Decizia civilă nr. 2308/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 2308/R/2011
Ședința publică din 24 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ JUDECĂTORI: I.-D. C.
A.-A. P. GREFIER : A. A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele C. C. și B. M. L., împotriva sentinței civile nr. 270 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul S. R., PRIN M. F.-LOR P. R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantele recurente personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantele C. C. și B. M. L. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că reclamantele recurente au angajat apărător, pe domnul avocat C. I. M., conform împuternicirii avocațiale care se află la f. 5 din dosar și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantelor recurente, reprezentantului acestora și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamantele recurente personal, reprezentantul reclamantelor recurente și reprezentantul pârâtului intimat.
C. constată că prin memoriul de recurs (f. 4 din dosar), reclamantele recurente au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2
C.pr.civ..
De asemenea, C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
C. constată că pe împuternicirea avocațială care se află la f. 5 din dosarul acestei instanțe avocatul C. I. M. a menționat un alt număr de dosar, respectiv, nr. (...), însă, C. apreciază că menționarea unui alt număr de dosar reprezintă o eroare materială, în sprijinul acestei aprecieri stând următoarele argumente:
Pe împuternicirea avocațială care se află la f. 5 din dosar s-a menționat că aceasta a fost eliberată în temeiul contractului de asistență juridică nr. 1., acest contract de asistență juridică fiind încheiat de cele două reclamante cu domnul avocat C. I. M. pentru promovarea și susținerea acțiunii introductive, așa cum rezultă din împuternicirea avocațială care se află la f. 7 din dosarul instanței de fond.
Prin urmare, ambele împuterniciri avocațiale au fost emise în temeiul aceluiași contract de asistență juridică, nr. 1., contract prin care dl. avocat
C. I. M. a fost împuternicit să promoveze acțiunea obiect al dosarului nr. (...).
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului declarat de cele două reclamante și menținerea sentinței recurate, prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și a fost respinsă acțiunea reclamantelor.
C U R T E A
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 270/(...), pronunțată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitul de obligare a pârâtului la despăgubiri morale, pentru prejudiciul moral suferit; s-a respins acțiunea formulată de reclamantele C. C. și B. M. L., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării defunctului R. C. S.; s-a respins ca prescrisă acțiunea având ca obiect despăgubiri morale; pârâtul a fost obligat la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că prin sentința penală nr. 46/(...), pronunțată de T. M. O. în dosar nr. 97/1952, modificată prin decizia penală nr. 214/(...) a T. M. pentru Unitățile M.S.S., pronunțată în dosar nr.
54/1953, antecesorul reclamantelor, R. C., a fost condamnat pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 partea II lit. f C., acesta executând pedeapsa în perioada (...) - (...), în Penitenciarul Oradea.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 2., condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 209 C., constituie de drept condamnări cu caracter politic, nemaifiind necesar ca instanța să constate încă o dată caracterul politic al acestei condamnări.
Cu privire la petitul de despăgubiri morale întemeiat pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2., acesta este lipsit în prezent de temei juridic raportat la
D. C. nr. 1. și nr. 1..
După declararea neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr.
211/2009, reclamantele și-au precizat în drept acțiunea pe dispozițiile art.
998 - 999 C., însă, cererea pentru despăgubiri morale întemeiată pe art. 998 - 999 C. este prescrisă extinctiv, raportat la art. 3 și art. 8 din D. nr. 1., termenul de prescripție începând să curgă la momentul intrării în vigoare a
D.ui-lege nr. 118/1990, respectiv, (...).
Cererea reclamantelor, de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată în sumă de 900 lei, este întemeiată prin prisma art. 274 C.proc.civ., motivat pe faptul că imposibilitatea acordării despăgubirilor în temeiul L. nr. 2., în favoarea reclamantelor, a fost determinată de intervenție uneia dintre părțile în litigiu, respectiv, S. R., prin invocarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. și mai apoi a admiterii acestei excepții.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe au decl ar at recurs, în ter me n leg al,
recl aman tele C. C. ș i B. M. L. , solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9
C.proc.civ., să se admită recursul, să se modifice în întregime sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantelor, având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri morale în cuantum de 300.000 Euro, pentru prejudiciul morale suferit prin condamnarea cu caracter politic aplicată tatălui reclamantelor, R. C. S., identic cu R. C., pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. și ped. de art. 209 partea II lit. f C.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanța a respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri morale în temeiul art. 998 - 999 C., câtă vreme, prin art. 2 din Legea nr. 2. a operat o veritabilă repunere în termenul de prescripție.
