Decizia civilă nr. 307/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 307/R/2011
Ședința din 27 ianuarie 2011
I. constituită din:
PREȘEDINTE : ANA I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul A. C. împotriva încheierii civile nr. 1. din 7 decembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul G. G., având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal în cauză, la prima, a doua și a treia strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de (...), s- a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în temeiul art.242 pct. 2 C.proc. civ., și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, cu motivarea că această cerere este întemeiată întrucât recursul ar fi rămas fără obiect prin desființarea de drept a sechestrului, urmare nedepunerii chitanței privind plata cauțiunii. De asemenea, s-a depus chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen de judecată, recursul este legal timbrat.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A:
Prin încheierea civilă nr. 1. din 7 decembrie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de reclamantul G. G., în contradictoriu cu pârâtul A. C., și, în consecință, s- a dispus înființarea sechestrului asigurător în favoarea reclamantului, asupra imobilului înscris în CF 2.-C1-U27 C. N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF 99540), cu nr.topo. 23030/S/IV, situat în C. N. str. Tineretului, nr.68, ap.4, jud. C., în vederea recuperării creanței în sumăde 240.000 euro și s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita cauțiunea în sumă de 30.000 lei, în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut în baza înscrisului sub semnătură privată datat (...), pârâtul s-a obligat să restituie reclamantului suma de 10.000 euro în fiecare lună, până la data de (...), din suma de 340.000 euro, iar prin înscrisul sub semnătură privată datat (...), pârâtul s-a obligat să aducă reclamantului un autoturism marca Mercedes (...) până la data de (...), în caz contrar s-a obligat să achite suma de 80.000 euro, ca urmare a dosarului nr.(...).
Potrivit art.591 alin.1 C.proc.civ. "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni in cuantumul fixat de catre instanta";.
Raportat la starea de fapt menționată mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a considerat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru înființarea sechestrului asigurător, întrucât creanța reclamantului este constatată printr-un act scris și este exigibilă, iar reclamantul a făcut dovada introducerii acțiunii.
Totodată, la dosar s-a depus extrasul CF 2.-C1-U27 C. N.
(provenită din conversia de pe hârtie a CF 99540), din care rezultă că pârâtul A. C. și soția acestuia A. Cornelie sunt proprietari asupra imobilului cu nr.topo.23030/S/IV, situat în C. N. str. Tineretului, nr.68, ap.4, jud. C..
Chiar dacă acest imobil constituie bun comun al soților, instanța a considerat că se poate dispune înființarea sechestrului asigurător, în condițiile în care dispozițiile art.33 alin.1 C.fam., conform cărora
„bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintresoți";, nu sunt incidente în cauză, măsura asiguratorie nefiind un act de urmărire asupra bunului, ci de indisponibilizare a acestuia până la rămânerea definitivă a hotărârii date în procesul principal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul
A. C., solicitând casarea încheierii civile nr. 1./(...) a Tribunalului C. și în consecință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de înființare a sechestrului asigurător asupra imobilului înscris în CF 99540 C.-N., nr. top 23030/S/IV și radierea măsurii sechestrului asigurător instituită asupra acestui imobil în situația în care este înscris în cartea funciară.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 312 pct. 2 și
3 Cod proc.civ., recurentul a arătat că încheierea atacată este nelegală, întrucât instanța s-a pronunțat cu încălcarea principiilor care stau la baza exercitării dreptul de proprietate privată. Astfel, prin instituirea sechestrului asigurător asupra bunului în litigiu s-a încălcat dreptul de proprietate al celuilalt soț proprietar codevălmaș, limitându-i-se în mod direct dreptul de dispoziție asupra acestui bun.
Un alt motiv de nelegalitate rezultă și din greșita aplicare a condițiilor prevăzute de art. 591 alin. 1 Cod proc.civ., care trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea unei cereri de înființare a sechestrului asigurător. I. de fond prin măsura dispusă a încălcat una din aceste condiții și anume, aceea ca bunul asupra căruia se solicită instituirea măsurii asigurătorii să aparțină debitorului. In speță pârâtul este coproprietar în devălmășie cu soția sa care nu a fost chemată în judecată, iar prin măsura luată s-a adus atingere dreptului de proprietate al acesteia și regimului juridic al proprietății.
Măsura sechestrului, chiar dacă nu reprezintă un act de urmărire a bunului, efectele indisponibilizării bunului se răsfrâng nu numai asupra bunului debitorului, ci și asupra proprietarului codevălmaș care este terț față de convenția care a generat dreptul de creanță al reclamantului și în special față de acțiunea în pretenții promovată de reclamant, ambele raporturi juridice, atât cel obligațional, cât și cel procesual fiind stabilite doar între reclamant și pârât, nefiind opozabile proprietarului codevălmaș.
