Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/R/2011
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2011
Instanța constituită din: Președinte : ANA I.
Judecători : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. B. împotriva deciziei civile nr.3. oct. 2010, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta SC. M. C. S., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent B. Bpgdan și reprezentantul pârâtei intimate, avocat J. N. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și
0,30 lei timbru judiciar conform chitanței aflată la fila 5 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare prin care, în principal, invocă excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța comunică cu reclamantul recurent un exemplar din întâmpinarea formulată de pârâta intimată.
Cu privire la excepția invocată, reclamantul recurent solicită respingerea ei, pe fond solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și trimitere cauzei spre rejudecare T. B.-N.
Reprezentantul pârâtei intimate susține excepția invocată prin întâmpinare și pe cale de consecință a constata că recursul declarat de reclamantul recurent este inadmisibil.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul B. B. împotriva pârâtei SC M. C. S. și în consecință, s-a constatat că potrivit procesului verbal de licitație din 9 septembrie 2002 încheiat în cadrul procedurii falimentului împotriva SC Legume Fructe „Somesul"; SA a fost declarat adjudecatar ale unor bunuri a debitorului pârâta SC M. C. S., urmare căruia a fost încheiat antecontract de vânzare cumpărare din 7 octombrie 2002 dintre SC Legume Fructe „Someșul"; SA, prin lichidator D. D., în calitate de promitent vânzător și pârâta SC M. C. S., în calitate de beneficiar cumpărător cu privire la următoarele bunuri imobile: hală depozitare legume fructe, depozit și birouri, magazie materiale, depozitcarburant, depozit material, clădire uscător, șopron deschis 1, șopron deschis 2, șopron deschis 3, șopron deschis 4, centrala termică, atelier dogărie, casa poartă, cuva pod basculă, grup sanitar și teren aferent de
16.942 mp, bunuri înscrise în c.f.2330 B. nr.top.676/1/2/2/1/a/1, pentru prețul de 150.000.000 lei vechi, achitat astfel: 140.000.000 lei vechi cu biletul la ordin din 9 septembrie 2002 și 38.500.000 lei vechi cu ordinul de plată nr.3 din 10 septembrie 2002 și a pronunțat ca sentința să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Prin aceeași hotărâre s-a constatat că prin antecontractul de vânzare- cumpărare din 17 septembrie 2003, pârâta în calitate de promitent vânzător s-a obligat să vândă reclamantului, în calitate de beneficiar cumpărător imobilele menționate anterior și a pronunțat ca sentința ține loc de contract autentic de vânzare-cumpărare și s-a dispus înscrierea în c.f. a dreptului de proprietate al reclamantului cu privire la imobilele menționate anterior potrivit tabelului de mișcare parcelară a raportului de expertiză tehnică judiciară topometrică efectuată în cauză, ce face parte integranta din hotărâre, în c.f. 2330, nr.top.676/1/2/2/1/a/1/2, nr. cadastral 455, imobilul fiind compus din depozit plus birouri, magazie materiale, depozit legume fructe, șopron deschis nr.1, șopron deschis nr.2, atelier dogărie, casa poartă, curte, și suprafața de 12.178 mp. A fost obligată pârâta să-i predea reclamantului imobilele menționate în termen de 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, iar in caz contrar a fost obligată pârâta la plata unor daune cominatorii către reclamant în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata impozitelor și taxelor aferente imobilelor cu privire la care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 237 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit procesului verbal de licitație din 9 septembrie 2002, încheiat în cadrul procedurii falimentului împotriva SC Legume Fructe „Somesul"; SA a fost declarat adjudecatar al unor bunuri ale debitorului menționat societatea pârâtă, iar ulterior s-a încheiat în data de 7 octombrie 2002 contractul de vânzare-cumpărare dintre societatea debitoare, prin lichidator D. D., în calitate de vânzător și pârâta SC M. C. S. în calitate de cumpărător, cu privire la mai multe bunuri, respectiv hală depozitare legume fructe, depozit și birouri, magazie materiale, depozit carburant, depozit material, clădire uscător, șopron deschis 1, șopron deschis 2, șopron deschis 3, șopron deschis 4, centrala termică, atelier dogărie, casa poartă, cuva pod basculă, grup sanitar și teren aferent de 16.942 mp, bunuri înscrise în c.f.2330 B. nr.top.676/1/2/2/1/a/1, pentru prețul total de 150.000.000 lei vechi achitat integral.
P. instanță având în vedere faptul că printre imobilele ce fac obiectul acelui contract se afla si terenuri, în cazul vânzării cărora este necesară îndeplinirea formei autentice a calificat actul juridic ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare. De asemenea, a calificat ca antecontract de vânzare- cumpărare și contractul încheiat între societatea pârâtă prin care s-a obligat să vândă reclamantului imobilele pe care le-a cumpărat în cazul licitației menționate anterior.
