Decizia civilă nr. 247/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 247/A/2011
Ședința publică din 8 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: JUDECĂTOR
S-au luat spre examinare, apelul declarat de reclamanta P. G. C. O. împotriva sentinței civile nr. 62 din 13 ianuarie 2011, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind-o și pe pârâta P. O. R. D. O., având ca obiect rectificare carte funciară
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea reprezentanților părților de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 iunie
2011, reprezentanta pârâtei-intimate a depus la dosar prin registratura instanței, o cerere prin care a solicitat strigarea cauzei după ora 11, întrucât la prima oră are cauze fixate la instanțele din Z..
Se constată de asemenea că la aceeași dată, reprezentantul reclamantei-apelante a depus la dosar, prin fax, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Curtea, dând curs cererii formulate de reprezentanta pârâtei-intimate, lasă cauza la a treia strigare, pentru orele 1..
La a treia strigare a cauzei, la orele 1., se prezintă reprezentanta pârâtei-intimate P. O. O., avocat C. V., lipsă fiind reprezentantul reclamantei-apelante P. G.-C. O.
Reprezentanta pârâtei-intimate depune la dosar chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, pentru a justifica cheltuielile de judecată.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei-intimate pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat și în consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. A. că înțelege să invoce lipsa calității procesuale a reclamantei și implicit lipsa de interes în promovarea prezentei acțiuni, întrucât reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 34,52 ha teren. În dovedirea cererii sale a depus extrase CF, din care rezultă că suprafața cuprinsă în acestea este doar de 13,1608 ha. C. funciare depuse de aceasta au fost luate în considerare și judecându-se cererea Parohiei G.-C. O. în dosar nr. (...), s-a dispus restituirea dreptului de proprietate pentrusuprafața de 27,62 ha, prin decizia nr. 393 din 7 mai 2008. Deoarece amplasamentul din cărțile funciare era ocupat, s-a reconstituit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate pe un alt amplasament, în echivalentul celor 27,62 ha, pe o suprafață de teren de 34,52 ha, în parcela „Crecuța"; prin titlul de proprietate nr. 1.. Astfel, reclamanta acceptând reconstituirea pe un alt amplasament a dreptului său de proprietate, nu mai face dovada dreptului său de proprietate pe topograficul 7. A. în vedere că dreptul său de proprietate a fost valorificat prin predarea unei suprafețe în altă parte, nu mai justifică nici un interes în cererea de rectificare a înscrierii pârâtei în cartea funciară. A. de asemenea că biserica nu le aparține, aceasta a fost adusă de un nobil maghiar și amplasată acolo în folosul credincioșilor români.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 3. din (...) la Tribunalul Sălaj, reclamanta P. G.-C. O. a chemat-o în judecată pe pârâta P. O. R. din O., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună rectificarea CF nr. 87, nr. top 76/d/1 în suprafață totală de 5007 mp cu lăcaș de cult, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 61 din 10 februarie 1967; să se dispună revenirea la situația anterioară, ținând cont de sentința civilă nr. 1692 din 31 martie 2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 62 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S., s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. G. C. O., în contradictoriu cu pârâta P. O. R. O., privind rectificarea cărții funciare și revenirea la situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor CF nr. 87 O., nr. top 76/d/1, suprafața de 5007 mp teren intravilan, a aparținut B. G.-C. O.
În baza raportului oficios și a decretelor nr. 177 și nr. 178 din 4 august 1948, imobilul a trecut în proprietatea B. Ortodoxe Române.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 din Legea nr.
7/1996, considerând că actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil și că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Pe terenul în litigiu se află și un lăcaș de cult, care nu este evidențiat în cartea funciară.
În legătură cu același teren, a mai existat între părți un proces având ca obiect ieșirea din indiviziune, finalizat prin sentința civilă nr. 1., ocazie cu care suprafața de 3 ha 8527 mp a trecut în proprietatea municipiului Z., iar suprafața litigioasă în favoarea proprietarului existent.
Acțiunea în rectificare cu caracter principal nu poate fi admisă, deoarece pe cale principală reclamanta ar fi trebuit să solicite nulitatea sau anularea actului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.
În prezenta cauză nu există un capăt de cerere prin care să se solicite constatarea nevalabilității titlului și nici nu se poate reveni la situația anterioară, câtă vreme din expertiza topografică rezultă că suprafața reală este mult mai mică decât cea evidențiată în cartea funciară, iar pe teren este edificat un lăcaș de cult.
Faptul că actul normativ în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea este abrogat, nu are relevanță în speță, deoarece abrogarea celor două actenormative s-a făcut cu efect doar pentru viitor, în caz contrar ar contraveni dispozițiilor art. 15 din Constituție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. G.-C. O., solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că faptul că lăcașul de cult nu este notat în cartea funciară, nu impietează asupra caracterului special al acestui tip de acțiune, căci în caz contrar instanța ar fi trebuit să se autosesizeze asupra competenței sale materiale. Totuși, instanța a reținut că lăcașul de cult nefiind înscris în cartea funciară, rectificarea de carte funciară nu s-ar justifica, mai ales că reclamanta nu a făcut dovada asupra edificatului, însă a respins cererea de audiere a martorilor T. G., S. L. și G. I.
