Decizia civilă nr. 4904/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 4904/R/2011
Ședința publică din 25 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: A.-A. P.
JUDECĂTORI: C.-M. CONȚ
I.-D. C. GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile nr. 2537 din 15 aprilie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN M.-RUL F. P., R. PRIN D. A J. S., având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă personal și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta C. M. a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din L. nr. 2..
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că la data de (...), pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă, menținerea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamantă, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2
C.pr.civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța înmânează reclamantei recurente un exemplar din întâmpinare.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reclamanta recurentă dorește să lectureze întâmpinarea pârâtului intimat, reclamanta recurentă arată că dorește să lectureze întâmpinarea pârâtului intimat.
C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente posibilitatea de a lectura întâmpinarea pârâtului intimat.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
La întrebarea instanței, referitoare la împrejurarea dacă reclamanta recurentă a reușit să lectureze întâmpinarea pârâtului intimat, aceasta arată că nu a reușit să citească chiar toată întâmpinarea.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
C., din oficiu, în temeiul art. 294 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 316
C.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, respectiv a cererii prin carereclamanta solicită constatarea caracterului politic al măsurilor administrative la care a fost supus tatăl său, având în vedere că la instanța de fond reclamanta a solicitat doar acordarea de despăgubiri morale ca urmare a prejudiciului suferit prin măsurile administrative luate față de tatăl său, P. A..
Reclamanta arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii noi formulate pentru prima dată în recurs, invocată din oficiu de către instanță, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat un singur petit, respectiv a solicitat doar acordarea de despăgubiri ca urmare a prejudiciului suferit prin măsurile administrative luate față de tatăl său, P. A..
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reclamantei recurente în susținerea recursului și reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că în opinia sa, petitul privind acordarea de daune morale nu poate fi decât unul subsidiar celui de constatare a caracterului politic al măsurii administrative, iar un astfel de petit nu a fost formulat în fața instanței de fond, motiv pentru care, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Pr in sen tinț a c iv il ă nr . 2537/(...), pronunț ată de T ribun alul S ăl aj în dos ar nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei C. M., privind constatarea caracterului politic a măsurii de constituire prizonier a defunctului P. A. și obligare a pârâtului S. R. prin M. F. la plata daunelor morale pentru această măsură.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
„Reclamanta C. M. este soția supraviețuitoare a defunctului P. A., titularul livretului militar seria Ba nr.0. (f. 3-5), care cuprinde mențiunea de la prizonierat în perioada - (...)— (...), U.
Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., reclamanta a solicitat să se constate că prizonieratul este o măsură administrativă cu caracter politic și în consecință, să fie despăgubit pentru prejudiciul moral încercat prin supunerea tatălui său, în prezent decedat, la această măsură.
L. nr. 2. face parte din cadrul unei politici sociale restaurative a statului, de reparare a prejudiciilor create unor mari categorii de persoane de către fostele regimuri totalitare ce s-au succedat în istoria R..
Acest act normativ se situează intr-un cadru legislativ preexistent prin care, în mod fragmentat, s-au acordat măsuri reparatorii pentru diferite tipuri de abuzuri comise în diferite perioade istorice.
Un prim demers legislativ este dat de prevederile D. -. nr. 1. pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Comparativ cu sfera de aplicare a D. - L. nr. 1., instanța constată că numai prima categorie de persoane la care se referă acest act normativ se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2., respectiv persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Articolul 1 din L. nr. 2. prevede că beneficiază de reglementările acestui act normativ persoanele condamnate politic pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Măsurile administrative care au caracter politic sunt, conform art. 3 din același act normativ, măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, textul de lege enumerând doar acele măsuri care au de drept caracter politic.
Articolul 4 alin. 2 permite constatarea caracterului politic si a altor măsuri administrative, necuprinse în enumerarea limitativă de la articolul 3. Prizonieratul însă, nu este o măsură luată de organele fostei miliții sau securități, ci reprezintă o consecință a participării R. la cel de-al doilea război mondial, persoanele care au suferit în urma acestei participări putându-se prevala, în termen legal, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiții de D. - L. nr. 1..
