Decizia civilă nr. 256/2011, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 256/A/2011

Ședința publică din data de 14 iunie 2010

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: V. M. - președintele Curții de A. C. JUDECĂTOR : ANA I.

GREFIER : S.- D. G.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții L. I. A., D. I., F. M., L. I., L. M., L. I. A., S. I., L. A., L. M. și M. F. D. precum și apelul declarat de pârâtul P. O. ȘIMLEUL S. împotriva sentinței civile nr. 2. pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr.(...), având ca obiect plângere la L. nr. 1..

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Deliberând, reține că:

C U R T E A

I. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sălaj sub nr. (...) reclamanții L. I. A., D. I., F. M., L. M., L. I., L. I. A., L. F., S. I. și L. A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. O. S.-S., să se dispună anularea dispoziției nr.

3441/18 iunie 2007 emisă de pârât, stabilindu-se calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr.1. cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1641 S.-S. nr.top.322/b/2/2/b/2/b, situat în orașul

S.-S. str. 1 D. 1918 nr.25, compus din construcție și teren aferent.

II. Prin sentința civilă nr. 1642 din 12 sept.2008 a T.ui S. a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, reținându-se în esență că nu s-a făcut dovada că antecesorii reclamanților au avut calitatea de proprietari ai imobilului în litigiu.

III. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, admis prin decizia civilă nr. 3. din 15 dec.2008 a Curții de A. C., dispunându-se desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la

Tribunalul Sălaj.

Motivând decizia, Curtea de A. a arătat că părțile și prima instanță nu s- au preocupat de lămurirea situației juridice a imobilului, instanța de apel neputând stabili felul măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamanții -., respectiv dacă se poate proceda la restituirea în natură sau la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

IV. În rejudecare, Tribunalul Sălaj a pronunțat sentința civilă nr. 2116 din 08 oct.2009, prin care a admis acțiunea reclamanților, dispunând anularea dispoziției nr.3441 din (...) a P.ui O. S.-S. și constatând calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr.1. cu privire la imobilul situat în S.-S., str. 1 D. 1918, nr.25, compus din construcții în suprafață de 3000 mp și teren aferent 2075 m.p, înscris în CF nr.1641 S.-S. nr.top.322/b/2/2/b/2/b.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Sălaj a avut în vedere, în principal, următoarele:

Conform copiei de pe tabelul privind conacele, cartelele și clădirile anexe dobândite de stat în urma aplicării Decretului nr.83/1949 de la proprietarul laczai I. (identic cu L. I. (Janos) au fost preluate 13 încăperi în suprafață de

300 mp situate în S.-S., P. Lenin nr.4.

Din adresa Primăriei S. S. rezultă că actuala stradă 1 D. 1918, pe care se află imobilul în litigiu a avut anterior denumirea de str. D., iar mai înainte s-a numit P. L.

Expertiza efectuată în cauză a stabilit că imobilul corespunde nr.top.322/b/2/2/b/2/b, în cartea funciară fiind înscrise sub acest număr top trei case de locuit și suprafața de 4647 mp teren.

Din probele administrate, inclusiv din actele de stare civilă depuse, rezultă că reclamanții sunt moștenitorii defuncților L. Janos și L. Ilona, imobilul în litigiu fiind preluat de S. Român de la L. I.

Noua expertiză topografică efectuată în cauză cu ocazia rejudecării a procedat la identificarea terenului, stabilind că în urma dezmembrărilor efectuate în perioada 1946-1969 a mai rămas în proprietatea statului o suprafață de 2075 mp teren ce nu este liberă, fiind ocupată de construcții și de o parte a străzii Cetății. O parte din construcția în litigiu a făcut obiectul unei vânzări încheiate în anul 2002 între primăria S.-S. și S.C. M. C. SRL, în vreme ce o suprafață de teren a fost vândută cumpărătorilor C. de P. O. S.-S.

Aceste contracte de vânzare-cumpărare sunt încă valabile, nefiind desființate, astfel că restituirea în natură a imobilului către reclamanți nu poate fi dispusă. Nu este posibilă nici acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, deoarece pentru aceasta era necesar ca reclamanții să le solicite în mod expres, ceea ce nu au făcut.

