Decizia civilă nr. 5289/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5289/R/2011
Ședința din 15 decembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
JUDECĂTOR: A. A. C.
GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul formulat de pârâta P. L. M. împotriva deciziei civile nr. 276 din (...) a T. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimații SC S. SA, B. L. M., B. C., B. C., B. I., B. G. F., C. V., C. M., C. M., C. I., C. L. DE F. F. G., C. M. G., C. D., C. A., D. M., D. M., H. M. F., M. F., M. R., P. T. M., P. R. M., P. M. I., P. I. A., P. R. M., S. R. PRIN M. G. PRIN P., T. I., V. G. Ș. ȘI Z. V., având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că, la data de 12 decembrie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea intimatei SC S. SA, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 8 decembrie 2011, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2011.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 2023/(...), pronunțată în dosar ul nr.
2967/1995, al J. G., a fost admisă acțiunea precizată introdusă de reclamanta S. C. „. SA G., împotriva pârâților S. R. reprezentat prin Primăria Gherla, C. M. G., B. G., cu domiciliul necunoscut, V. G. Stelian, V. E., Z. V. și Z. A., P. I., P. L., T. I., C. D., Conta V., C. V., P. I., P. A., M. F., M. R., C. G., prin P. G., C. I.,P. M., pentru ambii, P. T., P. M., căs.H., P. G., P. L., P. T. M., Pîrșoc M. I., C. M., D. M., Petria R., C. L. G., conform memoriului la documentația tehnică și tabelului de mișcare a parcelelor dela dosar, care face parte din hotărâre.
Prin decizia civilă nr. 2. iunie 2011 a T. C. , a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel, a fost admisă excepția tardivității apelului șia fost respins ca tardiv apelul declarat de P. L. M. împotriva sentinței civile nr. 2. pronunțată la data de (...), în dosarul nr. 2967/1995 al J. Dej, care afost păstrată în întregime.
Au fost anulate ca netimbrate apelurile declarate de P. I.-A. și de B. L.
M., B. G. F., P. R. M., P. T. M., P. M. I. împotriva aceleiași sentințe.
A fost respinsă cererea intimatei SC S. SA pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Cu privire la apelul declarat de P. L. M., tribunalul a reținut că apelanta este fiica defuncților P. I., decedat la data de (...) și P. A., decedată la data de (...), pârâți în dosarul primei instanțe, în calitate e proprietari tabulari înscriși în CF 1840 G. asupra imobilului cu nr.topo. 1141/7.
Cei doi pârâți au fost citați în fața primei instanțe prin publicitate, prin afișare la ușa instanței, în condițiile în care reclamanta a precizat cu nu cunoaște domiciliul lor. De asemenea, sentința atacată a fost comunicată prin publicitate, prin afișare la ușa instanței, la data de (...).
Potrivit dispozițiilor art. 284 alin.1 C.proc.civ. „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel";.
Conform dispozițiilor art. 103 C.proc.civ. „neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. In acest din urma caz, actul de procedura se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; in același termen vor fi arătate si motivele împiedicării";.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, termenele pentru exercitarea apelului au caracter imperativ, depășirea lor fiind sancționată cu decăderea.
A.anta, în calitate de moștenitoare a pârâților P. I. și P. A. a susținut că nici antecesorii săi și nici ea nu au putut formula cererea de apel în termenul menționat mai sus deoarece nu au avut cunoștință despre sentința atacată, care nu le-a fost comunicată.
T. a constatat că, în temeiul dispozițiilor art.95 C. proc. civ. antecesorii apelantei au fost citați în fața primei instanțe prin publicitate, iar sentința atacată a fost comunicată prin aceeași procedură, astfel încât termenul de apel de 15 zile s-a împlinit la data de (...).
Chiar dacă s-ar lua în considerare susținerile apelantei privind citarea și comunicarea sentinței prin publicitate cu rea-credință și s-ar aprecia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.103 alin.1 teza II C.proc.civ., antecesorii apelantei și apoi apelanta fiind împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor să declare calea de atac, aceștia aveau obligația ca în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și apelul.
Întrucât există prezumția că sentința a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor art. 95 C. proc. civ., tribunalul consideră că nu era necesară o nouă comunicare a acesteia apelantei, fiind suficient să se stabilească data la care aceasta a avut efectiv cunoștință despre sentință, aceasta fiind momentul în care a încetat împiedicarea de a declara apel.