În ce privește plângerea penală formulată de administratorul societății pârâte împotriva reclamantului, instanța de fond a constatat că aceasta a fost soluționată de către P. de pe lângă Judecătoria Bistrița și s-a dat osoluție de scoatere de sub urmărire penală cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin.1 Cod penal, și neînceperea urmăririi penale în ce privește infracțiunea de șantaj prev.de art.194 Cod penal, iar împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul P. Marcel, care a fost respinsă prin rezoluția din 19 noiembrie 2007 de prim- procurorul P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, iar ulterior a fost respinsă plângerea formulată împotriva acestei rezoluții prin sentința penală nr.493/2008 a Judecătoriei B..
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară-topometrică prin care au fost identificate imobilele ce fac obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare cu date de c.f., posesori faptici, categorie de folosință, suprafață și s-a întocmit tabelul de mișcare parcelară cu propunere de intabulare a reclamantului. P. instanță a observat că la termenul de judecată din 18 decembrie 2007, pârâta a invocat nulitatea absolută a expertizei efectuată în cauză cu motivarea că nu a fost citată la efectuarea acesteia, însa prin scriptele depuse la dosarul cauzei, expertul a dovedit că părțile au fost citate prin scrisoare recomandată, semnătura reprezentantului pârâtei pe confirmarea de primire atestând acest lucru.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o în sensul arătat, mai puțin capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata impozitelor si taxelor legale aferente imobilului ce fac obiectul cauzei, în condițiile în care creditor este autoritatea locală pe teritoriul căreia sunt situate bunurile în discuție, iar reclamantul nu a dovedit ca ar fi achitat aceste taxe si impozite în numele pârâtei, el neavând nici un interes legitim.
Prin decizia civilă nr. 3./(...) a T. B.-N. a fost respinsă ca nefondată excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamat și a fost admis, recursul declarat de pârâta SC M. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4. pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr.(...), a modificat în întregime sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul B. B., împotriva pârâtei SC M. C. S., ca fiind neîntemeiată.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei-recurente suma de 29 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la solicitarea intimatului de a se constata nulitatea recursului pentru nemotivare, pe motiv că nu sunt indicate motivele de nelegalitate potrivit art.302 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat-o neîntemeiată și a respins excepția nulității recursului, cu motivarea că, cererea de recurs a fost motivată atât sub aspectul situației de fapt, cât și al dispozițiilor legale incidente în cauză, invocându-se inclusiv prevederile art.304/1 Cod procedură civilă potrivit căruia, în cazul sentințelor care nu au fost supuse apelului, recursul nu este limitat la motivele de modificare ori de casare expres și limitativ prevăzute de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Critica recurentei referitoare la nelegalitatea sentinței din perspectiva faptului că hotărârea atacată a avut la bază un raport de expertiză nul întrucât societatea pârâtă nu ar fi fost citată la efectuarea raportului de expertiză, tribunalul, având în vedere prevederile art.208 Cod procedură civilă nu a apreciat-o întemeiată, cu motivarea că s-a depus la raportul de expertiza tehnica efectuat în cauza de expertul P. V. dovezile privind citarea părților în termen legal prin scrisoarea recomandată, cu confirmare deprimire, iar în cazul pârâtei înscrisul respectiv a fost semnat de primire în data de (...) de către un angajat în funcția de gestionar.
Este real faptul că, la termenul de judecată din 18 decembrie 2007, prin note scrise societatea pârâtă a invocat nulitatea raportului de expertiză, iar instanța de fond la termenul de judecata din 14 aprilie 2009, constatând că s-a invocat nulitatea expertizei și că mandatara reclamantului nu se opune refacerii acesteia, fără a constata nulitatea raportului de expertiza, doar a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se emite o adresa la expert si a proceda la refacerea raportului de expertiza, iar ulterior, expertul a depus un înscris intitulat completare la raportul de expertiză, prin care a arătat că își menține concluziile din raportul de expertiză inițială și că la efectuarea lucrărilor a citat în mod legal părțile în litigiu, anexând în acest sens borderou de scrisoare recomandată cu confirmare de primire. F. de această situație, în condițiile în care nu s-a produs pârâtei nici o vătămare procesuală, întrucât a fost legal citată la efectuarea expertizei potrivit dovezilor depuse de expert la dosar, tribunalul a apreciat că nu este fondată critica recurentei sub acest aspect.
În ce privește fondul acțiunii civile deduse judecății, tribunalul a statuat că este necesar a verifica dacă actul juridic încheiat între reclamant
și pârâtă întrunea toate condițiile de validitate impuse de art.948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părților, un obiect determinat și o cauză licită.
