Decizia civilă nr. 2177/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2177/R/2011
Ședința de la 16 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR:T.-A. N. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul U. V. împotriva sentinței civile nr. 98 din 16 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimații M. D. F. și M. L. A., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului intimat M. D. F., avocat C.-L. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 27 mai
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat M. D. F., întâmpinare prin care invocă excepția nulității cererii de recurs în baza art.306 alin. 3 C.proc. civ.
La data de 15 iunie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent o completare la motivele de recurs, la care a anexat chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 3716 lei, conform mențiunilor de pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că își susține excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 11233/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. D. F. în contradictoriu cu pârâtul U. V. D., și în consecință :
A fost dispusă sistarea coproprietății părților asupra imobilului situat în C.-N., str. A. M., nr.26, ap.1, jud. C. înscris în CF 1. C.-N. cu nr. serial A+1, cu nr. top. 1440/I, la parter, compus din 3 camere, baie, cămară alimente, hol, casa scării, iar la demisol spălătorie, bucătărie, WC, pivniță cu suprafața utilă de 133,31 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 41,67 % înscrise în CF colectivă 1. C.-N., prin atribuirea bunului anterior descris în natură, în favoarea reclamantului M. D. F., ca bun propriu, în cotă-parte de
1/1.
A fost obligat reclamantul M. D. F. să plătească în favoarea pârâtului
U. V. D. suma de 210 000 Ron cu titlu de sultă și a fost stabilit termenul de
15 noiembrie 2008 până la care reclamantul este obligat să plătească sulta stabilită în favoarea pârâtului.
Instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului descris la punctul 1 în favoarea reclamantului M. D. F., ca bun propriu, cu titlu prin cumpărare și partaj.
Pârâtul U. V. D. a fost obligat să plătească reclamantului M. D. F. suma de 27,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a constatat că reclamantul și pârâtul sunt coproprietari asupra imobilului situat în C.-N., str. A. M., nr.26, ap.1, jud. C. înscris în CF 1. C.-N. cu nr. serial A+1, cu nr. top. 1440/I, la parter, compus din 3 camere, baie, cămară alimente, hol, casa scării, iar la demisol spălătorie, bucătărie, WC, pivniță cu suprafața utilă de 133,31 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 41,67 % înscrise în CF colectivă 1. C.-N., reclamantul fiind proprietarul unei cote părți de ¼, iar pârâtul fiind proprietarul unei cote părți de ¾ din imobilul anterior descris, așa cum rezultă din cuprinsul cărților funciare nr. 1. și nr. 1. C.-N. de la filele 9-10 și 83.
Raportat la dispozițiile art. 728 C. civil, 6735 alin. 2 și 67310 Cod proc.civ., constatând că partajarea în natură nu este posibilă, având în vedere compunerea imobilului a cărui partaj se solicită, instanța, la cererea unuia dintre coproprietari îi poate atribui întregul bun, stabilind totodată sultele și termenul de plată a sultelor. Raportându-se astfel la aceste criterii, instanța a reținut că deși cota de proprietate a pârâtului este mai mare decât cea a reclamantului, că pârâtul este proprietarul exclusiv asupra imobilului situat în C.-N., str.A. M., nr.26, nr.3, jud. C., astfel încât nevoile sale locative sunt acoperite și că spre deosebire de pârât, reclamantul a dovedit posibilitatea achitării sultei cuvenite pârâtului în cazul în care bunul îi va fi atribuit, instanța a atribuit imobilul în litigiu reclamantului. Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de inginer V. D., în cazul atribuirii în favoarea reclamantului a imobilului asupra căruia părțile au un drept de proprietate comună în cote părți de ¼ reclamantul și ¾ pârâtul, sulta cuvenită pârâtului este în valoare de 210.000 Ron. În temeiul dispozițiilor articolului 22 din Legea nr.7/1996, instanța a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate asupra imobilului descris mai sus, în favoarea reclamantului M. D. F., ca bun propriu, cu titlu prin cumpărare și partaj. Prin decizia civilă nr. 98/A/(...) a T. C. a fost respinsă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de M. L. A. și a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul U. V. D. împotriva sentinței civile nr. 11233/(...), pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, art. 728 C. civil îl îndreptățește pe reclamant, proprietar al cotei de ¼ parte din apartamentul nr. 1 și al cotei de 41,67 % din teren, să solicite partajarea bunului, opoziția pârâtului in acest sens fiind irelevantă. Prin raportul de expertiză administrat in rejudecare, întocmit de expert V. V. și răspunsul la obiecțiuni, s-a stabilit că valoarea imobilului in cauză, pe cele două componente, respectiv clădirea și terenul de 327,11 m.p corespunzător cotei de 41,67% este de 57.000 lei pentru construcție și 192.600 pentru teren, in total 249.600 lei. De asemenea, expertul a arătat că terenul nu poate fi partajat comod, deoarece clădirea este amplasată relativ in centrul terenului, neexistând astfel posibilitatea de a se desprinde o suprafață de 327 m.p. cât ar reprezenta cota de 41,67%. În plus de cele arătate de expert, nu se poate epuiza întreaga cotă de 41,67% prin crearea unui lot de 327 m.p., căci trebuie avut in vedere și terenul pe care este edificat apartamentul în suprafață de 133,31 m.p. Un alt impediment la partajarea in natură a terenului mai este și acela că nu au fost chemați in judecată toți coproprietarii acestuia. În concluzie, varianta partajării in natură a terenului nu a putut fi avută in vedere. E.luarea făcută in rejudecarea apelului a relevat o valoare a imobilului chiar mai mică decât cea avută in vedere de prima instanță, de aceea apelul a fost apreciat neîntemeiat și in această privință. