Decizia civilă nr. 2306/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2306/R/2011
Ședința publică din 24 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P.
GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamantul P. V., împotriva sentinței civile nr. 322 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. B.-N., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul P. V., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr.
221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că prin memoriul de recurs (f. 5 din dosar), reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, C. constată că pârâtul intimat a expediat prin poștă o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost înregistrată la dosar în data de (...), prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantul P. V., cu consecința menținerii sentinței recurate, iar în temeiul art. 242 alin. 2
C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantului recurent și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că la f. 6 din dosar se află procura judiciară autentificată sub nr. 5323/(...) la B. A. "., prin care reclamantul P. V. a împuternicit-o pe numita R. M. pentru a înainta, susține sau restrânge acțiunea, pentru a propune și administra orice probe în dosarul civil nr. (...) al T. B.-N., precum și pentru promovarea căilor de atac, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pentru investirea cu formulă executorie și punerea în executare a hotărârii.
Având în vedere că atât, reclamantul recurent, prin memoriul de recurs ( f. 5 din dosar), cât și pârâtul intimat, prin întâmpinare (f. 13 și 16 din dosar), au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ., C. constată cauza în stare de judecată și va proceda la judecarea cauzei.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, în temeiul art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. și a existenței unei speranțe legitime de soluționare favorabilă a cererii.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. și a existenței unei speranțe legitime de soluționare favorabilă a cererii și de asemenea, solicită respingerea recursului declarat de reclamantul P. V. și menținerea sentinței recurate, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 322 din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată, formulată de reclamantul P. V., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în cauză de D. G. a F. P. B.-N.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1027/12 decembrie 1951, pronunțată de T. M. C. în dosar nr. 779/1951, printre alții, a fost condamnat și reclamantul P. V., pentru delictul de instigare publică prevăzut de art. 327 alin.1 din Codul penal.
Potrivit prevederilor art. 1 alin.2 din L. 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic cea dispusă, printre altele, în temeiul prevederilor art. 323-329 din Codul penal adoptat în 1936.
Prin urmare, constituie de drept condamnare cu caracter politic orice condamnare suferită în baza articolelor 323 și până la 329 din Codul penal, incluzând aici și art. 327, temeiul de drept al condamnării reclamantului.
Având în vedere faptul că însăși legea califică sancțiunea suferită de către reclamant ca fiind o condamnare cu caracter politic, capătul de cerere cuprins în precizarea de acțiune apare ca nefondat, și urmează a fi respins ca atare.
În privința pretențiilor de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 5 alin.1 lit.a din L. nr.
221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin
L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.";
Aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1. octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial la data de 15 noiembrie 2011, astfel că instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin.1 din legea 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.
Potrivit art.147 alin.1 din Constituție, o normă de drept care a fost declarată neconstituțională își încetează efectele după 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar pe durata acestui termen dispozițiile sunt suspendate de drept.
Cum la data soluționării cauzei de față termenul de 45 de zile a expirat, dispozițiile art. 5 alin.1 lit. a din legea 221/2009 își încetează efectele, nemaiexistând temeiul de drept pe care reclamantul și-a fundamentat pretențiile.
D. C. C. menționată este definitivă și obligatorie, iar efectele sale se produc și în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepția, indiferent dacă ele sunt în curs de soluționare, sau se vor soluționa în viitor.
Dispozițiile din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, astfel că instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică norma declarată neconstituțională continuând soluționarea cauzei și având obligația să nu aplice în acea cauză dispoziția neconstituțională, indiferent dacă declararea neconstituționalității a intervenit în fața instanței de fond sau chiar și în calea de atac.
Reținând faptul că în prezent nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale ca măsuri reparatorii, că în cauză nu s-au invocat și nici dovedit daune de altă natură, că nu se impune constatarea caracterului politic al condamnării, de vreme ce acest caracter îi este conferit prin lege, tribunalul a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. V. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și în urma rejudecării să se dispună constatarea caracterului politic de drept al condamnării reclamantului dispusă prin sentința penală nr. 1027/1951; obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 50.000 euro echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale, ca urmare a prejudiciului suferit de reclamant în urma condamnării politice dispuse prin sentința penală nr.1027/1951.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale.
