Decizia civilă nr. 75/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 75/A/2011
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al C. de A. C.
Judecător : V. M. - președintele C. de A. C.
Grefier : S. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării apelul declarat de reclamanta D. R. G. împotriva sentinței civile nr. 526/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat legal prin D. G. A F. P. M., având ca obiect D. L. nr.2..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
21 ianuarie 2011, când reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2011, respectiv 31 ianuarie 2011, ambele încheieri făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. în data de (...), reclamanta D. R. G. a chemat în judecată pârâții S. Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și D. G. a F. P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul politic al condamnării tatălui său M. C., dispusă prin D. penală nr. 476/(...) pronunțată de C. B., secția II penală în dosar nr. 2636/1950, la 6 ani de temniță grea și 10 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.
3 lit. c și 4 din L. nr. 2.; să dispună obligarea pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., să achite contravaloarea în lei la data plății a sumei de 600.000 Euro, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma condamnării tatălui său M. C., dispusă prin hotărârea menționată și să dispună obligarea pârâtului S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C., la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate la arestarea tatălui său.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată, decât în măsura în care pârâții se vor opune admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este fiica defunctului M. C., decedat la data de (...).
Tatăl său a fost condamnat la pedeapsa prin D. penală nr. 476/(...), pronunțată de C. B., secția II penală în dosar nr. 2636/1950, la 6 ani de temniță grea și 10 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 3 lit. c și 4 din L. nr. 2..
Prin hotărârea penală menționată s-a reținut că tatăl său ar fi trădat clasa muncitoare în timpul luptei pentru răsturnarea regimului burghezo- moșieresc, punându-se în slujba acestuia din urmă, divulgând greva muncitorilor de la CFR din anul 1940.
În realitate, tatăl său a fost condamnat pentru că fusese prins că a sprijinit cu bani partizanii unor ideologii opuse regimului comunist, oferindu-le 600 lei și i s-a spus că pentru fiecare sută de lei va primi câte un an de temniță.
Prin hotărârea penală menționată, tatăl său a fost condamnat pentru o presupusă infracțiune de crimă contra umanității, executând 6 ani de temniță grea în perioada (...)-(...), așa cum rezultă din fișa matricolă a condamnatului.
Fapta reținută în sarcina lui M. C. este prevăzută și pedepsită de art. 3 lit. c și art. 4 din L. nr. 2. de modificare a L. nr. 2..
Cele două legi nu se regăsesc în enumerarea limitativă prevăzută de art. 2 din L. nr. 2., astfel încât condamnarea suferită de tatăl său nu are caracter politic, motiv pentru care solicită stabilirea caracterului politic al condamnării suferită de antecesorul său în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. 3 și 4 din L. nr. 2..
Reclamanta arată, referitor la cel de-al doilea petit, că este îndreptățită să obțină despăgubirile de 600.000 lei solicitate pentru prejudiciul moral suferit de ea ca urmare a condamnării tatălui său M. C.. D.le de 600.000
Euro sunt pe deplin justificate în condițiile în care tot cursul vieții sale a fost marcat de condamnarea tatălui său, la vremea arestării având vârsta de 10 ani.
În esență, reclamanta arată că urmare a arestării tatălui său, viața sa s-a schimbat radical în rău, urmând pentru ea ani de sărăcie extremă, de umilință, desconsiderare și nesiguranță. De asemenea, parcursul vieții sale a fost schimbat pe termen lung, întrucât nu a putut face studii, fiind nevoită să lucreze de la vârsta de 15 ani pentru a se putea întreține și să se căsătorească timpuriu, la vârsta de 17 ani.
Referitor la capătul 3 de cerere, reclamanta arată că, odată cu condamnarea tatălui său, s-a dispus și confiscarea averii acestuia. Măsura a fost pusă în executare, fiind confiscată întreaga lor avere, mobilă de nuc, obiecte de uz casnic, îmbrăcăminte a căror valoare o estimează la suma de
50.000 lei.
Reclamanta arată că este îndreptățită la plata acestei sume în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b) din L. nr. 211/2009.
II. Întâmpinarea.
1. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. Român, prin Ministerul
Finanțelor Publice, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că cererea de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de antecesorul reclamantei este neîntemeiată, întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat acesta este exceptată în mod expres de art. 7 din L. nr. 2..