B. O. O. și-a edificat pentru comunitatea din O. un lăcaș de cult nou, aflată în stadiu de finalizare, motiv pentru care reclamanta a solicitat o oculadă și întocmirea unei adrese către primărie pentru a certifica dacă există autorizație de construire pentru biserică.
Prima instanță însă a refuzat sistematic orice probe pentru dovedirea acțiunii, inclusiv înscrisul în baza căruia s-a înscris pârâta în cartea funciară.
Ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr. 1. s-a purtat în contradictoriu cu P. G.-O., entitate care nu există.
Justificarea acțiunii reclamantei s-a grefat pe inexistența unui tilu real care să fi stat la baza înscrierii B. Ortodoxe în cartea funciară, deoarece potrivit art. 2 din Decretul nr. 358/1948, bunurile preluate de la B. G.-C. trebuiau să treacă în proprietatea statului, iar nu a unei alte entități.
Actul oficios nu a existat, iar trecerea s-a făcut direct și arbitrar în proprietatea B. Ortodoxe, contrar legii de la acea vreme. Justificarea că acel act normativ a fost abrogat, are extremă importanță în modalitatea abrogării, dat fiind că a avut un vădit caracter discriminatoriu și a adus prejudicii morale grave Statului Român.
Art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948 arată în alin. (1) că dacă 10% din membrii unei comunități religioase părăsesc acel cult, comunitatea locală a cultului părăsit pierde dreptul de proprietate. În alin. (4) al aceluiași articol se arată că acest lucru se va întâmpla printr-o acțiune în constatare soluționată de judecătoria populară a locului, aspect ce nu a fost respectat, neexistând o sentință definitivă și irevocabilă și nici o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Titlurile așa-zise, invocate, ce au stat la baza intabulării B. Ortodoxe, nu pot fi reținute ca fiind decretele nr. 177/1948 și nr. 358/1948, ci scriptele ce trebuiau să emane în urma lor: un proces-verbal de predare- primire întocmit de o comisie intraparlamentară, ori o sentință definitivă și irevocabilă.
Intimata P. O. R. O. prin întâmpinare depusă la dosar f. 22-24, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Imobilul grădină în suprafață de 5007 mp înscris în CF nr. 87 O., nr. top 76/d/1, în baza încheierii nr. 2013 din 12 noiembrie 1927, s-a renotat în favoarea fostei proprietare B. G.-C. din O.
Cu încheierea nr. 61 din 10 februarie 1967 ";în baza raportului oficios cu numărul de mai sus și în baza Decretului nr. 177 și 178 din 4 august
1948 se notează rectificarea numelui B. G.-C. de sub B1 și et. în acela de P.
O. R., în ce privește imobilele de sub A+9-14";.
Această rectificare s-a efectuat în perioada în care era în vigoare
Decretul-lege nr. 115/1938, iar înscrierile în baza acestui act normativ erau guvernate printre altele și de principiul legalității, care înseamnă că judecătorul nu putea încuviința decât înscrierea actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se putea sprijini decât pe cererea și pe actele care o însoțeau, în urma cercetării dacă înscrisul pe baza căruia se solicita înscrierea întrunea condițiile cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului în cartea funciară.
D. raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de expertul I. M., rezultă că parcela cu nr. top 76/d/1 din CF nr. 87 O., are în realitate doar suprafața de 3400 mp, teren pe care există edificată o biserică utilizată de P. (B.) O. din O.
Așadar, în cauză este dovedită starea de fapt, contrar susținerilor apelantei, care critică sentința apelată pentru că prima instanță nu i-ar fi admis în probațiune audierea martorilor și cercetarea la fața locului.
Prin încheierea nr. 61 din 10 februarie 1967, nu s-a făcut altceva decât s-a rectificat numele proprietarului tabular, din B. G.-C., în acela de P. O. R., pe baza raportului oficios și în baza Decretului nr. 177/1948 și a Decretului nr. 178/1948.
Existența raportului oficios nu poate fi contestată de reclamantă prin simpla negare a existenței lui, față de exigențele principiului legalității înscrierilor în cartea funciară, iar valabilitatea acelui raport oficios dresat în temeiul decretelor nr. 177/1948 și nr. 178/1948, nu a fost dovedită.
Dar acțiunea introductivă de instanță este redactată eliptic, deoarece reclamanta omite să se refere la lăcașul de cult existent pe parcela nr. top
76/d/1 și că în prezent această parcelă are doar suprafața de 3400 mp, în loc de 5007 mp cât figurează în cartea funciară. (Intimata susține că deține titlul de proprietate eliberat în anul 2002 asupra acestui teren).
Potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Întrucât reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri că încheierea de carte funciară nr. 61 din 10 februarie 1967, raportul oficios, sau înscrierea nu ar fi fost valabile, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
Așa fiind, în baza art. 296 C. pr. civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
Întrucât apelanta a căzut în pretenții, în baza art. 274 alin. (1) C. pr. civ., va fi obligată să îi plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 2.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta P. G.-C. O. împotriva sentinței civile nr. 62 din 13 ianuarie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita apelantă să îi plătească intimatei P. O. R. O., suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iunie 2011.
Președinte
Judecător
Grefier
T.-A. N.
T. D.
M. T.
Red.TD:(...)-4 ex. Dact.CC.(...) Jud.fond:P. R.a M.lena
| ← Decizia civilă nr. 1467/2010, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3070/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