Pentru a verifica îndeplinirea acestor elemente esențiale al actului juridic încheiat între părți, tribunalul având în vedere și soluțiile date în dosarul penal depuse la dosar a statuat că înscrisul sub semnătura privată încheiat între părți și a cărui validare a solicitat-o reclamantul în acest dosar, nu s-a încheiat în data de 17 septembrie 2003, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță, ci în data de 17 septembrie 2002, sub acest aspect fiind relevante constatările tehnico științifice grafice prin care s-a concluzionat că ultima cifră a anului 2 a fost modificată prin suprascriere peste aceasta a cifrei 3, suprascrierea efectuându-se cu trasee îngroșate și cu o nuanță mai închisă a pastei, adică inițial a fost trecut anul 2002, iar apoi prin modificarea ultimei cifre a fost trecut 2003.
Având în vedere faptul că actul sub semnătură privată întocmit între părți a fost întocmit în data de 17 septembrie 2002, tribunalul a considerat că sunt incidente acestui act prevederile art. 1308 pct.2 cod civil care prevede că sub pedeapsă de nulitate nu se pot face adjudecatari nici direct, nici prin persoane interpuse, mandatarii ai averii ce sunt însărcinați să vândă, pentru că, în speță, reclamantul fiind promitent cumpărător acesta a acționat în numele lichidatorului judiciar și a întocmit procesul verbal de licitație din 09 septembrie 2002, aspect recunoscut expres de acesta prin răspunsul la întâmpinare, fiind salariat la lichidatorul judiciar, situație în care prin dispozițiile legale evocate acestuia îi era interzis achiziționarea, direct ori indirect, a unui bun supus vânzării la licitație publică în procedura falimentului, fiind un caz de act juridic încheiat prin încălcarea unei dispoziții legale imperative privitor la capacitatea de a încheia un asemenea act, deci în concluzie acel antecontract de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Mai trebuie remarcat sub acest aspect că înscrisul sub semnătură privată încheiat între părți în 17 septembrie 2002 prin care societatea pârâta în calitate de promitent vânzător se obliga să vândă intimatului reclamant în calitate de promitent cumpărător bunurile înscrise în c.f. 2330nr.top.676/1/2//2/1/a/1 expres indicate în cuprinsul înscrisului pentru prețul total de 178.500.000 lei vechi, preț ce ar fi fost achitat integral, a fost încheiat anterior încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din 7 octombrie 2002 dintre SC Legume Fructe „Someșul"; SA, prin lichidator D. D., în calitate de promitent vânzător și pârâta SC M. C. S., ceea ce constituie un element suplimentar pentru a considera actul juridic încheiat între reclamant și pârâtă ca încheiat în fraudarea unor prevederi legale imperative și în această situație în mod evident nu se poate ca prin hotărâre judecătorească să se valideze o convenție lovită de nulitate prin încălcarea normelor privitoare la capacitatea părților de a contracta.
În această situație reclamantul ce a acționat în numele lichidatorului judiciar ce era mandatat să vândă bunurile la licitație prin încheierea procesului verbal din 9 septembrie 2002, nu putea să cumpere aceleași bunuri decât după încheierea contractului de vânzare-cumpărare între debitor și adjudecatar, respectiv societatea pârâtă, ori acest act juridic a fost încheiat ulterior în data de 7 octombrie 2002. Desigur reclamantul are la îndemână posibilitatea să formuleze o acțiune împotriva pârâtei prin care să solicite restituirea sumei plătite cu titlu de preț și eventual alte daune în condițiile în care consideră că acest lucru se impune și există temei legal în acest sens.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B. B., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal ca apel și nu ca recurs.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 și
312 Cod proc.civ., recurentul a arătat că decizia pronunțată de T. B.-N. este lovită de nulitate, deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., referitoare la alcătuirea instanței.
Recurenta a motivat admisibilitatea recursului, arătând că, ceea ce se verifică în cazul unui asemenea recurs nu sunt aspectele de fond ale cauzei, ci doar cele referitoare la alcătuirea instanței. Cauza a fost soluționată în mod greșit ca recurs, având în vedere că imobilele în litigiu valorează peste
200.000 lei, ea trebuind soluționată ca apel, fapt ce implica o altă compunere a instanței de judecată.
Cu privire la valoarea litigiului, recurentul a arătat că el este cel care a promovat acțiunea și a exercitat căile de atac, indicând valoarea bunurilor în litigiu la peste 200.000 lei, că instanța a ținut seama de valoarea din actul sub semnătură privată de 17.850 lei valoare declarată și de recurenți cu scopul de a nu achita taxa judiciară de timbru aferentă valorii bunurilor în litigiu.
Instanța în condițiile existenței contradicțiilor între susținerile reclamantului și ale recurenților cu privire la valoarea bunurilor în litigiu avea obligația să dispună efectuarea unei expertize prin care să stabilească valoarea reală a acestor bunuri în raport de care urmează să se desfășoare procesul.