V. Împotriva sentinței civile nr.2116 din 08 oct.2009 a T.ui S. au declarat apel reclamanții, solicitând în principal desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul restituirii în natură a imobilului ori al acordării de măsuri reparatorii în echivalent, deoarece: a) Prima instanță nu s-a conformat indicațiilor date de instanța de apel, nefiind stabilită de către tribunal natura măsurilor reparatorii ce le pot fi acordate reclamanților, ci doar calitatea acestora de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii. b) Nu a fost stabilită în mod corect nici compunerea și întinderea imobilului, deși expertiza topografică efectuată a arătat în mod clar că terenul avea la data preluării abuzive suprafața de 4647 mp, pe el fiind edificate două case de locuit. c) Deși reclamanții au promovat o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de P. S.-S. cu

SC M. C. SRL și C. T. privitor la părți din imobilul litigios, suspendarea judecății prezentului proces până la soluționarea acțiunii purtând asupra nulității contractelor de vânzare-cumpărare.

VI. Împotriva sentinței a declarat recurs P. O. S.-S., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamanților, deoarece: a) Nu există identitate între imobilul situat în Orașul S.-S., str. 1 decembrie 1918 nr.25 și acela revendicat de către reclamanți, situat în S.-S., fosta P. Lenin nr.4, în acest sens fiind documentele cu caracter probatoriu pe care pârâtul le deține. b) Cu privire la imobilul în litigiu trebuie avut în vedere și că, situat fiind în str. 1 D. 1918 nr.25, l-a avut ca proprietar la momentul preluării abuzive decătre stat pe S. E., iar nu pe autorii reclamanților. P. s-a făcut de la S. E. prin naționalizare, în vreme ce imobilul situat în P. Lenin nr.4 a fost expropriat în baza Decretului nr.83/1949. c) Potrivit legii, sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul. Or, reclamanții nu au depus un act translativ de proprietate dintre cele prevăzute la pct.23.1 lit.a din H.G. nr.250/2007 care să fi fost încheiat între proprietarul tabular S. E. și L. I. și Ilona, antecesorii reclamanților.

VII. Reclamanții au formulat întâmpinare la recursul pârâtului, solicitând respingerea acestuia ca nefundat (f.49,50).

VIII. Reclamanții au depus și o completare la motivele de apel (f.51-54), prin care au arătat, în esență, că: a) Încă în primul ciclu procesual instanța de apel a stabilit că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.1., valoarea reală a acestora trebuind stabilită de instanță. b) Expertiza topografică întocmită de expertul judiciar I. M. este lovită de nulitate, părțile nefiind citate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu privire la data deplasării expertului la imobil.

Și pe fondul ei expertiza este incompletă, nefiind determinată în concret afectațiunea nr.top.322/b/2/2/b/2/b/1/1/2/b/1 în suprafață de 2075 mp din CF nr. 1641 S.-S., acest nr.top nefiind evidențiat și nici redat grafic.

Nu au fost identificate în concret construcțiile ce ocupă terenul cu nr.top. sus-arătat, neînscrise în cartea funciară, nefiind stabilit nici dacă sunt construcții autorizate ridicate după data de 01 ian.1990. c) Era necesară suspendarea prezentei judecăți până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare.

IX. În ședința de judecată din data de 10 iunie 2010 prezenta instanță a pus în discuția părților natura juridică a căii de atac recunoscute de lege împotriva sentinței, apreciind, în raport de data pronunțării sentinței, că aceasta este apelul, iar nu recursul, așa cum pârâtul P. O. S.-S. a apreciat.

X. Cu privire la aceste apeluri Curtea are în vedere următoarele:

În cuprinsul deciziei civile nr. 3. din 15 dec.2008 a Curții de A. C., pronunțată în apel în primul ciclu procesual și devenită irevocabilă prin nerecurare, s-a statuat cu putere de lucru judecat că „din copia tabelului cuprinzând conacele, cartelele și clădirile anexe proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, rezultă că de la fostul proprietar Lacsai I. (…) s-a preluat o construcție compusă din 13 încăperi în suprafață de

300 m.p., situată în Orașul S.-S., P. Lenin nr.4, probă completată cu declarațiile judiciare și extrajudiciare administrate în cauză, iar din adresa nr.4018/(...) emisă de P. O. S. S. reiese că „strada 1 D. 1918 a avut denumirea de strada D. și mai înainte s-a numit P. U., la care se adaugă faptul că expertul T. A. a concluzionat că „imobilul situat în S. S., str.1 D. 1918 nr.25 în mod cert se găsește pe nr.top.322 (din CF 2 S.); construcții cu suprafața construită la sol = 386 m.p., se găsește pe nr.topo.322/b/2/2/b/2/b";.

