Decizia civilă nr. 381/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 381/R/2011
Ședința publică din 2 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
T. D.
A.-A. P.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. C.-I., împotriva deciziei civile nr. 1. din 24 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privindu-i și pe pârâții B. O. și B. A.-D., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare petru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantului-recurent P. C.-I., avocat S. F. și reprezentantul pârâților-intimați B. O. și B. A.-D., avocat B. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâților-intimați depune la dosar delegația de reprezentare.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâților-intimați arată că poziția sa procesuală este de respingere a recursului ca nefondat, întrucât consideră că decizia recurată este legală și temeinică.
Reprezentantul reclamantului-recurent cu privire la împrejurarea dacă în speță sunt aplicabile prevederile art. XXII alin. (2) din Legea nr.
202/2010, având în vedere că la momentul la care s-a pronunțat încheierea era în vigoare vechea lege, la acel moment s-a născut și dreptul părții. A. prevederilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 în speță, nu este posibilă întrucât ar însemna retroactivitatea legii civile. Prin urmare, prevederile Legii nr. 202/2010 se aplică cererilor noi introduse, după intrarea acesteia în vigoare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii atacate întrucât a fost pronunțată de un complet de judecată nelegal constituit și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde să fie soluționată de un complet de apel și nu de recurs, așa cum prevede codul de procedură civilă cu raportare la obiectul cauzei și la valoarea acestuia, care este de peste 100.000 lei.
În subsidiar, solicită modificarea deciziei atacate în sensul respingerii excepției de necompetență materială a T. C. - Secția civilă, în ceea ce privește judecarea prezentei cauze, observând că în mod corect și legal, competența de soluționare a acesteia îi aparține. Consideră că în primul rând instanța trebuia să-și verifice legala constituire cu raportare la calea legală de atac și abia după aceea să decidă punerea în discuție a competenței materiale a instanței și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea T. Comercial C..
Consideră că natura prezentei cauze este una civilă și nu comercială, având în vedere atât raportul juridic dedus judecății, cât și starea de fapt rezultată din ansamblul probator administrat în cauză și din care nu reiese starea de fapt reținută de instanța de apel, în sensul că pârâții B. s-ar fi îndeletnicit cu construirea în scop de revânzare a mai multor apartamente.
Reprezentantul pârâților-intimați solicită respingerea recursului întrucât în mod corect tribunalul a invocat excepția lipsei de competență, având în vedere că pârâții-intimați au construit un bloc de locuințe în scopul vânzării acestora, astfel că litigiul este unul comercial și nu civil. A. 158 alin. (3) Cod procedură civilă prevede calea de atac a recursului. Consideră că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. XXII alin. (2) din Legea nr.
202/2010, întrucât dacă la momentul pronunțării hotărârii recurate vechea legea conferea calea de atac a recursului, atunci trebuie să confere și conținut acestei prevederi.
C U R T E A:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.6087/211 din 7 aprilie 2009 la
Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantul P. C.-I. i-a chemat în judecată pe pârâții B. O. și B. A.-D., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) și obligarea pârâților la plata sumei de 32.160 euro reprezentând prețul apartamentului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și a sumei de 660 euro penalități de întârziere, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 16.471 din 18 decembrie 2009 a Judecătoriei
C.-N., s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. C.-I. împotriva pârâților B. O. și B. A.-D. și în consecință, s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant în calitate de promitent-cumpărător și pârâți în calitate de promitenți-vânzători la data de 6 noiembrie 2007, atestat sub nr. 218 de avocatul G. A.-D., având ca obiect imobilul apartament nr. 5, situat la parter, din imobilul ce se va construi în localitatea F., str. Muzeul Apei, nr. 17, corp B1, pentru prețul de
31.500 euro.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 31.500 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând prețul achitat de reclamant.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.
Au fost obligați pârâții să îi plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.791 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru și
3.500 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de (...), între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care pârâții s-au obligat să construiască și să vândă un apartament situat încomuna F., str. Muzeul Apei nr. 17, corp B1, termenul de finalizare și de predare a apartamentului fiind data de 31 august 2008, în cazul neîndeplinirii obligațiilor la termen pârâții obligându-se să îi plătească reclamantului penalități de întârziere de 0,1% pe zi.
Anterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, prin procura specială autentificată sub nr. 843 din (...), pârâții l-au împuternicit pe numitul P. S.-C. să vândă în numele și pe seama lor, apartamentele ce se vor edifica pe terenul pârâților, la prețul pe care îl va considera de cuviință și să primească prețul vânzării în numele și pe seama pârâților.
Ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, la data de
(...), pârâții le-au vândut numiților P. S.-C. și R. L., terenul pe care urma să fie edificat imobilul ce trebuia să cuprindă și apartamentul promis spre vânzare reclamantului.
Prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul direct de către mandanți, se poate considera că mandatul de a vinde dat lui P. S.-C. a fost retras, însă prețul urma să fie achitat către mandatar.
Reclamantul a achitat integral prețul apartamentului, plătind primele două tranșe lui P. S.-C., mandatarul pârâților, iar a treia tranșă a fost achitată numitului R. L., îndeplinindu-și astfel obligațiile asumate prin antecontract.
Deși apartamentul trebuia construit și predat reclamantului până la data de 31 august 2008, termen ce putea fi prelungit din motive obiective cu
45 de zile, nici la data de 12 octombrie 2009 când instanța s-a deplasat la fața locului, nu era finalizat balconul apartamentului, nu erau montate instalațiile sanitare și cele electrice, nu era montat parchetul și nu era finalizată parcarea din fața imobilului.