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal, recurs înregistrat la data de (...) pârâtul U. V. D., declarație prin care a arătat că motivele de recurs le va depune până la termenul ce va fi stabilit de instanța de judecată. La data de (...) recurentul a depus motivele de recurs, prin care a solicitat casarea deciziei civile nr. 9. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Recurentul procedează în continuare la expunerea stării de fapt cu privire la litigiul dintre părți, a conținutului cererilor formulate în cauză, la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra cotei de ¼ parte din imobil de către reclamantul M. D. F. și concluzionează că soluțiile pronunțate intră în contradicție cu art. 46 din Constituția României, deoarece dreptul lui de proprietate a fost dobândit cu titlu de moștenire. Recurentul face apoi referiri la sentința civilă nr. 1. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în sensul că arată ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, motivele pentru care s-au formulat cererea de chemare în judecată, faptul că pârâtul nu a solicitat probe în apărare. În acest sens, arată recurentul că pe numiții M. D. F., M. N., M. D. A. S. nu-i cunoaște, că nu cunoaște motivele pentru care aceștia au cumpărat cota de ¼ parte din imobil, că fiind înlăturat de la masa succesorală după defuncta lui mamă, nu este lămurit cine este moștenitorul acesteia. În următorul aliniat, recurentul redă conținutul deciziei civile nr. 9. pronunțată de Tribunalul Cluj și în final solicită să fie lămurit în scris care este motivul pentru care pârâtul M. D. F. a cumpărat cota de ¼ parte din imobilul în litigiu, care este motivul pentru care s-a dispus atribuirea întregului imobil către el și obligarea lui la plata unei sulte corespunzătoare în favoarea recurentului. Prin întâmpinarea depusă la 27 mai 2011 pârâtul M. D. F. a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului. Cu privire la excepția nulității recursului, intimatul a arătat că, cererea de recurs formulată de pârât nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Cu referire la cererea de respingere a recursului, intimatul a arătat că în mod legal instanța de fond a constatat că varianta partajării în natură a terenului nu poate fi avută în vedere, că evaluarea făcută în rejudecarea apelului a relevat o valoare a imobilului chiar mai mică decât cea avută în vedere de prima instanță. La 15 iunie 2011 recurentul a depus o completare a motivelor de recurs, prin care reia dispozitivul sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., dispozitivul deciziei civile nr. 6. a T. C., dispozitivul deciziei civile nr. 1. pronunțată de Curtea de A. C., dispozitivul deciziei civile nr. 9. pronunțată de Tribunalul Cluj, și concluzionează că el este intabulat cu titlu demoștenire pe cota de ¾ parte din imobil, că nu dorește să înstrăineze această cotă, că nu înțelege motivul pentru care reclamantului i s-a atribuit și cota de ¾ parte, astfel că toate hotărârile pronunțate sunt nelegale. Examinând recursul declarat, curtea reține următoarele: Conform disp. art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2";, iar conform art. 306 alin. 3 Cod proc.civ. „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor, într-unul din motivele prev. de art. 3.. A motiva recursul înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs indicat. În cauză, recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021 și art. 304 Cod proc.civ., întrucât, în declarația de recurs nu numai că nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 Cod proc.civ., dar ciricile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Recurentul face afirmații în declarația de recurs că nu înțelege modalitatea în care reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote din imobil, că el are calitatea de moștenitor și nu înțelege să-și vândă dreptul lui, în condițiile în care obiectul procesului îl constituie sistarea stării de indiviziune asupra imobilului apartament nr. 1, situat în C.-N., str. A. M. nr. 26. Faptul că reclamantul este nemulțumit față de soluția pronunțată și solicită „casarea deciziei civile nr. 9. a T. C. și trimiterea cauzei la judecătorie";, fără a arăta motivele pentru care solicită acest lucru, nu permite instanței să cenzureze decizia atacată. Prin urmare, constatând că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul U. V. împotriva sentinței civile numărul 98 din 16 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o va menține. În legătură cu scriptul intitulat „completare";, depus la data de (...), curtea constată că, față de termenul de motivare a recursului, această completare este tardivă. Oricum, și în această completare recurentul reia dispozitivul tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate în cele două cicluri procesuale și, în final, arată că nu este de acord cu înstrăinarea cotei lui, motiv pentru care se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie, fără a arăta motivele pentru care se impune acest lucru. Urmare constatării nulității recursului, recurentul va fi obligat să plătească intimatului M. D. F. suma de 1300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 20. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE : Constată nul recursul declarat de pârâtul U. V. împotriva sentinței civile numărul 98 din 16 februarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului M. D. F. suma de 1300 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. T. A. N. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud.apel: C.V.B., A.S.S.
| ← Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 66/2010, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
