Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR.45/A/2011

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011

Instanța constituită din :

Președinte : D.-L. B. - vicepreședinte al Curții de A.

Judecător : V. M. - președintele Curții de A. C.

Grefier : S.- D. G.

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta V. P. precum și apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C. împotriva sentinței civile nr. 726/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri Legea nr. 2..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat G. N. și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta apelantă și reprezentantul pârâtului apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

A.ul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul apelant S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 ianuarie 2011, un înscris intitulat

„precizări"; la completarea motivelor de apel depuse la dosar ca urmare a schimbărilor legislative intervenite prin pronunțarea de către Curtea Constituțională a D. nr. 1354/(...) și 1358/(...) dar și ca întâmpinare la apelul formulat de reclamanta apelantă.

Instanța comunică cu reprezentantul reclamantei apelante un exemplar din acest înscris.

Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.

Reprezentantul reclamantei apelante precizează că în raport de deciziile pronunțate de Curtea Constituțională acțiunea formulată a rămas fără temei legal, lăsând la aprecierea instanței soluționarea ambelor apeluri.

Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului declarat de reclamanta apelantă și admiterea apelului declarat de pârâtul apelant în sensul înlăturării obligației S. Român de la plata despăgubirilor.

C U R T E A

Deliberând, reține că:

1. Prin sentința civilă nr. 726 din 10 septembrie 2010 a T.ui C.,pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. G. (decedat în cursul judecății, succesoare a lui fiind soția supraviețuitoare V. P., introdusă în proces) împotriva pârâtului S. Român (prin Ministerul Finanțelor Publice), dispunându-se obligarea pârâtului la a-i plăti reclamantei V. P. echivalentul în lei la data plății al sumei de 10.000

Euro, cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, că prin sentința penală nr. 39/1950/03 februarie 1950 a T.ui Militar C. reclamantul S. G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare corecțională, 1 an interdicție corecțională și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, în temeiul art. 209 pct. III, art. 157 C.pen. și Decretului nr. 212/1948.

Prin decizia nr. 1228/(...), pronunțată de C. M. de C. și Justiție, s-a dispus reducerea pedepsei de la 3 ani la 2 ani și 6 luni închisoare corecțională și încadrarea în Colonia de M. G. pentru 24 luni.

S-a reținut în sarcina reclamantului că a acceptat să se încadreze în organizația, socotită subversivă, „Partizanii Regelui Mihai - Armata

Subversivă"; cu sediul în C..

Reclamantul a fost arestat la data de 31 mai 1949, fiind pus în libertate din Colonia de M. - F. nr. 0609 la data de 13 septembrie 1953.

Executarea pedepsei penale i-a produs reclamantului o certă suferință fizică și psihică, afectându-i inclusiv sănătatea, astfel că se justifică acordarea, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 10.000 Euro, conform art. 1 alin. 2 lit. a) și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 2..

2. Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamanta V. P.,solicitând schimbarea ei în sensul majorării la 472.800 Euro a sumei acordate reclamantei cu titlu de despăgubire, trebuind avut în vedere, sub acest aspect, că regimul foarte sever al executării pedepsei, consecințele negative avute în plan familial și social, precum și intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, justifică o asemenea majorare.

3. Împotriva sentinței a declarat apel și pârâtul S. Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând în principal schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, reducerea cuantumului despăgubirilor acordate reclamantei, deoarece:a) Contrar celor afirmate de prima instanță, sunt incidente prevederile art. 5 alin. 1 lit. a pct. 2, iar nu cele ale pct. 1, din Legea nr. 2. modificată, câtă vreme hotărârea atacată s-a pronunțat în contradictoriu cu soția reclamantului, iar nu cu reclamantul însuși, fiind irelevant că acesta a decedat pe timpul procesului, locul său în judecată fiind luat de soția supraviețuitoare. b) Nu a fost precizat cuantumul despăgubirilor primite de S. G. în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990, pentru a se putea determina influența reală a acestora asupra sumei ce putea fi primită de reclamantă. c) Instanța nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1203 C.civ., întemeindu-se pe prezumții lipsite de greutate și fără puterea de a naște probabilitatea. d) Era necesară, cu privire la cuantumul despăgubirilor, o statuare în echitate, care să evite injusta îmbogățire a reclamantei.

4. Prin înscrisul depus la dosarul cauzei în data de 11 ianuarie 2011 (f.

17) pârâtul S. Român a formulat precizări la motivele de apel, arătând, înesență, că prin efectul D. nr. 1. octombrie 2010 a Curții Constituționale, care a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I-a din Legea nr. 2., acțiunea reclamantei a rămas fără temei legal.

5. Cu privire la aceste apeluri, C. are în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea

Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.

Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..

Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamantul își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.

În prezentul proces, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie

1989.

Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.

1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al

R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.

Astfel fiind, pretențiile reclamantului privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.

Astfel fiind, se va respinge apelul reclamantei și se va admite apelul S. Român, sentința urmând a fi schimbată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN (prin MINISTERUL

FINANȚELOR PUBLICE) împotriva sentinței civile nr. 726 din 10 septembrie

2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o schimbă în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. G.

(decedat în cursul judecății succesoare a lui fiind V. P.) împotriva pârâtului

S. R.

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta V. P. împotriva aceleiași sentințe.

Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D.-L. B. V. M. S.-D. G.

Red.VM/dact.MS

6 ex./(...) Jud.fond: E.L.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 45/2011, Curtea de Apel Cluj