Faptul că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. au fost declarate neconstituționale prin D. C. C. nr. 1. nu poate duce la concluzia că prezenta acțiune nu mai are temei juridic și fundament legal, câtă vreme, prin prisma art. 84 și art. 129 alin. 4 C.proc.civ., instanța de judecată nu este ținută de textul legal indicat de părți, ea putând aplica dispozițiile generale ale art. 998 C., mai ales că este întru-totul justificat cuantumul despăgubirilor morale, aspect care reiese din actele aflate la dosarul cauzei.
Tot în motivarea recursului recurentele au expus pe larg întreaga stare de fapt a cauzei, care a culminat cu arestarea și condamnarea antecesorului acestora.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul in timat S. R., pr in
M in is terul F in anțelor Publ ice pr in D. G. a F. P. C., a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu motivarea că acțiunea pentru daune morale în temeiul art. 998 - 999 C. este prescrisă extinctiv, iar textul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 2. a fost declarat neconstituțional prin D. nr. 1358/(...) a C. C. (f. 11).
Recursul este nefondat.
Cu privire la constatarea caracterului pol itic al co nd amn ăr ii antecesorului reclamantelor pr in sen tinț a pen al ă nr. 46/(...) a T. M. O..
Prin sentința penală nr. 46/(...), pronunțată de T. M. O. în dosar nr.
97/1952, modificată prin decizia penală nr. 214/(...) a T. M. pentru Unitățile M.S.S., pronunțată în dosar nr. 54/1953, antecesorul reclamantelor, R. C., a fost condamnat pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut și pedepsit de art. 209 partea II lit. f C., acesta executând pedeapsa în perioada (...) - (...), fiind eliberat din Penitenciarul Oradea, pedeapsa fiind executată în Penitenciarele Aiud, Jilava, Gherla, O., precum și la C. C. M. C.
Potrivit art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2., constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în art. 209 din Codul penal din 1936, astfel încât, nu se maiimpunea, față de dispoziția expresă a legii, ca instanța să constate încă o dată caracterul politic al acestei condamnări.
Cu alte cuvinte, pentru condamnările cu caracter politic de drept, cum sunt cele prevăzute la art. 1 alin. 2 lit. a-j din Legea nr. 2., caracterul politic fiind stabilit prin însuși textul legii, nu mai este necesară încă o constatare a acestui caracter de către instanța de judecată, pentru că, într-o atare ipoteză, instanța nu ar face altceva decât să reproducă textul legal, reproducere inutilă față de dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 lit. a-j din
Legea nr. 2..
Drept urmare, C. urmează să înlăture ca nefondat acest motiv din recursul reclamantelor.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata
desp ăgub ir ilor mor al e în te me iul L. nr. 2..
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor
Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Legea fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că Legea nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea
Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval,
P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) D. C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din Legea nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privindorganizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar
și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) D. pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1
și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, așa cum corect a subliniat prima instanță, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Cu pr iv ire l a prescr ipț ia drep tulu i l a acț iune av ând c a ob iec t d aune morale, în temeiul art. 998 - 999 C.
În ceea ce privește temeiul juridic pe care reclamantele și-au întemeiat ulterior cererea, prin precizarea de acțiune depusă la fila 109 dosar fond, la data de (...), respectiv, art. 998-999 C., C. constată următoarele:
Art. 998 C. constituie sediul legal în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Corect a reținut prima instanță că în cauză nu se impune verificarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictualea S.ui R., în temeiul art. 998 - 999 C., întrucât, S. R. nu are decât o obligație morală de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate de regimul comunist, însă, C. constată că prioritar analizării întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale a S.ui R., ar fi trebuit analizată în cauză prescripția dreptului la acțiune a reclamantelor, având ca obiect acordarea de daune morale în temeiul art. 998 - 999 C., excepție de altfel corect admisă și de către instanța de fond.
