Decizia civilă nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 284/A/2011
Ședința publică din 07 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C.-M. CONȚ
JUDECĂTOR: I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr. 508 din 31 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE R. PRIN D. A J. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, în complet legal constituit, se prezintă reclamantul apelant personal și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul declarat de reclamantul M. D., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul apelant și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului apelant în susținerea apelului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe apelul care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamantul recurent solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii celor două excepții invocate de către pârât, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul depus la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. consideră fondat în parte apelul declarat de reclamantul M. D. și arată că din întregul dosar al instanței de fond, rezultă că reclamantul a fost arestat de către Tribunalul
Cluj, iar această măsură a fost revocată și reclamantul a fost pus în libertate prin decizia penală nr. 1951 din (...) a Curții de A. C., însă măsura arestării preventive a fost definitiv analizată abia prin decizia penală nr. 329 din (...) a Curții de A. C., de la această dată curgând termenul de prescripție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, reprezentanta
P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că din punct de vedere al analizei condițiilor prevăzute de art. 504 alin. 4 C. acțiunea reclamantului este nefondată, însă prin precizarea de acțiune reclamantul spune că solicită despăgubiri pentru perioada arestării și pentru prejudiciul produs princondamnare, dar aceste despăgubiri nu se justifică, pentru că reclamantul a fost pus în libertate.
De asemenea, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., arată că ultima perioadă de 1 an și 5 luni acoperă prima pedeapsă aplicată reclamantului, având în vedere că acesta a fost reținut în arest și s-a dedus această pedeapsă, astfel încât, este nereală susținerea reclamantului că la calcularea perioadei în care reclamantul a executat pedeapsa privativă de libertate nu s-a avut în vedere perioada în care acesta a stat în arest.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 504 alin. 1 C. și solicită admiterea în parte a recursului declarat de reclamant, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune și a respingerii celuilalt petit din acțiunea reclamantului, ca nefondat, nu ca inadmisibil.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă n r. 508/(...), pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr. (...), s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât; s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de reprezentanta M. P. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M. D., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prescrisă pentru daunele decurgând din arestarea nelegală și ca inadmisibilă pentru cele decurgând din achitarea sa.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, în considerentele sentinței faptul că, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta este întemeiată întrucât revocarea arestării preventive a reclamantului s-a realizat prin decizia nr. 1946/(...) a Curții de A. C., dată de la care reclamantul a avut un termen de 18 luni pentru a formula acțiunea în prezenții, cererea reclamantului fiind formulată abia la data de (...).
În consecință, cererea reclamantului, pentru acordarea despăgubirilor ca urmare a arestării sale nelegale, în temeiul art. 506 C., este prescrisă extinctiv.
În ceea ce privește cererea reclamantului, de acordare a despăgubirilor, ca urmare a achitării sale, întemeiată pe dispozițiile art. 504
C., T. a reținut faptul că situația reclamantului nu se circumscrie dispozițiilor art. 504 alin. 1 C., întrucât achitarea nu a intervenit o achitare a reclamantului ca urmare a rejudecării cauzei în urma exercitării unei căi extraordinare de atac, reclamantul fiind achitat ca urmare a dezincriminării faptei.
Drept urmare, cererea reclamantului, având ca obiect despăgubiri ca urmare a achitării sale, în temeiul art. 504 C., este inadmisibilă.
Împ o tr iv a aces te i sen tințe a decl ar at recur s, în ter men leg al, re cl aman tul M. D., solicitând casarea/modificarea sentinței, în sensul respingerii celor două excepții, a prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 8
și 9 C.pr.civ., arătându-se că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției, câtă vreme, abia la data de (...), prin decizia penală nr. 329 a fost finalizat procesul penal, prin hotărâre definitivă, astfel încât, termenul de prescripție curge de la data de 18 martie 2010.
În mod greșit a fost admisă și excepția inadmisibilității și în mod eronat s-a reținut că pot fi solicitate despăgubiri din achitare doar ca urmarea unei căi de atac ordinare, câtă vreme celelalte articole de lege invocate prevăd dreptul la despăgubiri, solicitate ca urmare a achitării, indiferente de calea de atac prin care s-a obținut această achitare.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul S. R. pr in M in is terul
F in anțelor Publ ice pr in D. G. a F. P. C. , a solicitat respingerea recursului canefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 7 octombrie 2011, C., din oficiu, apus în discuția reclamantului și a reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C., natura juridică a căii de atac exercitată de către reclamant, precum și recalificarea acesteia din recurs în apel, având în vedere că obiectul cererii introductive de instanță îl constituie despăgubiri în temeiul art. 504 - 506 C., cerere care este de competența materială în primă instanță a tribunalului, conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. h C.pr.civ., iar hotărârea tribunalului este susceptibilă de a fi atacată cu apel, în raport de valoarea pretențiilor solicitate de către reclamant, de peste 4.000.000 Euro, prin raportare la dispozițiile art.