T. a constatat că apelanta a formulat acțiunea înregistrată sub nr.2053/235/(...) la Judecătoria Gherla, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA G., să se dispună rectificarea CF 6616
G., în sensul de a se constata nulitatea parțială a încheierii CF nr.585-
605/(...) și reînscrierea în CF 1840 a parcelei cu nr.topo.1141/7/1, în favoarea vechilor proprietari, antecesorii săi.
În condițiile în care prin încheierea CF nr.585-605/(...) au fost înscrise drepturile stabilite prin sentința civilă nr.2. a J. Dej, care face obiectul prezentului apel, este evident că apelanta avea cunoștință despre existența acestei sentințe. Mai mult, intimata SC S. SA a depus la data de (...), în dosarul nr.(...) al J. G., întâmpinare prin care a invocat sentința civilă nr.2., depunând la dosar această sentință.
În consecință, tribunalul a constatat că apelanta a avut efectivcunoștință despre sentința atacată cel mai târziu la data de (...), astfel încât cererea de repunere în termenul de apel depusă la data de (...) apare ca fiind formulată după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art.103 alin.1 teza II C.proc.civ.
T. a mai reținut că o concluzie contrară celei de mai sus ar încălca principiul securității juridice, în condițiile în care apelanta a beneficiat în mod efectiv de dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și stabilit prin jurisprudența C., deoarece aceasta a luat cunoștință efectiv de sentința atacată, însă nu a formulat calea de atac în termenul legal din lipsă de diligență. A recunoaște apelantei dreptul de a declara apel împotriva unei sentințe pronunțate în urmă cu 15 ani și după mai multe de luni de la data la care s-a stabilit că aceasta a luat la cunoștință de sentință ar fi evident contrar principiului securității juridice.
Pentru toate aceste motive, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 103
C.proc.civ., a respins cererea de repunere în termenul de apel, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv apelul declarat de P. L. M.
Cu privire la apelurile declarate de P. I.-A. și de B. L. M., B. G. F., P. R. M., P. T. M., P. M. I., instanța a constatat următoarele:
Pentru termenul de judecată din data de (...) apelanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru pentru apel în sumă de
6597,6 lei și timbru judiciar de 15,25 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 243, 244, 251, 253, 254 și 255 din dosar.
Întrucât apelanții nu au achitat taxa judiciară de timbru menționată, în ședința publică din data de (...) tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din
Legea 146/1997 conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, tribunalul a admis excepția invocată și a anulat ca netimbrate apelurile menționate.
În baza dispozițiilor art.274 C.proc.civ. tribunalul a respins cererea intimatei SC S. SA pentru obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, deoarece aceasta a depus la dosar un extras de cont din care rezultă că a achitat la data de (...) suma de 3.570 lei reprezentând onorariul avocațial, în baza contractului nr.180/(...). În condițiile în care prezentul apel a fost declarat la data de (...), iar intimata a fost reprezentată de domnul avocat A. B., în baza contractului de asistență juridică nr.348/(...), tribunalul constată că onorariul menționat nu a fost achitat pentru asistența juridică din prezentul dosar.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs apelanta P. L. M., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, admiterea cererii de repunere în termenul de apel, admiterea apelului, anularea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare primeiinstanțe.
În motivarea recursului ei, recurenta arată că a formulat apelul în termen, instanța de apel încălcând dispozițiile art. 266 alin. 3, art. 284 alin. 1-3 și art. 285 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., întrucât hotărârea atacată cu apel nu a fost comunicată niciodată apelantei sau antecesorilor acesteia, nici în condițiile prev. de art. 266 alin. 3 Cod proc.civ., nici în situațiile de echipolență prev. de art. 284 alin. 2 și 3, nefăcându-se o nouă comunicare a hotărârii la cel din urmă domiciliu al părții, pe numele moștenirii, conform dispozițiilor art. 285 lin. 1 și 2 Cod proc.civ.
Imobilele pentru care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamantei se suprapun parțial cu cele proprietatea antecesorilor acesteia, care nu au fost niciodată legal citați înfața primei instanțe, întrucât numele din citație nu corespunde cu numele lor real, aceștia având numele de familie P., dar fiind citați P., ceea ce ar vicia și o eventuală procedură de comunicare a hotărârii prin afișare.