Înainte de a se putea analiza pe fondul cauzei pretențiile deduse judecății de către reclamante, este imperios necesar să se verifice dacă, prin raportare la temeiul de drept pe care reclamantele și-au fundamentat cererea introductivă de instanță, precizată, prezenta acțiune a fost sau nu promovată în termenul legal de prescripție extinctivă reglementat de D. nr.
1..
Reclamantele, prin precizarea de acțiune, formulată la (...), înregistrată pe rolul T. C., a investit Tribunalul Cluj cu o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 998 -
999 C. civ.
Este adevărat că obiectul cererii introductive de instanță l-a constituit acordarea unor daune morale, dar nu este mai puțin adevărat că acordarea acestor daune morale a fost solicitată cu titlul de reparare a prejudiciului ce i-a fost cauzat antecesorului reclamantelor, prin condamnarea sa politică, în temeiul răspunderii civile delictuale fundamentate pe prevederile art. 998 -
999 C. civ., S. R. fiind ținut, în opinia reclamantelor, să repare prejudiciile cauzate cetățenilor săi de organele represive ale regimului comunist.
Fiind întemeiată din punct de vedere juridic exclusiv pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., acțiunea pentru daune morale trebuia formulată în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art. 8 alin. 1 rap. la art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1.,
„prescr ipț ia drep tulu i l a acț iune în rep ar are a p agube i pr ic in u ite pr in f ap ta
il ic ită, începe s ă cur g ă de l a d ata c ând p ăgub itul a cunoscu t s au trebu ia s ă
cuno asc ă, atât p agu b a c ât ș i pe cel c are r ăspunde de e a";.
Întrucât actul normativ mai sus menționat nu reglementează vreun termen special de prescripție extinctivă în acest caz, este evident că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, reglementat de art. 3 alin. 1 teza I din D. nr. 1..
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din D. nr. 1., reclamantele ar fi trebuit să promoveze acțiunea pentru daune morale, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 999
C. civ., în termen de 3 ani, termen care ar fi început să curgă de la momentul la care reclamantele au cunoscut, sau ar fi trebuit să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Raportat la starea de fapt reținută de instanța de fond, este de subliniat faptul că reclamantele au cunoscut atât paguba - ce i-a fost cauzată antecesorului lor prin faptul condamnării -, cât și pe cel răspunzător de pagubă - S. R. prin organele sale represive din perioada anterioară anului
1989 - anterior Revoluției din decembrie 1989.
Dată fiind realitatea politică anterioară anului 1989, este evident că reclamantele nu puteau, în perioada anterioară datei de (...), să recurgă la niciun demers judiciar în scopul reparării pagubei ce i-a fost cauzată antecesorului lor, putându-se aprecia, în sensul că până la căderea regimul comunist în decembrie 1989 cursul prescripției a fost suspendat în condițiile art. 13 lit. a din D. nr. 1..
Însă, după căderea regimului comunist în decembrie 1989 reclamantele, ori chiar antecesorul lor, decedat la data de (...) (f. 25 dosar fond), se puteau adresa oricând unei instanțe de judecată pentru a solicita repararea pagubei ce i-a fost cauzată lui R. C. S.
Se pune, așadar, firesc întrebarea, care era momentul la care reclamantele ar fi putut să promoveze o acțiune în justiție întemeiată pe art. 998-999 C., pentru repararea pagubei morale ce i-a fost cauzată antecesorului lor, ori să recurgă la vreun alt demers legal în acest sens.
C. apreciază că după data de (...), reclamantele erau libere să se adreseze oricând unei instanțe de judecată pentru a pretinde reparații pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat antecesorului lor, mai ales că, la data de (...), în Monitorul Oficial al R. nr. 50/(...), a fost publicat D.-Lege nr.
