va obliga pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să-i plătească reclamantului K. G. suma de 1.723.200 EURO, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 5.744 mp. teren, ce nu poate fi restituită în natură, conform evaluării făcute prin expertiza tehnică judiciară efectuată de expert ing. B. G. (filele 31-51 din dosar nr. (...)/v1) și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, menținând restul dispozițiilor din sentință. Având în vedere soluția dată apelurilor formulate de pârâți, Curtea, în temeiul art. 298 coroborat cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ. apreciază că aceștia nu se află în culpă procesuală, motiv pentru care va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în apel. PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE L. D E C I D E: Admite în parte apelurile declarate de pârâții P. M. C.-N. și, respectiv, de S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 131 din 05 martie 2009 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că, obligă pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să-i plătească reclamantului K. G. suma de 1.723.200 EURO, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 5.744 mp. teren, ce nu poate fi restituită în natură, conform evaluării făcute prin expertiza tehnică judiciară efectuată de expert ing. B. G. (filele 31-51 din dosar nr. (...)/v1) și care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Menține restul dispozițiilor din sentință. Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, A.-A. P. C.-M. CONȚ GREFIER, A.-A. M. Red.A.A.P Dact.H.C./4 ex./(...). J.fond:I.R.M.: J.apel:M.C.V.,I.D.C.;
| ← Decizia civilă nr. 321/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