S. R. nu a fost niciodată proprietar al imobilului, nefiind înscris în cartea funciară și nedovedind dobândirea dreptului prin vreun mod extratabular, astfel că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de aceasta în favoarea reclamantei nu este opozabil recurentei.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerearecursului ca nefondat, pe motiv că numele antecesorilor recurentei a fostindicat în cererea de chemare în judecată conform extrasului de carte funciară depus la dosar, sentința primei instanțe a fost comunicată antecesorilor acesteia, care erau persoane în viață, cu respectarea dispozițiilor art. 95 Cod proc.civ., nefiind necesară o nouă comunicare, termenul de apel curgând de la data când apelanta a luat efectiv cunoștință de hotărârea atacată, nepunându-se problema situațiilor de echipolență prev. de art.284 alin. 2 și 3 Cod proc.civ., care nici nu au fost invocate în apel.
În realitate, apelanta putea să ia la cunoștință și a și luat la cunoștință cuprinsul hotărârii obiect al apelului la cel puțin 3 date, respectiv în anul 2007, când a dezbătut succesiunea după mama ei, fosta proprietară tabulară P. A., în cuprinsul certificatului de moștenitor făcându- se referire la o suprafață de teren de 922 mp din terenul înscris în CF 1840
G., ceea ce înseamnă că au avut cunoștință despre înscrierea operată în favoarea reclamantei, suprafața terenului diminuându-se ca urmare a acestei înscrieri. O altă dată ar fi fost (...), când a formulat o altă cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. (...) la J. G., prin care a solicitat rectificarea înscrierii făcută în favoarea reclamantei și, în fine, la data de (...), când reclamanta, pârâtă în acel dosar a depus întâmpinare la care a anexat sentința, acestea fiindu-i comunicate apelantei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod pro c.civ., ce constituie temeiul său în
drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce
urmează a fi expuse.
Astfel, în apel, recurenta a invocat, de fapt, două motive distincte referitoare la termenul de exercitare a apelului.
Un prim motiv, care face inutilă cercetarea celuilalt (referitor la repunerea în termen), vizează împrejurarea că apelul a fost declarat în termen pentru că, de fapt, termenul de apel nu a început să curgă niciodată. Aceasta deoarece, conform dispozițiilor art. 284 alin. 1 C. pr.civ., termenul de apel curge de la data comunicării hotărârii.
Hotărârea nu fost comunicată, susține apelanta, cu respectarea dispozițiilor art. 100 alin. 1 C. pr. civ., ceea ce lovește de nulitate comunicarea, conform alin. 3 al aceluiași articol, întrucât, pe de o parte, s-a comunicat prin afișare, deși domiciliul părinților ei era cunoscut, iar, pe de altă parte, indică greșit numele părții căreia i se face comunicarea.
Este adevărat că greșita indicare a numelui părții nu este o eroare materială în sensul art. 281 alin. 1 C. pr.civ., întrucât instanța a trecut în hotărâre, ca și în dovada de comunicare, numele părților așa cum acesta au fost indicate de reclamant. Nu este, însă, mai puțin adevărat că, dacă instanței i se recunoaște posibilitatea de a greși numele părților, cu atât mai mult trebuie recunoscut acest drept părții reclamante, atâta timp cât nu se pune problema calității procesuale (pasive în speță), fiindcă reclamanta s-a judecat cu proprietarii tabulari, greșind numele lor cu o literă, ca urmare aunei greșeli de redactare din extrasul de carte funciară (f. 48 dosar judecătorie).
Dacă, totuși, ar fi acceptate aceste susțineri, se impune verificarea dacă hotărârea a fost sau nu comunicată în condițiile prevăzute de codul de procedură civilă pentru a marca începutul curgerii termenului de exercitare a căii de atac.
Nu se impunea efectuarea unei noi comunicări în condițiile art. 285 alin. 1 C. pr.civ., pentru că hotărârea a fost pronunțată la data de 22 ianuarie 1996, comunicată prin afișare la data de (...), iar antecesorii apelantei, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse în dosarul atașat nr. (...) al J. G. (f. 91, 92,) au decedat la data de (...), respectiv (...), deci în afara termenului de exercitare a căii de atac, dacă se apreciază că această comunicare a fost valabilă. Dacă nu a fost valabilă, așa cum s-a arătat deja, termenul de apel nu a început să curgă.
Instanța de apel vorbește de momente în care apelanta a luat efectiv la cunoștință despre existența hotărârii obiect al apelului și conținutul acesteia.