118/(...), privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...).
Este adevărat că acest act normativ nu conținea nicio prevedere care să stipuleze expres că astfel de persoane, persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la data de (...), se pot adresa instanțelor de judecată cu acțiuni prin care să solicite repararea efectivă, materială, pecuniară, a daunelor fizice și morale ce le-au fost cauzate în perioada de dinaintea anului 1989, dar nu este mai puțin adevărat că acest decret reprezenta un punct de pornire în a recunoaște faptul că în perioada cuprinsă între (...) - (...), în R.ia au existat persoane persecutate pe motive politice și că unor astfel de persoane trebuie să le se recunoască anumite drepturi: recunoașterea ca vechime în muncă și luarea în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în munca, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice: a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; a fost internată în spitale de psihiatrie;) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; a fost strămutată într-o alta localitate; acordarea unei indemnizații lunare de câte 200 lei, indiferent dacă sunt sau nu pensionate, pentru fiecare an de detenție, internare, domiciliu obligatoriu sau cât au fost strămutate; dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de asistenta medicală și medicamente în unitățile sanitare de stat etc.
De altfel, Curtea Constituțională a R., în D. nr. 1358/(...), a statuat în sensul că D.-lege nr. 118/1990 este primul act normativ care atestă faptul că în R.ia anterioară anului 1989 au existat condamnări cu caracter politic și că persoanele care au suferit astfel de condamnări pot beneficia de despăgubiri în condițiile acestui act normativ.
Pe cale de consecință, C. constată că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă la data intrării în vigoare a D.ui-lege nr.
118/1990, respectiv, (...), prezenta acțiune, bazată pe art. 998 - 999 C. civ., înregistrată la (...), fiind deci prescrisă extinctiv.
Susținerea recurentelor reclamante, în sensul că dreptul de a solicita despăgubiri morale s-a născut doar după constatarea caracterului politic al condamnării, în condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 2. - și că practic acest text legal a operat o veritabilă repunere în termenul de prescripție extinctivă -, este parțial corectă, în sensul că reclamantele erau îndreptățită să solicite despăgubiri morale doar după prealabila constatare a caracterului politic al condamnării, însă, strict în temeiul prevederilor L. nr. 2., respectiv,doar cererea pentru daune morale întemeiată în drept pe prevederile L. nr. 2. era condiționată de prealabila constatare a caracterului politic al condamnării.
În schimb, cererea pentru daune morale întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, adică pe art. 998 - 999 C., nu era condiționată de prealabila constatare a caracterului politic al condamnării ori măsurii administrative.
Prin urmare, urmează să fie înlăturată ca nefondată susținerea recurentelor, în sensul că termenul de prescripție extinctivă - în cazul cererii întemeiată pe art. 998 - 999 C. -, ar începe să curgă de la momentul constatării caracterului politic al condamnării, respectiv, de la momentul intrării în vigoare a L. nr. 2..
Drept urmare, C. constată că în mod legal prima instanță a admis excepție prescripției dreptului la acțiune având ca obiect despăgubiri morale în temeiul art. 998 - 999 C.
Este adevărat că, potrivit art. 84 C.proc.civ., cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită și că art. 129 alin. 4 C.proc.civ. permite judecătorului să ceară părților să prezinte explicații și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu au fost menționate în cerere sau în întâmpinare, dar nu este mai puțin adevărat că, așa cum impune textul imperativ al art. 129 alin. 6 C.proc.civ., în toate cazurile judecătorii trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Cu alte cuvinte, judecătorul trebuie să se pronunțe strict asupra cererii cu care a fost legal învestit.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se expune starea de fapt a cauzei, C. constată că acestea vizează practic netemeinicia hotărârii recurate circumscriindu-se prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 C.proc.civ., în prezent abrogate.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9
C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele C. C. și B. M. L., împotriva sentinței civile numărul 270 din (...) a T. C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C.-M. CONȚ I.-D. C. A.-A. P.
A. A. M.
GREFIER
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...) J.fond: M.O.-S.
| ← Decizia civilă nr. 58/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3053/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