Suma pretinsă cu titlul de despăgubiri este exagerată, arată pârâtul, solicitând instanței să țină cont la stabilirea despăgubirilor de practica recentă și constantă a Înaltei Curți de C. și Justiție, care prin D. civilă nr.
1451/(...), a dat eficiență criteriului unei satisfacții suficiente și echitabile, acordând despăgubiri de 350.000 lei pentru 15 ani de temniță grea.
D.le materiale pretinse de reclamantă nu sunt dovedite, întrucât, deși prin hotărârea de condamnare s-a dispus și pedeapsa complementară de confiscare a averii, reclamanta nu a depus acte din care să rezulte că această măsură a fost pusă în executare.
2. Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. C. a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din L. nr. 2., cererea se judecă în contradictoriu cu S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
III. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 526/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamata D. R. G., în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a reținut că prin D. penală nr.
476/(...) pronunțată de C. B. - secția II penală în dosar nr. 2636/1950, numitul M. C., născut în data de (...) în comuna N., jud. Teleorman, fiul lui F. și S. a fost condamnat la 6 ani temniță grea și 10 ani de degradare civică pentru crimă contra umanității prev. de art. 3 lit. c din L. nr. 2. și pedepsită de art. 4 din aceeași lege. De asemenea, în baza art. 4 alin. 2 din L. nr. 2. s-a dispus confiscarea averii condamnatului.
Potrivit mandatului de arestare nr. 1., M. C. a fost arestat preventiv pentru această faptă la data de (...). Din fișa matricolă a condamnatului rezultă că M. C. a fost eliberat din executarea pedepsei la data de (...).
Raportat la dispozițiile art. 7 din L. nr. 2. și la încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat antecesorul reclamantei, tribunalul a apreciat că nu poate fi constatat caracterul politic al infracțiunii pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei.
Pretenția reclamantei de reanalizare a stării de fapt reținută în hotărârea de condamnare și schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate antecesorului său este inadmisibilă, căci ar însemna revizuirea mascată a unei hotărâri penale rămasă irevocabilă.
Din acest considerent, primul capăt de cerere este nefondat.
Prin raportare la dispozițiilor art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. și cel de-al doilea capăt de cerere referitor la despăgubirile pentru daunele morale este de asemenea nefondat, căci fără a se constata caracterul politic al condamnării, pretenția la despăgubiri morale este lipsită de fundament. În plus, din formularea textului legal rezultă că îndreptățirea la daunele morale se raportează la prejudiciul moral suferit prin condamnare de însăși persoana condamnată și nu la prejudiciul moral propriu suferit de descendentul persoanei condamnate. Din întreaga motivare a petitului 2 și din propria susținere făcută de aceasta în cuprinsul motivării, rezultă că ceea ce se invocă este prejudiciul propriu suferit de reclamantă în urma condamnării tatălui său, în concret, din schimbarea în rău ce a venit în viața sa sub toate aspectele imediat după condamnarea tatălui său.
Petitul referitor la despăgubirile pentru daunele materiale este de asemenea nefondat, atât din considerente similare celor expuse, cât și pentru faptul că reclamanta nu a dovedit confiscarea efectivă a averii antecesorului său M. C., bunurile ce au fost confiscate și valoarea acestora.
Pentru motivele expuse, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta D. R. G. a fost respinsă în întregime ca nefondată.
IV. Declarația de apel
Împotriva sentinței civile nr. 526/(...) a T. C. a declarat apel, în termenul legal, reclamanta D. R. G., solicitând schimbarea hotărârii apelate, cu consecința admiterii integrale a acțiunii reclamantei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând apelul, reclamanta susține, sub aspectul stării de fapt, că tatăl său a fost condamnat pentru o presupusă infracțiune de crimă contra umanității, executând 6 ani de temniță grea în perioada (...)-(...).
În sarcina tatălui său nu a fost reținută fapta pe care a săvârșit-o în realitate, ci o altă faptă, inexistentă, astfel că printr-o hotărâre penală definitivă a fost condamnat pentru crimă contra umanității, presupus a fi fost săvârșită în anul 1940, cu toate că sprijinind partizanii, acesta și-a exprimat practic protestul împotriva dictaturii și terorii comuniste.