Așa cum rezultă din dosarul atașat nr. (...) al J. G., apelanta a exercitat la data de (...) o acțiune civilă prin care solicită rectificare înscrierii efectuate în favoarea reclamantei SC S. în baza sentinței civile obiect al apelului, ceea ce înseamnă că avea cunoștință cel puțin despre existența ei si soluția din dispozitiv. Art. 284 alin. 3 C. pr.civ., reglementând cazurile de echipolență, vorbește de începutul termenului de apel anterior comunicării
(valabile) a hotărârii în situația în care se exercită apel de către partea interesată, în considerarea împrejurării că aceasta este dovada faptului că ea a luat la cunoștință soluția dată în cauză. Reclamanta nu a exercitat apel, dar a exercitat o acțiune în rectificare prin care contestă înscrierea efectuată în baza hotărârii, situație identică cu aceea în care ar fi contestat cuprinsul hotărârii exercitând o cale de atac, acțiunea în rectificare fiind, de fapt, un mijloc de atacare în justiție a efectelor hotărârii, care se subsumează cazului de echipolență prev. de art. 284 alin. 3 C. pr.civ. Bunăoară, în situația similară în care s-ar exercita o contestație la executare și nu s-ar face dovada comunicării hotărârii puse în executare odată cu somația la executare, s-ar putea susține că cel care formulează contestația împotriva executării hotărârii mai este în termenul de exercitare a căii de atac?
Este adevărat că termenul pentru motivarea apelului nu curge decât de la data comunicării hotărârii, conform art. 287 alin. 4 C. pr.civ. Această comunicare, însă, s-a făcut de către instanța de judecată, în ședința de judecată din 29 iunie 2010, odată cu întâmpinarea depusă de reclamantă, pârâtă în dosarul atașat.
Faptul că această comunicare nu îmbracă forma celei prev. de art. 100
C. pr.civ. nu înlătură efectul de curgere a termenului de motivare a apelului, în sensul art. 287 alin. 3 C. pr.civ. sau, în măsura în care s-ar trece peste considerentele vizând aplicabilitatea cazului de echipolență prev. de art. 284 alin. 3 C. pr.civ., efectul de curgere a termenului de apel, în sensul art. 284 alin. 1 C. pr.civ..
Aceasta deoarece actele de procedură se comunică nu doar în condițiile art. 86 și 100 C. pr.civ., ci și de instanța de judecată în ședință publică, atunci când partea sau reprezentantul ei sunt prezente, conform dispozițiilor art. 96 C. pr.civ.
Este adevărat că, de regulă, comunicarea unei hotărâri se face de către instanța care a pronunțat-o, în dosarul respectiv, prin agenții procedurali, cu întocmirea procesului verbal prev. de art. 100 C. pr.civ., însăcomunicarea unor înscrisuri într-un alt dosar este tot o formă de comunicare, inclusiv a unei hotărâri, în sensul art. 266 alin. 3 C. pr.civ., o astfel de comunicare făcută în condițiile art. 96 C. pr.civ. având același regim juridic cu cea făcută în condițiile art. 100 C. pr.civ., inclusiv în ceea ce privește efectul prev. de art. 284 alin. 1 C. pr.civ., respectiv art. 287 alin. 3
C. pr.civ., după distincțiile de mai sus.
În temeiul art. 312 alin. 1 C. pr.civ., din considerentele arătate, curte, cu opinie majoritară, va respinge recursul formulat ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316, 298 rap. la art. 274 alin. 1 C. pr. civ. recurenta va fi obligată să-i plătească reclamantei intimate cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 4960 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform extrasului de cont de la fila 77 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta P. L. M. împotriva deciziei civile nr. 276 din 2 iunie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei SC S. SA suma de 4960 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
ANA I. A. A. C.
C. B.
Red. CAA dact. GC
2 ex/(...)
Jud. apel: M.O. S., D.I. T.
Cu opinia separată a judecătorului A. C. în sensul admiterii recursului, casării deciziei și trimiterii cauzei la Tribunalul Cluj pentru judecarea apelului.
Astfel cum s-a arata in opinia majoritara, se impune discutarea cu prioritate a chestiunii formularii in termen a apelului declarat de catre parata P. L. M. impotriva sentintei civile nr.2023/2005 a J. G., numai in subsidiar si in functie de solutia data acestei prime chestiuni impunandu-se analizarea cererii de repunere in termenul de apel.
In cererea de recurs, parata P. L. M., in calitate de mostenitoare a defunctilor P. I. si P. A., critica in primul rand decizia civila nr.2.011 a T. C. in ceea ce priveste retinerea instantei in sensul tardivitatii apelului declarat impotriva sentintei civile nr.2023/2005 a J. G.