Astfel, chiar dacă legiuitorul în intenția sa de a încerca repararea daunelor generate de condamnarea abuzivă la care a fost supus reclamantul, a statuat faptul că, condamnările dispuse în temeiul art. 327
C.pen. în vigoare în anul 1951, prezintă caracter politic și pe cale de consecință pot constitui fundamentul acordării de despăgubiri în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. 221/2009, o astfel de constatare fiind condiționată de existența unei proceduri judiciare, prin care în urma soluționării unui astfel de petit să fie consacrat cu putere de lucru judecat faptul că reclamantul are calitatea de condamnat politic și că suferințele la care a fost supus pe nedrept sunt recunoscute prin sentința definitivă și irevocabilă, astfel că se impune constatarea caracterului politic al condamnării așa cum rezultă din sentința nr. 1027/1951.
Față de petitul prin care a solicitat acordarea de daune morale arată că față de privarea de libertate suferită, de bătăile și de frigul îndurat, față de foamea și setea la care a fost supus, apreciază pe deplin îndreptățite sumele solicitate cu titlu de despăgubiri morale.
Deși prin soluția adoptată de Curtea Constituțională, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a declarate neconstituționale își încetează aplicabilitatea, apreciază că în lumina jurisprudenței C. în sarcina reclamantului s-a născut odată cu adoptarea Legii 221/2009 și a formulării cererii introductive, raportat atât la practica unitară a instanțelor interne, înainte de publicarea D. 1., cât și prin practica ulterioară a unor instanțe naționale o speranță legitimă de soluționare favorabilă a cererii, ceea ce în concordanță cu disp.art.1 din Protocolul 1 la C., îl îndreptățește la primirea daunelor solicitate.
Pârâta D. G. A F. P. B.-N. în numele S. R., prin întâmpinare (f.12-13) a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. constată că în mod corect a reținut prima instanță că potrivit prevederilor art. 1 alin.2 din L. 221/2009, constituie de drept condamnare cu caracter politic cea dispusă, printre altele, în temeiul prevederilor art. 323-329 din Codul penal adoptat în 1936, și având în vedere faptul că însăși legea califică sancțiunea suferită de către reclamant ca fiind o condamnare cu caracter politic, capătul de cerere cuprins în precizarea de acțiune apare ca nefondat.
Faptul că astfel de condamnări pot constitui fundamentul acordării de despăgubiri în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din L. 221/2009, și că o astfel de constatare este condiționată de existența unei proceduri judiciare, este real dar numai în ce privește partea privind posibilitatea acordării de despăgubiri morale.
Or, cât timp fundamentul acordării despăgubirilor morale a dispărut reiese că reclamantul nu mai poate iniția o procedură judiciară în acest sens, pentru despăgubirile morale, iar în ce privește celelalte efecte ce se produc ca urmare a recunoașterii de drept a efectelor condamnării politice, acestea se produc ope legis.
Cu privire la fundamentul acordării despăgubirilor morale, trebuie reamintit că disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 „D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie . Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își
încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă,în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Dat fiind că decizia este definitivă și obligatorie rezultă că temeiul legal ce a stat la baza admiterii acțiunii, cu privire la acordarea de despăgubiri, nu mai există astfel că trebuie să ne raportăm la o situație în care acțiunea este în prezent lipsită de un temei legal și prin urmare nu se mai pot acorda despăgubiri în temeiul unui act normativ care nu mai există, nefiind vorba de o încălcare a principiului neretroactivității cât timp aplicarea se face pentru prezent și pentru viitor.
C., mai constată din oficiu, în temeiul art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. că este incidentă excepția inadmisibilității schimbării cauzei juridice a acțiunii în recurs, prin invocarea pentru prima dată în recurs a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. și a existenței unei speranțe legitime de soluționare favorabilă a cererii.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304
Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 322 din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. CONȚ I. D. C. A. A. P.
GREFIER A. A. M.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - S. I. - T. B.-N.
| ← Decizia civilă nr. 1884/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4907/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