Faptele consemnate în cuprinsul deciziei penale nr. 476/1951 nu pot fi catalogate drept crimă contra umanității, neavând nicio legătură cu fapte similare la care se referă C. Europeană privind imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității și a crimelor de război, adoptată la S. la (...) și ratificată de R. prin O. nr. 9. și nici la cele vizate prin C. O.
Din hotărârea de condamnare reiese că a operat condamnarea pentru săvârșirea unei infracțiuni incriminată prin art. 3 lit. c și art. 4 din L. nr. 2., cu toate că o asemenea lege nu a existat. Pentru sancționarea celor vinovați de crime de război sau împotriva păcii și umanității exista L. nr. 291/1947, modificată prin D. nr. 2., însă pentru stabilirea naturii infracțiunii săvârșite apare obligatoriu să se cerceteze considerentele hotărârii de condamnare, iar nu doar dispozitivul.
Cercetarea considerentelor nu echivalează cu o revizuire mascată a hotărârii, fiind de stabilit cu prioritate dacă condamnarea s-a făcut în mod temeinic și legal, atâta timp cât o parte dintre condamnările pronunțate în timpul regimului comunist au reprezentat farse juridice.
Excluderea operată prin dispozițiile L. nr. 2. vizează adevărații criminali de război, cei care, militând pentru hitlerism sau fascism, au permis intrarea armatei germane în țară, cei care au ordonat sau săvârșit represiuni colective ori individuale, cei care au ordonat sau înființat ghetouri, lagăre de internare ori deportări din motive de persecuție politică.
Din această perspectivă, condamnarea suferită de M. C. are un vădit caracter politic, fiind motivată de activitatea de trădare față de interesele clasei muncitoare și de informator al siguranței, nefiind vorba de săvârșirea unei crime împotriva umanității.
A.anta invocă în sprijinul susținerilor sale soluții de speță ale Înaltei
Curți de C. și J.
Se apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 din L. nr. 2., fiind posibil a se constata caracterul politic al condamnării defunctului său părinte și a fi obligat S. Român la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care ea însăși l-a suportat, urmare a menționatei condamnări.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului moral, sunt evocate împrejurările de natură să îl justifice, opiniile exprimate în doctrină, precum și criteriile stabilite prin jurisprudența C. europene, pentru o reparare integrală și echitabilă a prejudiciului.
Totodată, apelanta susține și temeinicia despăgubirilor pretinse cu titlul de daune materiale, confiscarea averii tatălui său operând în mod nelegal și abuziv. Sub aspectul dovezilor, în absența unui proces-verbal de preluare a bunurilor confiscate, evident natura și cantitatea acestora nupoate fi probată, însă confiscarea a operat, fiind menționate chiar prin decizia de condamnare.
V. Întâmpinarea
În data de (...), pârâtul S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, în esență, pentru că infracțiunea care a stat la baza condamnării antecesorului reclamantei este exceptată în mod expres prin art. 7 din L. nr. 2. (p. 20-21, dosar).
VI. Judecata în apel
Verificând hotărârea atacată, C. apreciază că apelul reclamantei este nefondat.
Sub aspectul stării de fapt, în mod temeinic prima instanță a stabilit că prin D. penală nr. 476/(...), pronunțată de C. B. Secția II Penală, în dosar nr. 2636/1950, M. C., tatăl reclamantei, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani temniță grea și 10 ani degradare civilă pentru săvârșirea infracțiunii de
„. contra umanității";, prevăzută și pedepsită de art. 3 lit. c și art. 4 din L. nr.
2..
Totodată, în baza art. 4 alin. 2 din L. nr. 2., s-a dispus confiscarea averii condamnatului.
M. C. a fost arestat preventiv în data de (...) și eliberat din executarea pedepsei în data de (...), așa după cum rezultă din analiza mandatului de arestare nr. 1. și a fișei matricole.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din L. nr.221/2001,a căror incidență a fost evocată de reclamanta apelantă, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06 martie 1945.
În cuprinsul alin. 2 al art. 1 din L. nr. 2. sunt enumerate limitativ infracțiunile cu privire la care orice condamnare pronunțată în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este considerată ex lege că are un caracter politic.
