Decizia civilă nr. 4743/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4743/R/2011
Ședința publică din 17 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
G.IER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâții L. F., L. V. S., L. L. M., L. A. M., împotriva deciziei civile 4. din 6 iunie 2011, a T. B.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații L. A. ȘI SC A. T. S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, avocat K. T. J., reprezentanta reclamantei intimate SC A. T. S., avocat V. R. M., în substituirea avocatei C. D. S., care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de (...), s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate SC A. T. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că a ridicat un exemplar din întâmpinare și nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Reprezenta reclamantei intimate invocă excepția inadmisibilității motivelor de recurs apreciind că este vorba despre aprecierea probelor.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care privesc critici referitoare la sentința judecătorească, acestea fiind formulate omisso-medio.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea excepțiilor invocate arătând că toate criticile din motivele de recurs privesc doar decizia pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud.
Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probațiunii cu proba testimonială și pentru depunerea la dosarul cauzei a întregii documentații care a stat la baza contractului de vânzare cumpărare nr. 213/1997 încheiat cu R.A.T.L.B. și completarea raportului de expertiză.
În subsidiar, solicită admiterea recursului formulat, casarea în totalitate a deciziei și rejudecând cauza să se respingă cererea ca fiind inadmisibilă.
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei , constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial, obligându-se să transmită prin fax dovada acestor cheltuieli.
Reprezentanta reclamantei intimate SC A. T. S. solicită admiterea excepțiilor invocate privind inadmisibilitatea motivelor de recurs.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior extinsă, reclamanta SC A. T. S. a chemat în judecată pe pârâții L. V., L. F., L. A., L. V. S., L. L. M. și L. A. M., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să îi oblige pe pârâți la desființarea construcției temporare - baracă/magazie, care se află pe terenul proprietatea tabulară a reclamantei, situat în mun. B., str. Bistriciorei, nr. 1, conform CF 11999/N B., nr. top. 3824, fie să încuviințeze desființarea construcției de către reclamantă pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1164/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. T. S., în contradictoriu cu pârâții L. F., L. A., L. V. S., L. L. M., și L. A. M. și, în consecință au fost obligați pârâții la desființarea construcției temporare - baracă/magazie, care se află pe terenul proprietatea tabulară a reclamantei, situat în mun. B., str. Bistricioarei, nr. 1, conform CF 11999/N B., nr. top. 3824, în caz contrar încuviințează desființarea construcției de către reclamantă pe cheltuiala pârâților, au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 25,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 14/(...), reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în mun. B., str. G-ral Grigore B.n, nr. 1, înscris în CF 11999/N B., nr. cadastral 3824 având categoria de folosință curte, în suprafață totală de 249 mp.
Din expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul P. V. (filele 136-
151), instanța de fond a reținut că potrivit folosinței actuale, terenul reclamantei are suprafața de 343 mp ocupată astfel: unitate locativă - 120 mp și curte de 223 mp, imobilele fiind înscrise în CF 11.999/N/B. cu nr. cad. 3824 - curte cu suprafața de 249 mp și proprietar tabular reclamanta și în CF 12.043/N/B. cu nr. cad. 4762/1/2 - unitate locativă nr. 2 compusă din : 2 camere, baie, bucătărie, cămară, hol, și teren cu suprafața de 113 mp
, cu același proprietar tabular. Expertul tehnic a observat că din suprafața totală înscrisă în cele două CF-uri de 362 mp, reclamanta folosește faptic doar 343 mp, iar pe diferența de suprafață de 19 mp (343+19 = 362 ) ocupată de pârâți, aceștia au o magazie de lemne în suprafață totală de 22 mp, construcție edificată atât pe terenul lor, pe o porțiune de 3 mp, cât și pe terenul reclamantei pe o porțiune de 19 mp.
P. ocupă fără nici un titlu și fără nici un drept, în mod abuziv o suprafață de aproximativ 35 mp din suprafața de 249 mp proprietatea reclamantei, suprafață pe care și-au construit o baracă.
Prin înștiințarea expediată la data de (...), pârâții au fost notificați să desființeze această construcție, însă aceștia, au refuzat să se conformeze solicitărilor, considerând că terenul de sub magazie, de 13,9 mp este cel pe care l-au cumpărat de la S. Român, conform contractului nr. 213/(...), potrivit L. 112/1995. Cu toate acestea, așa cum rezultă din măsurătorile topografice efectuate în cauză, magazia este construită pe o suprafață mai mare, de 2., din care doar 3 mp se află pe terenul pârâților și 19 mp pe terenul reclamantei.