Plecând de la aceste constatări, întemeiate pe probe, privitoare la identitatea fizică, tabulară și administrativă a imobilului în litigiu, instanța a conchis, prin evocata decizie, și că „… înseamnă că reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului L. I. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.1.";.

Aceste statuări ale instanței de apel, devenind irevocabile prin nerecurare

și intrând, drept urmare, în puterea lucrului judecat, au dobândit forțăobligatorie, ele impunându-se atât în fața instanței de rejudecare, cât și înaintea instanțelor de control judiciar din cel de-al doilea ciclu procesual.

Altfel, cele constatate și dispuse irevocabil de instanța de apel prin decizia civilă nr. 3. dec.2008 a Curții de A. C. ar rămâne fără efecte juridice, ceea ce ar fi în contra legii.

Astfel fiind, nici Tribunalul Sălaj în rejudecare, nici prezenta instanță, nu ar mai putea proceda la reanalizarea probelor cauzei, așa cum P. mun. S.-S. a cerut în cuprinsul apelului său, pentru a stabili amplasarea administrativă și, în genere, identitatea juridică a imobilului litigios, precum și dreptul la măsuri reparatorii al reclamanților, căci aceasta ar însemna, în sensul acelor deja arătate mai sus, să se nesocotească statuările deja făcute de instanța de apel în primul ciclu procesual.

Susținerile contrare ale pârâtului nu pot fi, deci, primite, fiind nefundat apelul pe care acesta l-a declarat.

În sensul celor de mai sus, în rejudecare instanțele erau ținute doar la a proceda, așa cum se stabilise prin decizie, la determinarea situației juridice actuale a imobilului, respectiv dacă este liber (și, deci, susceptibil de restituire în natură) ori, dimpotrivă, nu poate fi considerat liber, fiind necesară acordarea în beneficiul reclamanților de măsuri reparatorii în echivalent.

Observă Curtea, totodată, și că în primul ciclu procesual s-a stabilit cu forță obligatorie pentru instanța de rejudecare și că imobilul în litigiu corespunde parcelei cu nr.top.322/b/2/2/b/2//b din CF nr.1641 S.-S. (f.20 dosar Tribunal, primul ciclu procesual), fiind compus, potrivit mențiunilor existente în foaia de avere sub A+5, din teren cu suprafața de 4647 mp, cu două case, curte și grădină.

Ulterior preluării lui de către stat, imobilul a fost supus unor operațiuni de parcelare și dezmembrare, evidențiate în cuprinsul CF nr.1641 S.-S. și redate în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în rejudecare, la prima instanță, de către dl.expert I. M. (f.64 dosar tribunal).

Acest expert a stabilit, în scopul clarificării situației juridice actuale a imobilului sub aspectul acordării măsurilor reparatorii către reclamanți, și că în proprietatea S.ui Român se mai găsește în prezent o suprafață de 2075 mp teren (greșit fiind menționată în cartea funciară o suprafață de 3075 mp) înscrisă sub A+11 din CF nr.1641 S., în vreme ce construcția („casa";) situată administrativ pe str. 1 D. 1918 la nr.25 a fost apartamentată și înscrisă sub A+19 în favoarea proprietarului de sub B+38, respectiv SC M. C. SRL S., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2261/2002.

În ce privește suprafața de 2075 mp teren aflată în proprietatea S.ui Român, expertul judiciar a precizat că nu este liberă, fiind în întregime ocupată de construcții și de o parte a străzii Cetății.

Concluziile expertului sunt, așadar, clare, neputându-se considera, în sensul celor afirmate de reclamanți prin apelul lor că nu s-a lămurit îndeajuns de limpede situația juridică a imobilului în litigiu, acesta neputând fi considerat liber și, deci, susceptibil de restituire în natură către reclamanți.

Această statuare este consolidată de faptul că cele două contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la părți din imobilul în litigiu au fost irevocabil menținute, acțiunea civilă promovată de reclamanți la J. S.-S. sub nr. (...) (a se vedea dosarele atașate) fiind soluționată irevocabil în sensul respingerii prin decizia civilă nr.1340/R din 11 aprilie 2011 a Curții de A. C.