În afara acestor condamnări, al căror caracter politic este recunoscut în mod direct de legiuitor, prin dispozițiile alin. 3 se oferă posibilitatea includerii în această categorie și a altor condamnări, pronunțate pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sub condiția imperativă ca prin săvârșirea acestora să se fi urmărit unul dintre scopurile prevăzute în art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr.
214/1999, toate circumscrise unor manifestări de protest împotriva regimului totalitar comunist și a ordinii sociale pe care acesta a instaurat-o.
În cauză, incontestabil,M. C., tatăl reclamantei, a suferit o condamnare la pedeapsa de 6 ani temniță grea și 10 ani degradare civică însă, conform hotărârii penale de condamnare, aceasta a operat pentru săvârșirea infracțiunii de crimă contra umanității, prevăzută de art. 3 lit. c din L. nr. 2..
Actul normativ în baza căruia a fost condamnat antecesorul reclamantei nu este menționat în cuprinsul alin. 2 al art. 1, pentru a conferi condamnării caracter politic ex lege, reclamanta însăși recunoscând această împrejurare și solicitând instanței să se pronunțe cu privire la caracterul politic al condamnării, în considerarea dispozițiilor alin. 3 al art. 1 din L. nr.
2..
Este de avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 7, prevederile L. nr. 2. „nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității";.
Prin urmare, legiuitorul a înțeles să excludă de la beneficiul L. nr. 2. o anumită categorie de persoane, cele condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra umanității, unicul reper în identificarea unei astfel de condamnări fiind hotărârea judecătorească penală definitivă.
Întrucât antecesorul reclamantei a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de crimă contra umanității, prin decizia penală nr. 476/1951 a
C. B. Secția a II-a Penală, în mod corect prima instanță a constatat incidența dispozițiilor de excepție ale art. 7 din L. nr. 2., respingând acțiunea.
Nu pot fi primite susținerile apelantei referitoare la necesitatea efectuării unei analize a considerentelor deciziei penale de condamnare, având ca finalitate stabilirea faptelor reale săvârșite de autorul său, de natură să excludă o condamnare pentru crimă contra umanității, întrucât L. nr. 2. nu conferă instanțelor de judecată învestite cu o cerere de constatare a caracterului politic al unei condamnări competența de a efectua o astfel de analiză. De altfel, ea ar conduce, așa cum în mod corect a apreciat prima instanță, la revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, învestită cu puterea lucrului judecat, fiind inacceptabil ca instanța să dea faptelor o altă calificare juridică decât cea expres stabilită prin hotărârea de condamnare.
Este de avut în vedere și împrejurarea că infracțiunea pentru care a fost condamnat tatăl reclamantei a fost săvârșită în anul 1940, cu cinci ani înaintea instaurării regimului comunist. Prin urmare, activitatea pe care aceste a desfășurat-o, astfel cum a fost ea reținută prin hotărârea de condamnare, nu ar putea fi considerată ca fiind îndreptată împotrivaregimului totalitar comunist, în înțelesul dispozițiilor art.1 alin.1 din L. nr.2..
Prin urmare, cererea de constatare a caracterului politic al condamnării nu poate fi admisă.
Întrucât soluționarea cererii referitoare la plata unor despăgubiri bănești cu titlu de daune materiale și morale este condiționată de constatarea prealabilă a caracterului politic al condamnării, fiind accesorie acesteia, respingerea cererii principale va determina respingerea tuturor celorlalte pretenții ale reclamantei.
De altfel, temeiul juridic care a justificat cererea de plată a unor despăgubiri cu titlu de daune morale nu mai există în prezent urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor art. 1 alin. 1 lit. a teza I din
L. nr. 2., prin D. nr. 1358 din (...) a C. Constituționale, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 761 din (...).
Față de cele ce preced, în baza art.296 C.proc.civ., C. va respinge apelul reclamantei ca nefondat și va păstra în tot decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta D. R. G. împotriva sentinței civile nr. 526 din 9 iunie 2010 a T. C., pe care o păstrează în tot.
D. este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S. G.
Red.DB/dact.MS
5 ex./(...) Jud.fond: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 152/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 5044/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
