Decizia civilă nr. 2181/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2181/2011
Ședința publică din 16 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. A. C.
JUDECĂTORI : ANA I.
: I.-D. C. GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul V. I., împotriva sentinței civile nr. 219 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
Mersul dezbaterilor și cuvântul în fond au fost consemnate în ședința publică din (...).
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 219 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamantul V. I., și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul V. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri, ca prescrisă și a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării reclamantului V. I. următoarele:
Prin sentința nr. 409/(...), pronunțată în dosarul nr. 372/1959 al T.ui
Militar C., reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, prin schimbarea de calificare conform art. 292 C.J.M. din crimă de uneltire contra ordinei sociale prevăzută de art. 209 pct. 2 lit. a Cod penal combinat cu art. 209 pct. 2 alin. penultim Cod penal.
Potrivit art.1 alin.2 lit. a din L. nr.2., constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art.209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, că conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute laart. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de reclamantul V. I. intră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța a apreciat că nu se impune constatarea acestui caracter.
Cu privire la cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 euro pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare de către reclamant, instanța a respins-o ca prescrisă pentru următoarele considerente:
Art. 998 și 999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, care constituie o sancțiune civilă cu caracter reparator și intervine în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii. A. are un caracter patrimonial și este supusă prescripției extinctive.
În conformitate cu art. 8 din D. nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantul a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune era lipsită de succes în timpul regimului comunist, ulterior, după desființarea Departamentului Securității S.ui prin D. nr. 3., dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990.
În consecință, pentru temeiul juridic al art. 998-999 C.civ., precizat de reclamant, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din D. nr. 167/1958, s-a împlinit anterior modificării acțiunii - (...) -.
Instanța a mai reținut Decizia nr. 1. a C. C. prin care a fost declarat ca neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2.. În considerentele deciziei, curtea a apreciat că nu poate exista decât o obligație „morală"; a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. S-a făcut de asemenea trimitere la jurisprudența C. E. a D. O. care a statuat în sensul că dispozițiile C.i nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii săi. În același timp, C. de la S. are o jurisprudență constantă în sensul că art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. nu garantează dreptul de a dobândi un bun.
Adoptarea celor două acte normative în materia examinată - D.-Lege nr. 118/1990 și L. nr. 2. - nu a dat naștere la un drept substanțial la despăgubiri pe alte temeiuri de drept, cum ar fi art. 998-999 C.civ., în ipoteza acestui temei nou de drept fiind necesară respectarea termenului de promovare și a condițiilor de admisibilitate. P. aceleași considerente nu există nicio justificare pentru a se aprecia că începutul curgerii termenului de 3 ani, în cazul art. 998-999 C.civ., s-ar situa la alt moment decât cel arătat în prezentele considerente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și în consecință, să se constate caracterul politic al condamnării sale pronunțată prin sentința penală nr. 409/1959 a T.ui Militar C. și să fie obligat S. R. la plata sumei de 250.000 euro cu titlu de despăgubiri morale.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins capătul de acțiune prin care a solicitat să se constate caracterul politic al condamnării dispunăprin sentința penală nr. 409/1959, întrucât dispozițiile Legii nr. 2. îi dau acest drept.
Cu referire la decizia nr. 1. a C. C., reținută de instanța de fond, recurentul a arătat că aceasta nu-și are aplicare în cauză.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cu toate că nu s-a indicat temeiul de drept, curtea apreciază că motivele invocate de recurent pot fi circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. Analizând motivele invocate prin raportare la aceste dispoziții, curtea apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării, instanța a reținut că potrivit art.1 alin.2 din L. nr.2. constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, iar conform art.4 alin.1 din aceeași lege persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin.
(3).
În consecință, în condițiile în care condamnarea suferită de reclamant întră în categoria celor care constituie de drept condamnări cu caracter politic, instanța în mod legal a constatat că nu se impune constatarea acestui caracter al condamnării și a respins și acest capăt de cerere.
Urmare declarării ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., prin decizia nr. 1. a C. C., reclamantul și-a precizat temeiul juridic al acțiunii (f. 34) ca fiind art. 998-999 C. civil.
Cu privire la acest temei juridic în raport de care instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă, curtea reține următoarele:
Conform prev. art. 8 alin. 1 din D. nr. 167/1958 „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite, prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea";.
Întrucât acest act normativ nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, est evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 Teza 1 din D. nr.
167/1958.