De altfel, prin decizia C. C. nr. 1358/(...) s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 alin.1 lit. A teza întâi din L. nr. 2.. Teza întâi a acestui text de lege, în urma modificării L. nr.2. prin O. nr. 6. se referă la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza considerentelor de drept și de fapt arătate, instanța urmează să respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta C. M., privind obligarea S.ui R. prin M. F. P. la plata daunelor morale";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în ter men leg al, recl aman ta
C. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, însensul de a se constata caracterul politic al măsurii administrative la care a fost supus antecesorul recurentei.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că antecesorul reclamantei, ca prizonier de război, nu beneficiază de prevederile L. nr. 2., câtă vreme, situația acestuia, de prizonier de război în perioada (...) - (...), în U., se încadrează în textul art. 3 și art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
S. R. este responsabil pentru măsurile abuzive la care au fost supuși o parte din cetățenii români constituiți prizonieri în U., culpa statului constând în aceea că „a închis ochii"; și nu a protejat interesele cetățenilor români care au luptat pe front și care, după data de (...), au fost constituiți prizonieri în U.R.S.S, abandonându-i acolo pentru a fi puși la muncă forțată.
Chiar dacă, odată cu apariția Deciziei C. C. nr. 1358/(...), recurenta nu mai poate beneficia de măsuri reparatorii, totuși, chinurile și suferințele acestor categorii de persoane, fie că se numesc deținuți politici, fie că se numesc prizonieri de război, pot fi recompensate măcar prin recunoașterea calității politice a măsurilor administrative la care au fost supuse.
Pr in în tâmp in are a f or mul ată în c auz ă, p âr âtul S. R., pr in Ministerul
F in anțelor Publ ice, pr in D. G. a F. P. S., a solicitat respingerea recursului canefondat, invocând în motivarea întâmpinării Deciziile C. C. nr. 1. și nr.
1360/2010, dispozițiile art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992 și ale art. 147 din
Constituție, precum și prevederile Deciziei în interesul legii nr. 12/(...) a
Înaltei Curți de C. și J.
Recursul este nefondat.
La termenul de judecată din data de (...), C., din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității formulării pentru prima dată în recurs a unei cereri noi, având ca obiect constatarea caracterului politic al situației de prizonierat în U. a antecesorului recurentei, excepție care urmează să fie admisă, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe împrejurarea că prin cererea introductivă de instanță, respectiv prin petitul acestei cereri, reclamanta a solicitat doar obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 Euro, reprezentând despăgubiri, ca urmare a prejudiciului moral suferit de antecesorul său, P. A., prin măsura administrativă cu caracter politic luată.
Chiar dacă în expunerea stării de fapt, conținută în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat în ce constă măsura administrativă cu caracter politic la care a fost supus antecesorul său, respectiv, prizonieratul în U. în perioada (...) - (...), totuși, reclamanta nu a învestit instanța în mod expres cu un petit având ca obiect constatarea caracterului politic al pretinsei măsuri administrative constând în luarea în prizonierat în U. a antecesorului său.
Având însă în vedere criticile invocate de reclamantă prin memoriul de recurs, și care vizează temeinicia cererii reclamantei, C. se vede nevoită să răspundă și acestor critici, după cum urmează:
L. nr. 2., așa cum o spune chiar titulatura sa, are ca obiect condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada de referință reglementată de lege, respectiv, 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Pentru ca o condamnare sau o măsură administrativă să facă obiect al L. nr. 2. este necesar să întrunească o dublă cerință, pe de o parte, să aibă caracter politic - să fie vorba despre o manifestare ca formă de opoziție față de sistemul totalitar comunist -, în înțelesul pe care L. nr. 2. îl dă acestei noțiuni, iar pe de altă parte, respectiva condamnare sau măsură administrativă să fi fost dispusă de către organele fostei miliții sau securități înăuntrul perioadei de referință a legii, în termenul cuprins între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În speță, conform propriilor susțineri ale reclamantei recurente, dovedite și de livretul militar seria Ba nr. 0. (f. 3-5 dosar fond), se constată că antecesorul reclamantei, numitul P. A., în calitatea sa de soldat fruntaș, s-a găsit în prizonierat în U., în perioada (...) - (...), fiind de presupus că acesta a fost luat prizonier în timpul celui de-al doilea război mondial.
Prin urmare, luarea soldatului P. A., în prizonierat, în fosta U. - începutul prizonieratului situându-se în perioada anterioară datei de 6 martie
1945, pe de o parte, nu constituie o măsură administrativă cu caracter politic, luată față de antecesorul reclamantei, ca o consecință a faptelor săvârșite de acesta, ca formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia după 6 martie 1945, iar pe de altă parte, nu a fost luată în perioada de referință a L. nr. 2., respectiv, în termenul 06 martie 1945
- 22 decembrie 1989.