Luarea acestei măsuri apare ca inadmisibilă datorită faptului că afectează în mod direct un atribut esențial al dreptului de proprietate al codevălmașului, mai exact dreptul de dispoziție al acestuia asupra bunului comun. P. în balanță cele două interese, respectiv cel al constituirii unei garanții în favoarea creditorului reclamant și dreptul persoanei de a dispune liber de prerogativele dreptului său de proprietate, acesta din urmă prevalează, date fiind particularitățile devălmășiei în sistemul nostru de drept, cu atât mai mult cu cât persoana afectată este un terț față de raporturile obligaționale care au atras luarea acestei măsuri.
Prim măsura dispusă, instanța a efectuat practic o partajare a bunurilor comune ale soților în timpul căsătoriei, încălcând regimul imperativ al comunității de bunuri sancționat de lege cu nulitatea absolută, cu atât mai mult cu cât, ar exista posibilitatea ca în mod real cota soțului debitor să fie mai mică de jumătate din valoarea bunului comun.
Prin cererea depusă la (...) recurentul a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, considerând această cerere ca întemeiată chiar și în ipoteza în care instanța va constata că recursul a rămas fără obiect prin desființarea de drept a sechestrului, întrucât pe de o parte este vorba despre o măsură executorie a cărei desființare nu o puteau obține decât prin atacarea cu recurs a hotărârii, iar, pe de altă parte, eventuala desființare a sechestrului ar surveni ca urmare a conduitei intimatului, pe care, până la data expirării termenului de promovare a recursului nu aveau cum să o anticipeze, astfel că intimatul este în culpă procesuală și trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În măsura în care ar exista o hotărâre de desființare a sechestrului, în baza art. 592 pct. 4 Cod proc.civ., recursul ar rămânefără obiect, însă nu s-ar putea considera ca lipsit de interes pentru motivele expuse în cererea de declarare a recursului, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată fiind justificată.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform art. 591 alin. 1 Cod proc.civ. „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiunea. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță";.
Din conținutul acestui text de lege rezultă că procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, și anume situație în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza, ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
Faptul că din aceste rațiuni legiuitorul a instituit prin dispozițiile art. 591 Cod proc.civ., posibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor debitorului, chiar și asupra bunului proprietate devălmașă, așa cum este cazul din speță. Condiția cerută de acest text este ca debitorul să fie proprietarul bunului, condiție care este îndeplinită în cauză.
Prin instituirea sechestrului asigurător nu se încalcă nici dreptul de proprietate al codevălmașului, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege are caracter provizoriu și nu soluționează fondul dreptului. Prin urmare, măsura sechestrului asigurător are ca scop conservarea unui bun determinat și apare ca o măsură rațională pe care legiuitorul a adoptat-o în conformitate cu art. 44 din Constituția României, care prevede că limitele și conținutul dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atribuitelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de C. în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Aplicarea acestei măsuri nu echivalează cu nefolosirea bunului, ci reprezintă o măsură de siguranță, provizorie, care îl va împiedica pe debitor să îl înstrăineze.
Legal a reținut instanța de fond că, prin măsura dispusă, nu sunt încălcate dispozițiile art. 33 alin. 1 C. fam, având în vedere că acest text se referă la urmărirea bunurilor comune ale soților de către creditorii personali ai unuia dintre ei și nu la instituirea unei măsuri asigurătoriiasupra acestui bun, măsură care nu constituie un act de urmărire a bunului, ci de indisponibilizare până la soluționarea fondului.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurent, cu motivarea că intimatul nu a achitat cauțiunea stabilită și astfel, acesta se află în culpă procesuală, iar recursul ar rămâne fără obiect prin desființarea de drept a sechestrului, curtea reține următoarele:
Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 592 alin. ultim Cod proc.civ.,
„nedepunerea cauțiunii în termenul stabilit de instanță atrage desființarea de drept a sechestrului";. Această cerere este depusă pentru prima dată de către recurent la data de (...), fără a fi însoțită de dovada neachitării cauțiunii stabilită în sarcina creditorului, astfel că, față de data depunerii recursului (...), apare în primul rând ca tardivă, acest motiv nefiind, de altfel, cuprins în motivele de recurs.
I. a efectuat cercetările necesare pentru a stabili dacă s-a achitat sau nu cauțiunea stabilită de către creditor, verificări în urma cărora nu a fost identificată plata cauțiunii, astfel că, recurentul are posibilitatea să solicite desființarea de drept a sechestrului printr-o nouă cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. C. împotriva încheierii civile nr. 1. din 7 decembrie 2010 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
ANA I. A. C.
A. A. C.
C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță. D.I.T.
| ← Decizia civilă nr. 2009/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1650/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