Prin întâmpinarea depusă, intimata SC M. C. S. a invocat în primul rând excepția inadmisibilității recursului declarat, iar pe fond, respingerea recursului.
În motivarea excepției inadmisibilității recursului, intimata a arătat că a invocat dispozițiile art. 299 și urm. Cod proc.civ., cât și principiul legalității căilor de atac care stabilește în termeni imperativi posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia,caracterul irevocabil al hotărârii conducând în mod automat la reținerea inadmisibilității recursului.
În ce privește fondul cauzei, intimata a arătat că în mod legal cele două instanțe au reținut că la data înregistrării acțiunii, (...) valoarea obiectului acțiunii civile deduse judecății raportat la înscrisurile depuse la dosar este sub 100.000 lei, valoare în raport de care s-a și achitat taxă judiciară de timbru și în raport de care în mod legal s-a stabilit calea de atac ca fiind recursul.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată: Pârâtul recurent a susținut că tribunalul a calificat greșit calea de atac împotriva sentinței ca fiind recurs, întrucât trebuia să o califice drept apel și să pronunțe o hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs, motivat pe faptul că în mod greșit tribunalul a ținut seama de valoarea declarată de
17.850 lei, în realitate valoarea imobilului fiind de peste 200.000 lei.
Într-adevăr, aparent, fiind vorba de o decizie pronunțată de tribunal ca instanță de recurs, aceasta nu mai poate fi atacată cu recurs. Având în vedere că singurul motiv de recurs invocat este acela al compunerii instanței și calificării căii de atac, curtea apreciază că raportat la dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod proc.civ., excepția inadmisibilității recursului este nefondată.
În ce privește fondul cauzei, curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul B. B. a promovat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat să se constate că pârâta a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la (...) la cabinetul judecătorului sindic bunurile în litigiu, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, să se constate că între pârâtă în calitate de vânzător și reclamant în calitate de cumpărător a intervenit un contract de vânzare- cumpărare prin care a dobândit aceleași bunuri din primul contract de vânzare-cumpărare, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Acțiunea promovată de reclamant se încadrează în disp. art. 112 Cod proc.civ., și cuprinde mențiunile cerute de pct. 3 al acestui articol și anume, obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este posibilă.
Acțiunea promovată de reclamant este evident una ce are obiect evaluabil în bani, valoare indicată de reclamant în raport de care acesta a și achitat taxa judiciară de timbru conform chitanței de la fila 12, este de
17.850 lei.
Sentința a fost pronunțată de Judecătoria Beclean la data de (...), iar pe parcursul soluționării cauzei nu s-a contestat sau pus în discuție vreo altă valoare a bunurilor în litigiu.
Pârâta a exercitat calea de atac a recursului, fără ca prin recursul declarat să se conteste valoarea bunurilor în litigiu, valoare declarată de reclamant prin acțiunea introductivă de instanță. De altfel, nici intimatul reclamant B. B., prin întâmpinarea depusă nu a invocat o altă valoare a bunurilor în litigiu.
Doar în data de (...) reprezentanta reclamantului solicită instanței să pună în discuție natura căii de atac promovată față de valoarea imobilelor înlitigiu, fără a arăta care este valoarea acestora și fără a solicita probe în dovedirea unei alte valori.
Intimatul a susținut că prin raportul de expertiză întocmit de expertul
P. V. în dosarul de fond în anul 2005, valoarea imobilelor a fost de peste 1 miliard lei. Examinând raportul de expertiză invocat, curtea constată că expertiza a avut ca obiect doar propuneri de intabulare în favoarea reclamantului și nu stabilirea valorii bunurilor.
Urmare acestui fapt, în data de (...) instanța califică calea de atac ca fiind recursul și nu apelul, cu motivarea că, la data înregistrării acțiunii, (...), valoarea obiectului litigiului raportat la înscrisurile depuse la dosar este sub
100.000 lei.
Competența după valoarea obiectului litigiului este de ordine publică și se poate invoca în orice fază a procesului, chiar și din oficiu. Competența instanței se stabilește în funcție de valoarea indicată în cererea introductivă de instanță. Prin urmare, cel căruia îi revine obligația de a indica valoarea bunurilor în litigiu este reclamantul, care, în speță a indicat această valoare ca fiind de 17.850 lei. În apel reclamantul a pretins o altă valoare a bunului în litigiu, fără a indica această valoare sau a solicita probe în dovedirea unei alte valori a bunurilor.
În consecință recursul declarat de pârât împotriva decizia civilă nr.
3./(...) urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. B. împotriva deciziei civile nr. 3. din 27 octombrie 2010 a T. B. N. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2011.
Președinte Judecători
ANA I. D.-L. B. A. C.
Grefier
S.-D. G.
Red. I.A. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: M.L.Bulea, G.C.Frențiu
| ← Decizia civilă nr. 2264/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2177/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