282 alin. 1 coroborat cu art. 2821 alin. 1 și art.. 17 C.pr.civ.
A.ul este fondat în parte.
Reclamantul a sesizat instanța T.ui C. cu o cerere având în esență două petite: unul în despăgubiri pentru arestarea sa nelegală, întemeiat pe dispozițiile art. 506 C., și un altul în despăgubiri ca urmare a achitării sale, întemeiat pe dispozițiile art. 504 C.
În cee a ce pr iveș te pe titul în te meiat pe art. 504 C., C. constată că reclamantul a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni pretins săvârșite, însă, ulterior a fost achitat, fie ca urmare a dezincriminării faptei, fie a încetat procesul penal, pe motiv că pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată a intervenit prescripția răspunderii penale, după cum urmează:
Prin sentința penală nr. 1003/(...), pronunțată de Judecătoria Gherla în dos. 3404/2003, reclamantul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru delapidare în baza ar. 215 ind.1 alin.1 C. cu aplicarea art. 41 alin.2 și 42 C. și la 1 an închisoare pentru infracțiunea de utilizare cu rea-credință a bunurilor societății în interes personal, prev. de art. 266 pct.2 din L. 3. cu aplicarea art. 33 lit. a C., constatându-se grațierea pedepsei.
Această sentință a fost schimbată prin decizia penală nr. 448/A/2004 dată de Tribunalul Cluj în dos. 5964/2004, reclamantul fiind achitat în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de L. 3., ca urmare a faptului că îi lipsește unul din elementele constitutive, precum și în privința infracțiunii de delapidare, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social, aplicându-i-se sancțiuni administrative, decizie menținută prin decizia penală nr. 72/R/2005, pronunțată de C. de A. C. în dos. 403/2005, așa cum reiese din dosarele acvirate.
Prin sentința penală nr. 1717/2002, pronunțată de Judecătoria Gherla, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. cu aplicarea art. 41 alin.2 C., fals intelectual prev. de art. 289 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. și art. 42 C. infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. cu aplicarea art. 41 alin.2 și 42 C., abuz în serviciu prev. de art. 109 din L. 18/1991 cu aplicarea art. 41 alin.2 și 42 C., abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată, refuz de a prezenta organelor de control prevăzute de lege actele contabile prev. de art. 9 din L. 87/1994, evaziune fiscală prev. de art. 13 din L. 87/1994, fals intelectual la legea contabilității raportat la art. 289 C., s-a menținut starea de detenție deducându-se din pedeapsa rezultantă perioadaarestului și s-a dispus o serie de alte măsuri privind actele întocmite de acesta, latura civilă ( fila 103 dosar fond).
Prin decizia penală nr. 205/2003, pronunțată de Tribunalul Cluj în dos. nr. 902/2003, s-a constatat că o parte din pedepsele aplicate au fost grațiate, s-a făcut contopirea pedepselor grațiate, menținându-se toate celelalte dispoziții alte sentinței primei instanțe, deducându-se din pedeapsă durata arestului preventiv (fila 112 dosar fond).
Recursul formulat de către reclamant împotriva deciziei menționate a fost strămutat la C. de A. C. ( fila 113), care a admis calea de atac promovată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Dolj, revocându-se arestarea preventivă și dispunându-se punerea în libertate deîndată a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză de un judecător ( fila 116 dosar fond), așa cum rezultă din decizia penală nr. 1651/(...), pronunțată în dosar nr. 1946/P/2003.
La rândul său, Tribunalul Dolj, prin decizia penală 536/2004 dată în dos. 7957/P/2003, admițând apelul inculpatului împotriva sentinței date de
Judecătoria Gherla și a deciziei penale nr. 205/2002 a T.ui C. a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova ( fila 119 dosar fond).
Prin sentința penală nr. 1485/2006, dată de această din urmă instanță în dos. 16563/2004, reclamantul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 109 din legea 18/1991 modificată și condamnat pentru o serie de infracțiuni, sentință desființată de către Tribunalul Dolj în dos. nr.
1533/P/2006, prin decizia penală nr. 505/2006 (f. 49-52 și 146 dosar fond).
Prin sentința penală nr. 1090/2008, dată de Judecătoria Craiova în dos. (...), reclamantul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 109 din L. 18/1991 modificată în baza art. 11 pct.2 lit. a C. raportat la art. 10 lit. b C., a încetat procesul penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în baza art. 11 pct.2 lit. b C. raportat la art. 10 lit. g C. pentru infracțiunile prev. de art. 290, 289, 248 C., art. 13 din legea
87/1994, art. 40 din L. 82/1991, fiind condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 9 din legea 87/1994, art. 246 C.pen, pedeapsa constatându-se a fi grațiată, și pentru infracțiunea prev. de art. 291 din pedeapsa aplicată pentru aceasta deducându-se durata arestării (fila 168-169 dosar fond).