Statutul de prizonier, ca urmare a consecințelor celui de-al doilea război mondial, nu se circumscrie noțiunii de măsură administrativă cu caracter politic luată față de respectivul prizonier de război, ca urmare a faptelor săvârșite de acesta, ca o formă de manifestare a opoziției sale față de regimul totalitar comunist instaurat în R.ia postbelică.
Așa fiind, C. constată că situația de prizonierat în fosta U., la care a fost supus antecesorul reclamantei, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr.
2. și, în consecință, nu face obiectul acestei legi.
Cu privire la petitul având ca obiect obligarea pârâtului la plata
desp ăgub ir ilor mor al e în su mă de 500.000 EURO, în temeiul L. nr. 2..
Deși situația particulară a reclamantei, conform celor anterior expuse, nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 2. și nu face obiectul acestei legi, totuși, față de motivele expuse în memoriul de recurs, C. se vede nevoită să răspundă și acestor motive de recurs, astfel:
Prin D. C. C. nr. 1358/(...), publicată în M. Of. nr. 761/(...), a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice - D. C. și, în consecință, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, pe motiv că acestea contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din L. fundamentată, respectiv, încalcă normele de tehnică legislativă, prin crearea unor situații de incoerență și instabilitate, contrare prevederilor L. nr.
24/2000, reținându-se în considerentele acestei decizii că L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, face parte din categoria legilor organice, fiind adoptată de P. cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituție, însă, așa cum a statuat Curtea
Constituțională prin D. nr. 1., aceasta nu a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, conform art. 146 lit. a) din Constituție.
Art. 147 din Constituția R. din 21 noiembrie 1991 (*republicată*)
(modificată și completată prin de revizuire a C. R. nr. 4., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de C. L., în temeiul art. 152 din Constituție, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156)), prevede următoarele :
„ (1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituționalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, P.ul este obligat sa reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia C. C..
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. T. sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile C. C. se publica în Monitorul Oficial al R.. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor";.
Art. 31 din L. nr. 47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea C. C. (republicată în temeiul dispozițiilor art. V din L. nr.
177/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea C. C., a C. de procedură civilă și a C. de procedură penală al R., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare), stabilește următoarele :
„(1) D. prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sauordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
(2) În caz de admitere a excepției, C. se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare.
(3) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C.. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(4) Deciziile pronunțate în condițiile alin. (1) se comunică celor două
Camere ale P.ului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea
Constituțională.
(5) În cazul în care la data comunicării deciziei C. C. potrivit alin. (4) cauza se află pe rolul altui organ judiciar, instanța comunică acestuia decizia.";
Din coroborarea art. 147 din Constituția R. Revizuită cu art. 31 alin. 1
și 3 din L. nr. 47/1992 republicată, se desprinde cu evidență faptul că, pe de o parte, deciziile C. C. sunt general obligatorii, nu doar în cauza în care a fost invocată respectiva excepție de neconstituționalitate, iar pe de altă parte că, acele dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă, în acest interval, P.ul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile C..
De altfel, Curtea Constituțională a R. a statuat prin D. nr. 1. că obligativitatea Deciziilor C. C. pentru instanțele judecătorești, ca de altfel și pentru celelalte persoane fizice și juridice, decurge din principiul supremației C., potrivit căruia, respectarea C., a supremației sale (și a legilor), este obligatorie.
Or, în cazul de față, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin.
1 din Constituție, nu au fost puse de acord prevederile neconstituționale ale art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. cu dispozițiile constituționale, astfel că, textul art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2. și-a încetat efectele juridice.
Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, nr. 2., care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza L. nr. 2., având ca obiect acordarea de despăgubiri morale.
Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 2 din O. nr. 214/2009 și nici ale D.-lege nr. 1., câtă vreme, situația particulară a soțului reclamantei, aceea de prizonier de război în fosta U., nu se circumscrie nici dispozițiilor L. nr. 2., și nici dispozițiilor anterior invocate.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu nr. 12/(...), pronunțată în dosar nr. 14/2011, a statuat în sensul că „urmare a deciziilor C. C. nr. 1. și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din L. nr. 2., privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temi juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial";.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile numărul 2537 din 15 aprilie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A.-A. P. C.-M. CONȚ I.-D. C.
GREFIER A.-A. M.
Red.CMC/dact.MS
2 ex./(...)
J.fond: M.K.
| ← Decizia civilă nr. 284/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3161/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