Nu sunt contestate sustinerile recurentei in sensul ca in dosarul nr.2967/1995 au fost chemati in judecata in calitate de parati antecesorii sai, P. I. si P. A., ambii indicati cu domiciliu necunoscut, in calitate de proprietari tabulari ai terenului care face obiectul cauzei.
Necontestat este si faptul ca numele acestora a fost indicat gresit de catre reclamanta, fiind indicati ca si parati numitii P. I. si P. A., desi intentia reclamantei a fost de a chema in judecata pe numitii P. I. si P. A.
Rezulta deci ca in dosarul nr.2967/1995 al J. G. reclamanta s-a judecat cu paratii P. I. si P. A., indicati cu domiciliu necunoscut, procedura de citare cu acestia in cursul judecarii dosarului si comunicarea sentintei civile nr.2023/2005 facandu-se prin aplicarea art.95 C., prin afisare la usa instantei, nedispunandu-se vreo alta forma de citare, si nefacandu-se verificarile prealabile prevazute de lege in vederea incuviintarii citarii prin publicitate.
Nu este relevanta in cauza insa modalitatea in care s-a realizat aceasta procedura atat timp cat numele paratilor a fost indicat in mod gresit. Practic paratii P. I. si P. A., proprietarii tabulari pe care reclamanta a intentionat sa ii cheme in judecata, nu au fost citati niciodata si nu le-a fost comunicata hotararea pronuntata de judecatorie. In conformitate cu art.284 C. acestia se afla inca in termenul de exercitare a caii de atac a apelului, deci apelul declarat la data de (...) este declarat in termenul de 15 zile prevazut de lege, adica de art.284 C.
Cazurile de echipolența sunt 3, fiind prevăzute la alin.2 și 3 al art.284
C., la acestea adaugandu-se cel prevazut la alin 2 al art.102 C.
Si in opinia majoritara s-a statuat de altfel ca nu este aplicabil nici unul din cazurile de echipolenta prevazute in Codul de procedura civila in ceea ce priveste comunicarea sentintei atacate, asimilindu-se insa situatia din dosar( formularea de catre reclamanta a unei actiuni in rectificare de carte funciara in care se mentioneaza sentinta si comunicarea sentintei atacate in cadrul dosarului avand acest obiect, de catre partea adversa) acestor cazuri de echipolență, apreciate in doctrina si practica judiciară( decizia civila nr.144/2006 a C. de A. C., decizia civilă nr.7148/2004 a I. C. de C. și Justiție), cu just temei, de stricta interpretare si aplicare.
Comunicarea sentintei civile nr.2. in dosarul nr.(...) al J. G., ca anexa la intampinarea formulata in cauza de catre parata, nu poate sub nici o forma fi considerata una valabila, de la care sa curga termenul de apel, asa cum am aratat anterior, cazurile de echipolenta fiind de stricta interpretarea si aplicare.
Aceasta comunicare a sentintei este oricum prezumata, iar nu dovedita, desi intr-adevar la dosarul cauzei parata a anexat intampinarii sentinta in cauza, in copie simpla, din continutul incheierii de sedinta din data de (...) nerezultand comunicarea acesteia catre reclamanta, incheierea atestand doar comunicarea intampinarii si a „ unei serii de inscrisuri";, fara a se mentiona care sunt acestea.
Din aceleasi considerente nu poate fi asimilata cazului de echipolenta prevazut la alin.3 al art.284 C. promovarea actiunii in rectificare de carte funciara de catre reclamanta.
In aceste conditii apreciez ca rationamentul din opinia majoritara nu are un temei solid in actele de la dosar si nici in prevederile legale in vigoare.
Judecatorul nu este in masura sa adauge la lege in conditiile in care o apreciaza incompleta, rolul sau fiind acela de a interpreta si aplica legea iar nu de a legifera. O eventuala exercitare de catre parti a drepturilor procedurale cu rea credinta si in afara scopului in vederea carora au fost reglementate isi gaseste o alta rezolvare, in conditiile prevazute de lege, buna credinta fiind insa prezumata pana la proba contrara.
Solutia care se impune a fi pronuntată, raportat la art. 312 alin.3 și 5
C., este aceea de casare a deciziei și trimitere a cauzei la tribunal in vederea judecării apelului declarat de parată în termenul prevăzut de lege.
A. C.
Red.A.C./(...)
← Decizia civilă nr. 2267/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3457/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|