Decizia civilă nr. 2264/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2264/R/2011
Ședința publică din data de 23 iunie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : ANA I.
Judecători : A. C.
A. A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele M. M. ȘI M. M. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de T. B. - N. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. C., având ca obiect D. în baza Legi nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantele recurente și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 14 iunie
2011, respectiv 16 iunie 2011, întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Instanța constată că reclamantele recurente prin cererea de recurs au solicitat instanței să întocmească o adresă către CNSAS în scopul comunicării dosarului personal al defunctului M. V..
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de apel C. solicită respingerea acestei cereri.
Instanța, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de reclamantele recurente ca neconcludentă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind incidente prev. Legii nr. 221/2009.
C U R T E A
Prin sentinț a civilă n r. 4., pronunțată de T. B. - N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantele M. M. și M. M.împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
În considerentele acestei sentințe, se reține că reclamantele sunt soția supraviețuitoare și respectiv fiica defunctului M. V., născut în data de
7 decembrie 1924, decedat în data de 16 septembrie 1980, aspect reieșit din copia certificatelor de stare civilă depuse la dosar.
Potrivit înscrisului depus de reclamante, reiese că potrivit Convenției de armistițiu defunctul M. V. a efectuat o perioadă de 2 ani și 3 luni muncă de reconstrucție în U., iar acest lucru s-a întâmplat în perioada 01 ianuarie
1945 - 1 aprilie 1947 potrivit celor indicate în acțiune.
Conform art. 3 din legea nr.221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative expres indicate.
Potrivit art.4 alin.2 din lege, expres invocat prin acțiunea introductivă de reclamante, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, iar la art.1 alin. 3 se arată expres că, de asemenea, constituie condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a G. nr. 2. privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R.ia, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, din prevederile art.4 alin.2 din lege este necesar ca măsurile administrative, altele cele expres indicate la art.3, să întrunească două condiții , 1. să fi fost luate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și
2.să aibă unul dintre scopurile indicate la art. 2 alin.1 din OUG nr. 2., respectiv, a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnareaordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c^1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză, raportat la aceste prevederi legale, tribunalul a constatat că nici una dintre aceste condiții nu este întrunită în cauză, deoarece măsura deportării defunctului M. V. a fost luată anterior datei de 6 martie 1945, încă din 01 ianuarie 1945, pe de o parte, iar, pe de altă parte, scopul adoptării acestei măsuri a fost determinat de condițiile celui de-al doilea război mondial aflat în desfășurare, mai exact de prevederile impuse prin C. de armistițiu încheiată în timpul celui de al doilea război mondial de statul român cu statele din Antantă.
Așa fiind, tribunalul a respins ca nefondat petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării în U. a defunctului M. V., în perioada 1 ianuarie 1945 - 1 aprilie 1947.
Având în vedere această soluție de respingere a cererii inițiale, în mod subsecvent, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 euro pentru fiecare reclamantă, în echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale, întrucât nu s-a probat și nu s-a constatat că soțul și respectiv tatăl reclamantelor a fost supus unor măsuri administrative cu caracter politic în sensul impus de L. nr.221/2009, situație în care, în mod evident, acestea nu pot primi vreo sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit.
Pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar fi constatat caracterul politic al măsurii administrative a deportării luată față de defunct, oricum față de dispozițiile obligatorii ale art. 147alin. 1, 4 din Constituție și ținând cont de decizia nr. 1. a C. constituționale prin care s-a constatat neconstituținalitatea prev. art. 5 alin. 1 teza I-a din L. nr. 221/2009 în ce privește posibilitatea instanțelor de obligare a S. român la plata daunelor morale persoanelor interesate, tribunalul a considerat că dispozițiile legale respective și-au încetat de drept aplicabilitatea, situație în care acest temei legal invocat de reclamante prin acțiunea inițială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit de legiuitor. R. la prevederile invocate din tratatele internaționale la care s-a făcut trimitere prin răspunsul la întâmpinare ce ar fi aplicabile, în opinia reclamantelor, în condițiile art. 20 din Constituție, tribunalul nu a găsit fondată această aserțiune pentru că, pe de o parte, articolele invocate se referă la cu totul alte ipoteze decât situația de fapt dedusă judecății prin acțiunea civilă formulată, mai exact se recunosc anumite drepturi ale omului, iar pe de altă parte, prin acele prevederi convenționale nu se reglementează obligația statelor să acorde cu titlu de daune morale vreo sumă de bani persoanelor care ar fi fost supuse unor măsuri administrative cu caracter politic ori deportate în condiții de război.
Î mpotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal recurs reclamantele, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, pe motiv că măsura deportării în U. a fost o măsură administrativă cu caracter politic, ordinul de deportare fiind pus în executare de autoritățile române în baza unor ordine date de autoritățile române, impunându-se repararea prejudiciului moral, în sensul obligării pârâtului la plata unor daune în sumă de 30.000 euro.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului canefondat, reiterând, în esență, considerentele hotărârii obiect la recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod pro c.civ., curtea apreci ază că acesta nu
este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că L. nr. 221/2009 se referă la repararea prejudiciilor cauzate de S. R. prin condamnări politice sau măsuri administrative cu caracter politic aplicate unor persoane care s- au opus regimului comunist, deportarea în fosta Uniune Sovietică neconstituind obiect de reglementare al legii speciale de reparație.
Oricum, chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, textul privind dreptul persoanelor cărora li s-au aplicat măsuri administrative cu caracter politic de a obține daune morale a fost declarat neconstituțional, acțiuni de natura celei declarate de reclamantă rămânând fără suport juridic.
Nu se pune problema retroactivității legii civile în sensul art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost admisăîncă anterior înregistrării cererii de chemare în judecată și nu după ce hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Excepția de neconstituționalitate a unei legi sau a unei ordonanțe ori a unei dispoziții din acestea poate fi ridicată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 și 2 din L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. Constituționale, de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, cu condiția ca dispozițiile respective să aibă legătură cu soluționarea cauzei, iar admiterea ei lasă fără suport legal, nu doar acțiunea civilă în justiție, ci și hotărârea judecătorească fundamentată în drept pe dispoziția declarată neconstituțională, în măsura în care ar fi fost pronunțată o astfel de hotărâre anterior admiterii excepției.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece, deși, la un moment dat, acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 221/2009, așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-lege nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind, în principal, paralelismul legislativ. Nu a existat nici o jurisprudență constantă în sensul acordării acestora și stabilirii unor criterii pentru cuantificarea lor, instanțele confruntându-se recent cu astfel de acțiuni raportat la data intrării în vigoare a actului normativ ce a constituit la un moment dat fundamentul lor.
Nu se pune nici problema unei eventuale discriminări, în sensul
Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, pentru că reclamantele au înregistrat cererea de chemare în judecată după pronunțarea deciziei C.
Constituționale, nefiind în aceeași situație juridică cu cei care au exercitat astfel de acțiuni anterior acestei date, când textul de lege era în vigoare.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele M. M. ȘI M. M. împotriva sentinței civile nr. 472 din 21 martie 2011 a T.ui B. - N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C.
A. A. C. S. D. G.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: M.L.B.
| ← Decizia civilă nr. 381/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