Așadar, în conformitate cu prev. art. 8 alin. 1 din D. nr. 167/1958, reclamantul ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru obligarea pârâtului la plata daunelor morale, întemeiate pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998-999 C. civil, în termen de 3 ani, termen care a început să curgă de la momentul în care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Întrebarea care se pune în speță este aceea referitoare la momentul când reclamantul ar fi putut să promoveze acțiunea în justiție întemeiată pe art. 998 - 999 C. civil, pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată antecesorului ei.
În legătură cu acest moment, curtea apreciază că după data de (...) reclamantul era liber și putea să se adreseze unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat, cu atât mai mult cu cât la data de (...) a fost adoptat D. - lege nr. 118/1990, act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată după 6 martie 1945, precum și a celordeportate în străinătate, la acel moment nemaiexistând nicio piedică în calea promovării unei astfel de acțiuni întemeiată pe dreptul comun care să aibă ca obiect repararea pagubelor pricinuite de regimul comunist.
Chiar dacă acest act normativ nu conține nicio prevedere care să se refere expres la faptul că astfel de persoane, persecutate din motive politice se pot adresa instanței de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă a daunelor fizice și morale suferite, acest act normativ reprezintă un punct de pornire în a recunoaște că în perioada cuprinsă între 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, în R.ia au existat persoane persecutate din motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să li se recunoască anumite drepturi: vechime în muncă, etc.
Acceptând că reclamantul nu a înțeles să se prevaleze de această posibilitate datorită inexistenței unor prevederi speciale în conținutul acestui act normativ, curtea apreciază că reclamantul a avut deschisă calea unei astfel de acțiuni și din momentul în care a intrat în vigoare Constituția R.iei, care consacră în art. 21 alin. 1 și 2 accesul liber la justiție, prin precizarea că „. persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime"; și că „nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept";.
Prin urmare, curtea constată că termenul de prescripție extinctivă a început să curgă cel mai târziu din momentul publicării Constituției R.iei în
Monitorul Oficial, că nu se pune problema repunerii în termenul de prescripție prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2., aceasta fiind o lege specială care nu poate avea efecte în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dreptul comun. O eventuală repunere în termenul de prescripție trebuie să rezulte în mod expres din lege, cerință care nu este îndeplinită, în cauză nefiind invocate niciuna din condițiile generale în materia repunerii în termenul de prescripție. I. că L. nr. 2. repune în termenul de prescripție ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice civile, așa cum rezultă din art. 6 al C.i E. a D. O., instituția repunerii în termenul de prescripție având caracter excepțional.
Temeiul de drept inițial al acțiunii promovată de reclamant a fost art. 5 alin. 1 și art. 4 alin. 4 din L. nr. 2.. Cu referire la acest aspect, curtea constată că acest temei și-a încetat efectele juridice urmare pronunțării deciziei nr. 1358/(...) a C. C. a R.iei.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția R.iei, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Din coroborarea art. 147 din Constituția R.iei cu art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, rezultă că pe de o parte deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare, în prezent nu există temei juridic în L. nr. 2. care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza acestui act normativ, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. I. împotriva sentinței civile numărul 219 din 04 martie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. A. C. ANA I. I. D. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: E.L.
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA din 16 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTORI: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul V. I., împotriva sentinței civile nr. 219 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, C., din oficiu, pune în discuția părții prezente, recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită recalificarea căii de atac din apel în recurs.
C U R T E A
În urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este recurs și nu apel.
Motiv pentru care,
D I S P U N E
Recalifică prezenta cale de atac din apel în recurs și lasă cauza la o strigare ulterioară, în vederea legalei constituiri a completului de judecată, care va fi format, potrivit prevederilor art. 99 al. 3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, din membrii completului de judecată C3 și un judecător de pe lista de permanență
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
A. A. C.
ANA I.
C. B.
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA din 16 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTORI: ANA I.
:I.-D. C.
GREFIER : C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul V. I., împotriva sentinței civile nr. 219 din 4 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 2 iunie
2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 6 iunie 2011, sa depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că lasă la aprecierea instanței cererea formulată.
C., în urma deliberării, respinge cererea de amânare a cauzei ca nejustificată, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată la data de (...), iar recursul a fost declarat la data de 27 aprilie 2011, timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
C. constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
P. a da posibilitatea reclamantului recurent de a depune concluzii scrise, va amâna pronunțarea hotărârii pentru un termen de șapte zile.
Motiv pentru care,
D I S P U N E
Amână pronunțarea hotărârii pentru data de 16 iunie 2011, pentru depunerea de concluzii scrise.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A. A. C. ANA I. I.-D. C.
C. B.
| ← Decizia civilă nr. 4905/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 92/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