Față de starea de fapt expusă mai sus, instanța de fond a constat că pârâții ocupă fără nici un titlu suprafața de 19 mp din terenul reclamantei, astfel că acțiunea acesteia este justificată, fiind admisă ca atare, iar în baza art. 1077 C.civil , au fost obligați pârâții la desființarea construcției temporare - baracă/magazie, care se află pe terenul proprietatea tabulară a reclamantei, situat în mun. B., str. Bistricioarei, nr. 1, conform CF 11999/N B., nr. top. 3824, în caz contrar încuviințându-se desființarea construcției de către reclamantă pe cheltuiala pârâților.
La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că obligațiile de a face presupun un singur obiect: faptul promis, executarea în natură fiind obligatorie în cazul în care este posibilă, iar dacă debitorul refuză să o îndeplinească, creditorul poate solicita instanței să-l autorizeze pentru a o aduce el la îndeplinire, pe cheltuiala debitorului.
Văzând culpa procesuală a pârâților, care au generat prezentul proces, aceștia au fost obligați, în baza art. 274 C.pr.civ. să achite reclamantei suma de 25,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...)s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții L. F., L. A., L. V. S., L. L. M.
și L. A. M. împotriva sentinței civile nr.1164/2011 pronunțată de Judecătoria
Bistrița în dosar civil nr.(...).
S-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei SC A. T. S. B., de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Soluția de admitere a acțiunii promovată de reclamanta S. A. T. S. B. împotriva pârâților L. F., L. A., L. V. S., L. L. M. și L. A. M. este corectă,subzistând în totalitate argumentele primei instanțe.
Reclamanta este proprietara tabulară a imobilelor construcție și teren cu suprafața de 113 mp. înscrise în c.f. 12.043/N B. cu nr. cadastral
4762/1/2 și teren cu suprafața de 249 mp. înscris în c.f. 11.999/N B. cu nr. cadastral 3824, evidențiate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert P. V. (f.57-74) pe planul de ansamblu (f.62). P. sunt proprietari ai imobilelor învecinate casă de 77,45 mp și magazie de 13,9 mp cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1997 și teren de 2., înscrise în c.f.
1448 B. nr. top 127/1.
Expertul tehnic topometru, având în vedere actele de proprietate ce configurează situația tabulară a proprietăților, concluzionează că porțiunea de 19 mp. din terenul proprietatea reclamantei este ocupată de o magazie folosită de pârâți, având suprafața totală de 22 mp. evidențiată cu galben în schița menționată.
Probele administrate la solicitarea litiganților nu dovedesc pe de o parte identitatea construcției magazie a cărei desființare se urmărește, cea identificată de expert având suprafața totală de 22 mp. majoritar amplasată pe terenul reclamanților (19 mp), cu cea înscrisă în evidențele funciare ca reprezentând proprietatea pârâților și care potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 213/1997 ce a stat la baza întabulării nu are decât suprafața de 13,9 mp, iar pe de altă parte nu s-a probat deținerea de către pârâți a vreunui titlu asupra terenului de sub magazie ori că edificarea magaziei ce le aparține ar fi realizat-o cu acordul proprietarului terenului. Terenurile aferente construcțiilor proprietate tabulară ale litiganților nu se suprapun, concluzia expertului topometru nefiind contestată.
În atari circumstanțe, pretenția reclamantei este întemeiată, proprietarul terenului fiind îndreptățit a cere desființarea construcției ce nu- i aparține amplasată pe terenul său,în lipsa oricărui acord și în lipsa vreunui titlu justificativ. Chiar dacă aparent se tinde la dobândirea acelorași efecte ca în cazul acțiunii în revendicare, cauza acțiunii promovate, de obligare a pârâților la desființarea construcției amplasată pe terenul proprietatea reclamantei, în lipsa exhibării vreunui titlu valabil în justificarea unei asemenea conduite de către pârâți, o constituie ocuparea fără titlu a terenului și voința reclamantei de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare de fapt corespunzătoare dreptului pretins.
Contrar aserțiunilor pârâților recurenți, dezideratul reclamantei de înlăturare a atingerii păgubitoare a unuia dintre prerogativele dreptului real de proprietate , adusă de pârâți prin folosirea magaziei amplasată pe terenul său, nu este condiționat exclusiv de promovarea unei acțiuni în revendicare prin care se valorifică un dreptul de proprietate exclusiv și absolut, ci poate fi atins și prin promovarea prezentului demers juridic. I. de revendicarea proprietății, pretenția reclamantei de obligare a pârâților la desființarea construcției deținute, amplasată neechivoc pe terenul celei dintâi, este în conexiune cu atributul posesiei, ce nu poate fi pe deplin exercitat .