Prin decizia penală nr. 356/2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dos. (...), a fost desființată în parte decizia anterioară în sensul încetării procesului penal, în baza art. 11 pct.2 lit. b C. raportat la art. 10 lit. g C.pr.pen pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (fila 194), decizie menținută de către C. de A. C. prin decizia 3., dată în dos. (...)( fila 195-207 dosar fond).
Art. 504 C. prevede următoarele:
„(1) Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitiva de achitare.
(2) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, in cursul procesului penal, a fost privata de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea in mod nelegal.
(3) Privarea sau restrângerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, după caz, prin ordonanța a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța a procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzuta in art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitiva de achitare sau prin hotărâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzuta in art. 10 alin. 1 lit. j).
(4) Are drept la repararea pagubei suferite si persoana care a fost privata de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.";.
Or, așa cum corect a reținut prima instanță, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 504 C., câtă vreme, achitarea reclamantului nu a intervenit cu ocazia rejudecării cauzei, ca urmare a exercitării unei căi extraordinare de atac.
Nefiind întrunite condițiile impuse de art. 504 alin. 1 C., respectiv, hotărârea definitivă de achitare a reclamantului nu a intervenit în urma rejudecării cauzei ca urmare a exercitării unei că extraordinare de atac, C. constată că cererea reclamantului, de acordare a despăgubirilor ca urmare a achitării sale, este inadmisibilă prin prisma art. 504 alin. 1 C.
Drept urmare, C. urmează să respingă ca nefondat motivul de apel prin care reclamantul critică soluția primei instanțe sub aspectul admiterii excepției inadmisibilității, soluție care, în aceste limite, urmează să fie menținută.
În cee a ce pr iveș te mo tivul de apel pr in c are se cr itic ă solu ț ia pr ime i
ins tanțe sub aspec tul ad miter ii excepț ie i prescr ipț ie i drep tul u i l a acț iune , C.constată că acesta este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse: Art. 506 C. prevede următoarele:
„(1) Acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.
(2) Acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504";.
Reclamantul a fost arestat preventiv timp de 30 de zile prin ordonanța procurorului dată în dosar penal nr. 326/P/2002, arestul preventiv începând la data de (...), și încetând la data de (...).
Prin decizia penală nr. 1651/(...), pronunțată de C. de A. C. în dosar nr. 1946/P/2003 (f. 114-116 dosar fond) s-a dispus revocarea arestării preventive și punerea în libertate imediată a inculpatului, însă, C. constată că legalitatea măsurii arestării preventive a fost definitiv analizată abia cu ocazia pronunțării deciziei penale nr. 329/(...), pronunțată de C. de A. C. în dosar penal nr. (...) (f. 195-207 dosar fond), decizie prin care a fost menținută decizia penală nr. 356/(...), pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. (...) (f. 170-194 dosar fond), decizie prin care, ca urmare a admiterii apelurilor inculpatului M. D., a părții responsabile civilmente și a părții civile A. N. de A. F. B., a fost desființată în parte sentința penală nr.
1090/(...) a Judecătoriei C., pronunțată în dosar nr. (...) (f. 150-169 dosar fond).
Prin această sentință s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului M. D. a duratei arestării preventive de la data de (...) până la data de (...), aceasta fiind deci hotărârea penală prin care s-a statuat asupra duratei arestării preventive a reclamantului M. D.
Întrucât aceste statuări cu privire la durata arestării preventive în perioada (...) - (...), au rămas irevocabile abia la data de 18 martie 2010, când a fost pronunțată decizia Curții de A. C. nr. 3., abia de la data de (...) curge termenul de prescripție extinctivă de 18 luni reglementat de art. 506 alin. 2 C.
Cererea introductivă de instanță a fost promovată de reclamant la data de (...), deci înăuntrul termenului de prescripție extinctivă mai sus menționat.
Întrucât Tribunalul Cluj a soluționat în mod greșit cererea reclamantului, având ca obiect despăgubiri pentru arestarea sa preventivă nelegală, întemeiată pe art. 506 C., pe excepție, respectiv, prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, fără să fi intrat în cercetarea fondului, C., în aceste limite, în temeiul art. 297 alin. 1 C.pr.civ., va admite apelul reclamantului în parte, conform dispozitivului prezentei decizii.
Eventualele cheltuieli de judecată vor fi avute în vedere de către instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamantul M. D., împotriva sentinței civile nr. 508 din 31 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o desființează în parte, în ceea ce privește dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii pe acest temei și, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare pe fond la Tribunalul Cluj.
Menține sentința în ceea ce privește respingerea acțiunii în despăgubiri, pentru achitare, ca inadmisibilă, urmare a admiterii excepției inadmisibilității.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
C.-M. CONȚ I.-D. C.
A. A. M.
Red.CMC/dact.MS
6 ex./(...) J.fond: O.C. T.
| ← Decizia civilă nr. 4971/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4904/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