Judecata prezentului apel a fost, de altfel, suspendată în ședința de judecată din data de 19 febr.2010 (f.60) până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr.2261/2002 (încheiat în favoarea cumpărătoarei SC M. C. SRL S.-S.) și nr.5499/3001

(încheiat în favoarea cumpărătorului C. T.), ea fiind redeschisă în data de 10 iunie 2010, adică ulterior soluționării irevocabile a acțiunii în nulitatea contractelor.

Prin aceasta, critica formulată de reclamanți în cuprinsul motivelor de apel, conform căreia prima instanță a refuzat în mod nelegal să suspende prezenta judecată până la soluționarea acțiunii în nulitate, deși întemeiată la data formulării ei, nu mai poate în prezent produce efecte juridice, aceasta realizându-se prin suspendarea deja dispusă în 19 febr.2010 de instanța de față.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia reclamanții nu au fost citați de expertul I. M. în vederea efectuării expertizei judiciare, fiind de observat că deși citarea părților era, în cauză, necesară de pe temeiul art.209 alin.1

C.proc.civ., nulitatea expertizei pentru acest motiv putea fi invocată de către reclamanți, în temeiul art.108 alin.3 C.proc.civ., doar până la prima zi de înfățișase de după depunerea raportului de expertiză.

Or, raportul de expertiză a fost depus la dosarul primei instanțe în data de (...) (f.62), prima zi de înfățișare ulterioară acestui moment fiind termenul de judecată din 04 septembrie 2009. La acest termen reclamanții nu au invocat însă excepția nulității expertizei pentru necitare, ei neînțelegând, de altfel, să formuleze înaintea primei instanțe niciun fel de obiecțiuni privitoare la expertiză.

Prima instanță a greșit însă atunci când a apreciat că suprafața terenului în raport de care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent este de 2075 mp, întrucât relevantă în cauză nu este întinderea actuală a suprafeței de teren aflate în prezent în proprietatea S.ui Român, ci suprafața terenului la data preluării abuzive. Or, sub acest aspect atât înscrierile tabulare, cât și raportul de expertiză întocmit de dl.I. M., nu lasă nicio îndoială asupra faptului că s-a preluat abuziv o suprafață de 4647 mp.

Sentința trebuie, deci, corectată sub acest aspect, reținându-se calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din L. nr.247/2005 cu privire la 4647 mp teren.

În ce privește construcțiile, din cele de mai sus rezultă că suprafața construcțiilor preluate abuziv a fost de 300 m.p. înglobând 13 încăperi, astfel că măsurile reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților trebuie să aibă în vedere această suprafață a construcției.

Se va admite, deci, apelul reclamanților doar între aceste limite, în sensul art.296 C.proc.civ., sentința urmând a fi schimbată în parte.

Nu poate fi primită solicitarea reclamanților de a stabili însăși instanța de judecată valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, fiind vădit că, în acord cu prevederile art.16 alin.5,6 și 7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este înzestrată cu o asemenea prerogativă.

În baza art. 274 C.proc.civ. va fi obligat pârâtul la a le plăti reclamanților suma de 2270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul plătit de reclamanți expertului tehnic judiciar, cel al avocatului reclamanților nefiind dovedit prin înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite în parte apelul declarat de reclamanții L. I. A., D. I., F. M., L. I.,

L. M., L. I. A., S. I., L. A., L. M. și M. F. D. împotriva sentinței civile nr. 2116din 08 octombrie 2009 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în parte, în sensul că stabilește că reclamanții sunt îndreptățiți la a obține măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din L. nr.

247/2005 cu privire la imobilul ce s-a aflat înscris în CF nr.1641 S.-S. sub nr.top.322/b/2/2/b/2/b, situat în orașul S.-S., str. 1 D. 1918 nr.25, format din teren în suprafață de 4647 mp (curte și grădină) și construcție compusă din 13 încăperi în suprafață de 300 m.p.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul P. O. SIMLEU-S. împotriva sentinței.

Obligă pe pârât la a le plăti reclamanților suma de 2270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2011.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

GREFIER

V. M. ANA I.

S. G.

Conc.odihnă

conc.odihnă

Semnează:

semnează:

PREȘEDINTE CURTEA DE A. PRIM GREFIER

V. M.

Red.VM Dact.SzM/14ex. (...)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 256/2011, Curtea de Apel Cluj