Lipsa exhibării de către pârâți a vreunui titlu care să justifice încălcarea prerogativelor conferite reclamantei de atributele proprietății impune desființarea construcției deținute de pârâți ,a cărei existență împiedică exercitarea posesiei și folosinței de către proprietarul terenului, dispozițiile art. 1077 privind obligația de a face nefiind necondiționat subsecvente și corelative exercitării acțiunii în revendicare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod proc. civ. apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea intimatei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel în lipsa justificării lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții L. F., L. căs. LAUR. A. M., L. V. S. și L. L. M. solicitând casarea deciziei civile nr. 3. a T. B.-N. și înprincipal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiarrespingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a legii, denaturând înțelesul actului juridic dedus judecății și pronunțând o sentință lipsită de temei legal, prin aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a nesocotit principiul invocat de către apelanți, respectiv acela că în lipsa unei acțiuni în realizare, respectiv acțiune în revendicare sau grănițuire, admițând o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 1077 C.civ. deși limitele terenului și dreptul litigant nu au fost clar stabilite.
O acțiune în constatare nu poate precede o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare din anul 1997 care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate a recurenților nefiind contestat, iar întinderea dreptului și amplasamentul imobilelor au fost delimitate la aceea dată, intrând în circuitul civil.
În lipsa documentației care a stat la baza întocmirii contractului nr.
213/1997 instanțele au pronunțat hotărâri nelegale.
T. în aserțiunea principiului rolului activ trebuia să pună în discuție completarea probațiunii pentru a verifica susținerile recurenților privind nemodificarea amplasamentului barăcii și vechimea acesteia, impunându-se și suplimentarea probațiunii cu interogatoriul.
Aplicarea art. 1077 C.civ. într-o speță în care obligația de a face, în lipsa unei obligații asumate anterior printr-un act juridic producător de efecte juridice nu este cert și asumat, fiind în discuție o întindere de drepturi conduce la concluzia inadmisibilității acțiunii. Inadmisibilitatea acțiunii derivă și din alegerea greșită a acțiunii, inițial impunându-se a se efectua o revendicare sau o grănițuire numai în subsidiar putându-se solicita desființarea construcției nedefinitive. Aparent terenul de sub construcție este în proprietatea recurenților, impunându-se compararea titlurilor care au stat la baza înscrierilor în CF.
În drept au fost invocate prevederile art. 95, 299, 403 pct. 8 și 9, 312 și urm., 242 și 274 C.pr.civ.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că prima instanță pe baza probelor administrate, ținând cont și de concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză din care rezultă că recurenții ocupă fără titlu, în mod abuziv, suprafața de 19 m.p. din terenul reclamantei, a admis acțiunea obligându-i pe pârâți să desființeze construcția.
Decizia pronunțată în apel este corectă, temeinică și legală raportat la aceleași argumente, construcția a cărei desființare s-a solicitat fiind amplasată în mare parte pe terenul reclamantei. P. nu au probat existența unui titlu asupra terenului de sub construcție și nici faptul că magazia a fost edificată cu acordul proprietarului terenului.
În mod corect a reținut instanța de apel că dezideratul de înlăturare a atingerii păgubitoare a uneia dintre prerogativele dreptului real de proprietate adusă de pârâți prin folosirea magaziei amplasate pe terenul reclamantei nu este condiționată exclusiv de promovarea unei acțiuni în revendicare, pretenția reclamantei fiind în conexiune cu atributul posesiei.
Analizând recursul declarat de pârâții L. F., L. căs. LAUR. A. M., L. V. S.
și L. L. M. împotriva deciziei civile numărul 43 din 6 iunie 2011 a T. B.-N.,
Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată cu soluționarea căreia a fost investită instanța rezultă din cuprinsul cererii formulate inițial, astfel cum a fost extinsă la data de (...).
Reclamanta a solicitat obligarea pârâților să desființeze construcția care se află pe terenul proprietatea sa tabulară, în subsidiar solicitându-se încuviințarea desființării construcției de către reclamantă pe cheltuiala pârâților. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ. și ale Legii nr. 50/1991, deși din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că se invocă ocuparea de către pârâți fără nici un titlu, în mod abuziv a unei suprafețe de teren din terenul aflat în proprietatea reclamantei.
În vederea verificării titlurilor de proprietate ale părților asupra suprafeței de teren care face obiectul litigiului instanța de fond încuviințează o expertiză judiciară, pe baza concluziilor acesteia constatând că pârâții ocupă fără nici un titlu o suprafață de teren din terenul aflat în proprietatea reclamantei, motiv pentru care a apreciat că acțiunea reclamantei este întemeiată, în baza art. 1077 cod civil obligând pârâții să desființeze construcția, în caz contrar desființarea construcției putându-se face de către reclamantă pe cheltuiala pârâților.
