Decizia civilă nr. 3168/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3168/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I.
GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul S. T. împotriva sentinței civile nr. 491 din 24 mai 2011, a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR
PUBLICE-D. G. A F. P. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri-L. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 august 2011, s-a depus la dosar prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat.
Se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art.242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul S. T. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să se constate caracterul politic al condamnării sale pronunțată de T. M. C. prin S. penală nr.
461/1952 și al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu al reclamantului în localitățile R. și L. din jud. Constanța, în perioada (...)-(...), dispusă prin D. MAI nr. 6..
S-a mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 350.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în perioada (...)-(...) de pe urma represiunii comuniste și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin precizarea de acțiune formulată, reclamantul a arătat că îșiîntemeiază petitul 2 al cererii de chemare în judecată, cu privire la acordarea sumei de 350.000 Euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în perioada (...)-(...) de pe urma represiunii comuniste, pe prevederile art. 998-
1000 alin. 3 C.civ., ca urmare a declarării de către Curtea Constituțională aprevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. 2. drept neconstituționale prin
D. nr. 1..
Prin sentința civilă nr. 491 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civila înaintată si precizata de reclamantul S. T. împotriva S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE șiîn consecință:
S-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuziveconstând în stabilire domiciliu obligatoriu al reclamantului in localitățile R. si L. din jud. Constanta, in perioada (...)-1309.1961. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si in consecință s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant la despăgubiri morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din copia adresei nr. 76.014 din (...) eliberata de M. I. precum si din actele din dosarul de domiciliu obligatoriu , nr. 1798 , comunicat in copie de C. , rezulta ca in baza Deciziei M.A.I nr. 6977 /1957 ,reclamantului S. T. i s-a fixat domiciliu obligatoriu pe o durata de 24 de luni ,care a fost prelungita prin decizia nr. 15592 /. cu încă 24 de luni iar la data de 28 aug.
1961 , potrivit adresei nr. 7. i s-au ridicat restricțiile domiciliare la expirarea termenului.(f. 12, 83-124).
Având in vedere aceste considerente de fapt , instanța a apreciat incidente si aplicabile in speța dispozițiile art. 4 al 2 din L. 2. potrivit cărora persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora . motiv pentru care a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive constând în stabilire domiciliu obligatoriu al reclamantului in localitățile R. si L. din jud. Constanta , in perioada (...)-(...).
Cu privire la cererea de acordare de despăgubiri astfel cum a fost precizata de către reclamant , instanța a reținut următoarele:
Prin Deciziile nr. 1354/2010 și nr. 1. publicate în M.Of. al R.iei nr.
761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 2., precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte Decretul lege nr. 118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr. 2..
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. reclamantul și-a precizat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 , 100 a al 3 Cod civil.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
In ceea ce privește data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, instanța a apreciat că data începerii curgerii este data intrării in vigoarea a Decretului Lege nr. 118/1990 - 9 aprilie 1990 .
Din adresa nr. 782/(...) emisa de C. J. de P. rezulta ca reclamantul a beneficiat de indemnizație in temeiul dispozițiilor Decretului Lege 118/1990
.
Prin acesta s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție , moment din care reclamantul daca ar fi apreciat ca aceste masuri nu acoperă prejudiciul produs prin condamnare, a avut posibilitatea de a solicita obligarea S.ui R. prin M. F. la plata de daune morale.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis in parte acțiunea civila formulata si precizata de reclamantul S. T. împotriva S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință : a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive constând în stabilire domiciliu obligatoriu al reclamantului in localitățile R. si L. din jud. Constanta , in perioada (...)-1309.1961, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamant la despăgubiri morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. T. solicitândmodificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit. Se poate considera că S. R. a recunoscut culpa sa și a prepușilor săi în ceea ce privește măsurile luate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 împotriva unor cetățeni români prin adoptarea L. nr. 2..
Modificarea temeiului de drept al cererii de chemare în judecată a fost determinată de o situație imprevizibilă și neimputabilă reclamantului, respectiv decizia Curții Constituționale nr. 1..
Menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală ar însemna că L. nr. 2. este un act normativ lipsit de o mare parte din conținutul său, constatarea caracterului politic al condamnării nereprezentând o reparare a prejudiciilor suferite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ.
În apărare, intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare s-a arătat că în mod corect a fost admisă raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune întemeiată pe art. 998-999 Cod civil, termenul de prescripție începând să curgă la data de (...), după desființarea Departamentului Securității S.ui.
Analizând recursul declarat de către reclamantul S. T. împotrivasentinței civile nr. 4. a T. C., C. reține următoarele:
Problema care se pune raportat la soluția pronunțată de către tribunal este aceea a modului în care a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că dreptul la acțiune este prescris, ținându-se cont de precizarea temeiului de drept al acțiunii, respectiv art. 998,999 C.civil.
Sunt incidente în cauză prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr.
167/1958, respectiv dreptul la acțiune a început să curgă în anul 1990,anul intrării în vigoare a Decretului -Lege nr.118/1990, act normativ care a reglementat drepturile persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la (...) precum și a celor deportate în străinătate sau constituite în prizonieri, la acel moment nemaiexistând nici o piedică în calea promovării unei astfel de acțiuni întemeiate pe dreptul comun care să aibă ca obiect repararea pagubelor pricinuite în perioada regimului comunist, pagube care s-ar fi apreciat că nu au fost reparate prin această lege specială.
Prin adoptarea Decretului Lege nr. 118/1990 intrat în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada următoare datei de 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituind 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție. Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi.
Totodată, din considerentele Deciziilor nr. 1. și 1360/2010 ale Curții Constituționale reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost adoptate mai multe acte normative, art.4 din Decretul lege nr. 118/1990 republicat și art.5 alin.1 lit.a din L. nr. 2. având aceeași finalitate, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și a celor deportate sau constituite prizonieri. Diferența constă doar în modalitatea de plată, respectiv prestații lunare sau o sumă globală. În consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond că dreptul la acțiunea întemeiată pe dreptul comun nu s-a născut la apariția L. nr. 2. atâta timp cât anterior, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.
Nu se poate pune problema unei repuneri în termenul de prescripție prin intrarea în vigoare a L. nr. 2., aceasta fiind o lege specială care nu poate avea efecte în ceea ce privește acțiunile întemeiate pe dreptul comun. O astfel de interpretare este de natură să aducă atingere principiului securității raporturilor juridice civile, astfel cum acesta rezultă din art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instituția repunerii în termenul de prescripție având caracter excepțional. O eventuală repunere în termenul de prescripție trebuie să rezulte în mod expres din lege, în cauză nefiind aplicabile și nefiind de altfel invocate condițiile generale în materie de repunere în termenul de prescripție reglementate de art.19 din Decretul nr.167/1958.
Având în vedere cele reținute mai sus, C., în temeiul art. 3041, art.312 alin.1 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.
T. împotriva sentinței civile numărul 491 din 24 mai 2011 a T. C. pronunțată în dosarul numărul (...), pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. T. împotriva sentinței civile numărul 491 din 24 mai 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
GREFIER, C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: F. S. B.
| ← Decizia civilă nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 230/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