Așa fiind, prima instanță a reținut că raportul juridic contractual a fost iremediabil afectat de conduita culpabilă a pârâților, iar singurul remediu substanțial este cel al rezoluțiunii antecontractului de vânzare- cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.
Prin încheierea civilă nr. 1462 din 24 noiembrie 2010 a T. C., s-a admis excepția necompetenței materiale a T. C. secția civilă și s-a declinat în favoarea T. Comercial C. competența soluționării recursului declarat de pârâții B. O. și B. A.-D., împotriva sentinței civile nr. 16.471 din 18 decembrie 2010 (în realitate 2009) a Judecătoriei C.-N..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că deși în cauză este vorba de constructori persoane fizice, edificarea de către aceștia a unor imobile de locuințe colective, s-a făcut scopul vânzării lor, adică în scop comercial. Caracterul comercial este determinat de caracterul profesional al acestei activități, iar comercialitatea rezultă din scopul construirii edificiului, acela de vânzare în scopul obținerii unui profit.
Această activitate de construire este una de comerț obiectivă, conform prevederilor art. 3 pct. 8 Cod comercial, chiar dacă constructorul nu este înregistrat ca și comerciant la registrul comerțului în una din formele cerute de legislația în vigoare. Potrivit art. 3 pct. 8 din Codul comercial, obiectul unei asemenea întreprinderi poate fi construirea de noi edificii, dar și lucrările de transformare, adăugire, amenajare, aceste activități trebuind să vizeze bunuri imobile.
Cu toate că s-a contestat că scopul construirii este cel de a vinde apartamentele rezultate, acest aspect reiese din procura specială prin care pârâții au împuternicit o persoană să vândă toate apartamentele.
Raportat la numărul apartamentelor pentru care s-a obținut autorizație de construire și a fost împuternicită o persoană să le vândă, scopul construirii lor a fost pentru obținerea de profit, ceea ce le imprimă caracterul unor acte de comerț.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul P. C.-I., solicitând în principal casarea ei pentru că a fost pronunțată de un complet de judecători nelegal constituit și trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., secția civilă, pentru a fi soluționată în complet de apel și nu de recurs, având în vedere că obiectul cauzei are o valoare de peste 100.000 lei, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției de necompetență materială a T. C. secția civilă, care este competent să judece această cauză.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că tribunalul a făcut o greșită și incorectă aplicare a legii atunci când în mod greșit a soluționat cauza în complet de recurs, în condițiile în care calea de atac exercitată de pârâți a fost apelul, raportat la prevederile legale procedurale și la principiul conform căruia calea de atac este stabilită de lege și nu de instanța de judecată.
Întrucât obiectul cauzei deduse judecății este de peste 100.000 lei, calea de atac împotriva sentinței este apelul, iar nu recursul. Tribunalul Cluj trebuia să verifice în primul rând legala constituire a completului de judecată raportat la calea de atac și doar după aceasta să decidă punerea în discuție a competenței materiale a instanței și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea T. Comercial C..
Natura cauzei este civilă și nu comercială, atât datorită raportului juridic dedus judecății, cât și stării de fapt rezultate din ansamblul probelor administrate în cauză, din care nu rezultă starea de fapt reținută de tribunal, respectiv că pârâții B. s-ar îndeletnici cu construirea în scop de revânzare a mai multor apartamente.
Intimații prin reprezentanții lor av. C. B., prezent în instanță la termenul de astăzi, au solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Pârâții B. O. și B. A.-D. au învestit Tribunalul Cluj cu soluționarea apelului împotriva sentinței civile nr. 16.471 din 18 decembrie 2009 a
Judecătoriei C.-N..
Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
Fără ca apelul să fie repartizat unui complet de judecată alcătuit din 2 judecători, care să îl recalifice în recurs și apoi să îl transpună la completul de 3 judecători conform art. 99 alin.(3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cauza a fost repartizată direct carecurs completului de 3 judecători, care a judecat cauza în recurs.
Potrivit art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Nu doar că tribunalul nu a respectat formalitatea recalificării căii de atac a apelului în recurs, dar având în vedere că valoarea obiectului acțiunii introductive de instanță este de 32.160 euro, ceea ce în lei reprezintă aproximativ 137.800 lei, iar conform art. 2821 alin. (1) Cod proc.civ. nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât
și în materie comercială, a judecat în mod greșit în recurs, în loc să judece în apel.
O altă eroare săvârșită de tribunal, a fost aceea că a declinat competența soluționării recursului în favoarea T. Comercial C., fără să observe că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) Cod proc.civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Așadar, Tribunalul Cluj, secția civilă, trebuia să judece în complet de 2 judecători apelul declarat de pârâții B. O. și B. A.-D. împotriva sentinței civile nr. 16.471 din 18 decembrie 2010 a Judecătoriei C.-N., iar dacă ar fi apreciat că acțiunea intentată de reclamant împotriva pârâților are natură comercială, să anuleze sentința judecătoriei și să trimită cauza spre soluționare în primă instanță T. Comercial C., potrivit art. 297 alin. (2) coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a) Cod proc. civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 1 și 9 coroborat cu art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) Cod proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamant împotriva încheierii tribunalului, care va fi casată și se va trimite cauza la același T. C., pentru judecarea apelului declarat de pârâți în contra sentinței judecătoriei.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. C.-I. împotriva deciziei civile nr. 1. din 24 noiembrie 2010 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o casează și dispune trimiterea cauzei pentru judecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
T.-A. N. T. D. A.-A. P.
M. T.
Red. DT:(...) -3 ex. Dac. CC:(...)
| ← Decizia civilă nr. 44/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2264/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