Soluția este menținută de către instanța de apel care având în vedere aceeași lucrare de specialitate și titlurile de care se prevalează părțile concluzionează în sensul că pretenția reclamantei este întemeiată, proprietarul terenului fiind îndreptățit a cere desființarea construcțieiamplasate pe terenul său în lipsa unui acord sau a unui titlu. Se precizează că, chiar dacă aparent se tinde la dobândirea acelorași efecte ca în cazul acțiunii în revendicare, cauza acțiunii promovate o constituie ocuparea fără titlu a terenului și voința reclamantei de a face ca această ocupare să înceteze stabilindu-se o stare de fapt corespunzătoare dreptului pretins. Dezideratul reclamantei se apreciază a nu fi condiționat de promovarea unei acțiuni în revendicare, pretenția reclamantei aflându-se în conexiune cu atributul posesiei care nu poate fi pe deplin exercitat.
Având în vedere cele reținute mai sus referitor la obiectul cererii de chemare în judecată se apreciază de către Curte că în mod greșit a fost admisă cererea formulată de către reclamantă, având în vedere dispozițiile art. 1077 Cod civil, text de lege neinvocat de către reclamantă ]și nepus în discuția părților, în mod cert în temeiul acestui text de lege instanțele de judecată nefiind abilitate să administreze probațiune în ceea ce privește titlurile de proprietate ale părților, stabilind practic care are titlu de proprietate valabil sau care titlu este preferabil, un astfel de demers fiind caracteristic acțiunii în revendicare, acțiune cu judecarea căreia nu a fost investită instanța de judecată.
Ignorându-se temeiul de drept indicat de către reclamantă și nepunându-se în discuție temeiul de drept al acțiunii raportat la motivele cererii de chemare în judecată s-a ajuns practic la soluționarea unei acțiuni în revendicare, astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor pronunțate la fond, acțiunea fiind însă considerată întemeiată raportat la art. 1077 Cod civil.
Susținerea instanței de apel în sensul că reclamanții își pot atinge scopul fără a fi nevoie de promovarea unei acțiuni în revendicare având în vedere că pretenția reclamantei este în conexiune cu atributul posesiei nu are suport în acțiunea formulată, obiectul acesteia fiind analizat anterior, reclamanta neînțelegând să formuleze o acțiune posesorie, ci o acțiune având ca obiect obligație de a face, deși a indicat ca temei de drept art.111
C.pr.civ. și Legea nr.50/1991.
Atât instanța de fond cât și cea de apel consideră întemeiată acțiunea formulată având în vedere că pârâții nu au putut prezenta un titlu care să justifice încălcarea prerogativelor dreptului de proprietate al reclamantei, drept dovedit prin titlul depus la dosar, stabilind care este titularul dreptului de proprietatea asupra suprafeței de teren pe care se află construcția în litigiu.
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost invocată de către pârâți atât în apel cât și în recurs, prin criticile aduse modului în care a fost soluționată de instanța de apel punându-se în discuție, fără putință de tăgadă, legalitatea deciziei pronunțate în apel iar nu temeinicia acesteia.
Ținând cont de faptul că instanța s-a oprit cu prioritate asupra acestei critici formulate în recurs, apreciind-o ca întemeiată, nu mai prezintă relevanță și nu se mai impune a se analiza dacă celelalte critici formulate vizează motive de nelegalitate sau dacă nu au fost formulate omisso medio.
Prin urmare, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 1
C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâții L. F., L. căs. LAUR. A.
M., L. V. S. și L. L. M. împotriva deciziei civile numărul 43 din 6 iunie 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica, în sensul că în temeiul art. 296 C.pr.civ. va admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile numărul 1. februarie 2011 a Judecătoriei B., pe care, o va schimba, în sensul că va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., art.1169 C.civ. instanța va obliga intimata să plătească recurenților suma de 1038 lei, cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocat, aceasta fiind limita în care au fost probate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții L. F., L. căs. LAUR. A. M., L. V. S. și L. L. M. împotriva deciziei civile numărul 43 din 6 iunie 2011 a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile numărul 1. februarie 2011 a Judecătoriei B., pe care, o schimbă, în sensul că respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Obligă pe intimată să plătească recurenților suma de 1038 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
G.IER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: C. Nășcuțiu, M. L. B.
Jud.fond: N. L. M.
| ← Decizia civilă nr. 228/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1113/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
