Decizia civilă nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/A/2011
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din : Președinte: D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecător : V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S.-D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței civile nr. 4. mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta D. A. - M. în calitate de moștenitoare a defunctului V. A. ( decedat la data de (...)), având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
21 ianuarie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2011, respectiv 31 ianuarie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 26 ianuarie 2011, reclamanta intimată a depus la dosar concluzii scrise ( filele 29-30 din dosar ).
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1). Prin sentința civilă nr. 445 din 18 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul V. A. împotriva pârâtului S. Român, dispunându-se obligarea acestuia din urmă la a-i plăti reclamantului suma de 100.000 Euro cu titlu de daune morale decurgând din condamnarea cu caracter politic, de drept, potrivit sentinței penale nr. 1301/(...) pronunțată de T. M. C., secția I-a, prin care a fost condamnat la 5 ani închisoarea corecțională pentru săvârșireainfracțiunii prevăzute de art. 309 pct. II lit. d, e C.pen. și măsura stabilirii de domiciliu forțat în perioada 1958-1963, în localitatea A..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, că faptul condamnării reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de „. de uneltire contra ordinii sociale"; reprezintă o condamnare politică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 2., astfel că este îndreptățit la daune morale potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din această lege.
În ce privește cuantumul daunelor T. a apreciat că suferința pe care regimul de detenție extrem de sever i-a cauzat-o reclamantului, precum și neajunsurile survenite inclusiv în perioada de după detenție, justifică acordarea sumei de 100.000 Euro.
S-a ținut seama, totodată, și de drepturile acordate reclamantului în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, acesta beneficiind începând cu data de (...) de o indemnizație lunară de 1053 lei, modificată la data de (...) la suma de 17325 lei, pentru ca în prezent să fie de 2795 lei.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în principal schimbarea ei în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, deoarece:a) Prin O.U.G. nr. 62/2010 au fost instituite limite maxime ale cuantumului despăgubirilor acordate, iar prevederile acestui act normativ se aplică și în prezentul proces. b) În temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 reclamantul a beneficiat de o indemnizație lunară ca urmare a condamnării politice pe care a suferit-o, astfel că era necesar ca instanța să cuantifice în mod riguros întinderea despăgubirii deja plătite, pentru a ține seama de ea în prezentul proces. c) Prima instanță și-a întemeiat hotărârea și pe prezumții, ajungând în mod greșit la un cuantum foarte ridicat al despăgubirilor acordate.
3). La data de 09 decembrie 2010 apelantul S. Român a depus și un punct de vedere scris (f. 14) prin care învederează că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, astfel că aceste prevederi ale legii nu mai pot fi aplicate în prezenta cauză.
4). Prin înscrisul depus la dosar (f. 8) doamna D. A. M. a precizat că reclamantul V. A., a cărui succesoare, în calitate de fiică, este, a decedat la data de 28 septembrie 2010, așa cum rezultă din copia certificatului de deces (f. 10).
Pe cale de consecință, doamna D. A. M. a fost introdusă în proces, ca succesoare a defunctului reclamant.
5). Prin concluziile scrise depuse la data de 26 ianuarie 2011reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat, învederândcă principiul neretroactivității legii civile împiedică decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale să producă efecte cu privire la procesele în curs. Astfel fiind, prezenta acțiune civilă trebuie considerată, în continuare, întemeiată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
6). Cu privire la apelul astfel declarat C. are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau
Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea
Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamant.
În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legale sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamantul îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, ceea ce face necesară admiterea prezentului apel în baza art. 296 C.proc.civ. și schimbarea sentinței în sensul respingerii în totul a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L. D E C I D E
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 445 din 18 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge în totul acțiunea civilă înaintată de reclamantul V. A. ( decedat la data de 28 septembrie 2010, moștenitoare fiindu-i D. A. M.) împotriva pârâtului S. R.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D.-L. B. V. M.
S.- D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 312/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1294/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
