Decizia civilă nr. 3161/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3161/R/2011
Ședința publică din 22 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. G. : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. G. A F. P. M. împotriva sentința civilă nr. 808 din 18 aprilie 2011, a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații I. M. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei intimate I. M., avocat T. A. L., care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și solicită comunicarea acesteia cu recurenta.
C., constată că potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta intimată I. M. ( fila 12 dosar), aceasta a luat la cunoștință despre termenul de judecată la data de 4 iulie 2011, când i-au fost comunicate și motivele de recurs, apreciindu-se că această întâmpinare nu a fost depusă în termen, situație în care nu va fi comunicată, urmând a fi avută în vedere cu titlu de concluzii scrise.
Reprezentanta reclamatei intimate arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A:
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată pe rolul T. M. la data de (...) sub nr. 5633/10072009, reclamanta I. M. a chemat în judecată în calitate de pârât S. Român reprezentat prin M. F. P. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să-l oblige pe pârât la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate de la tatăl său, I. Ion, ca urmare a condamnării acestuia prin sentința penală nr. 141/(...) a T. Militar C. și la plata sumei de 1.500.000 lei reprezentând prejudiciul moral încercat de reclamantă prin condamnarea sa la 1 an și 6 luni închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, prin sentința penală nr.
191/(...), condamnarea soțului său, Ionescu Ion, prin aceeași sentință, la 3 ani închisoare corecțională și condamnarea tatălui său, I. Ion la 10 ani temnițăgrea pentru crime de uneltire contra ordinii sociale, condamnat în contumacieprin sentința penală nr. 141/1950 și ulterior prin sentința penală nr.
191/1951.
Prin sentința civilă nr. 808 din (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea civilă precizatăformulată de către reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂNreprezentat prin M. F. P.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 33.492 leicu titlu de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilorconfiscate.
S-au respins celelalte capete de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și la contravaloarea actualizată a sumelor reprezentând amenzi corecționale și cheltuieli de judecată stabilite în procesele penale.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.214 lei cutitlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 191/(...), pronunțată de către T. M. C., în dosarele penale nr. 47/1950 și 75/1951, tatăl reclamantei, I. Ion, a fost condamnat la 10 ani temniță grea, 8 ani degradare civică, 4.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii pentru crima de uneltite contra ordinii sociale, prevăzută de art. 209 pct. III din Codul penal în vigoare la acea dată.
Prin aceeași sentință penală, soțul reclamantei, I. Ion, a fost condam- nat la 3 ani închisoare corecțională, 2.000 lei amendă corecțională și confis- carea averii, iar reclamanta la 1 an și 6 luni închisoare corecțională, 2.000 lei amendă corecțională și confiscarea averii, ambii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, în baza art. 209 pct. II lit. d din Codul penal în vigoare la acea dată - filele 7-22 din dosar, volumul II.
Prin urmare, condamnările dispuse prin sentința penală nr.
191/1951 pentru reclamantă, soțul și tatăl acesteia, pentru infracțiunea de uneltire prevăzută de art. 209 din vechiul Cod penal sunt de drept condamnări politice conform art.1 din Legea nr.2..
Potrivit art. 5 alin. 1 litera b din Legea nr. 2., capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la despăgubiri materiale reprezentând con- travaloarea actualizată a bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare este întemeiat și în baza art. 5 alin. 1 litera b din legea nr. 2. cu modificările ulterioare, tribunalul l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 33.492 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul va- lorii bunurilor confiscate, astfel cum rezultă din probele administrate: sen- tința de condamnare, procesele verbale de confiscare, inventarele bunurilorconfiscate și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert tehnic judiciar B. L.
În ceea ce privește capetele de cerere din precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) - fila 123 volumul I, sunt de reținut următoarele considerente:
Art. 5 alin. 1 litera b din Legea nr. 2. se referă la posibilitatea acor- dării de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare și nu reglementează posibilitatea acordării unor despăgubiri pentru amenda corecțională și cheltuielile de judecată prevăzute în sentința penală de condamnare.
Prin urmare, capetele de cerere vizând contravaloarea amenzilor corecționale și a cheltuielilor de judecată dispuse prin sentința penală au fost respinse ca neîntemeiate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la da- une morale pentru prejudiciul moral suferit instanța de fond a făcut o analiză amplă raportat la deciziile C. C. nr. 1. și nr. 1. 2010 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a teza întâi din legea nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada (...)-(...).
În ceea ce privește precizarea de acțiune depusă la dosar la data de (...) prin care se invocă drept temei juridic al acțiunii civile precizate, alături de dispozițiile L. nr. 2. și art. 998-999 Cod civil, s-a reținut în esență că răspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizată potrivit dreptului comun, întrucât pentru acest tip de raport juridic există norme juridice speciale, derogatorii și prin urmare prevalente, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.
Așa cum rezultă din deciziile C. Europene a Drepturilor Omului, nu există o obligație a statelor de a acorda despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimurile politice existente anterior în acele state dar dacă aleg să acorde despăgubiri atunci acordarea lor trebuie să fie efectivă. Acordarea despăgubirilor este o reparație de echitate care nu își are izvorul într-un fapt trecut ci reprezintă o despăgubire acordată benevol de stat, de aceea neexistând obligația reparării. S. poate opta să repare sau să nu acorde despăgubiri dar dacă nu optează pentru despăgubiri nu poate fi obligat la aceasta.
În ce privește prezenta cauză mai trebuie analizat dacă, având în vedere dispozițiile L. nr. 2. pe perioada cât au fost în vigoare până la declara- rea lor ca neconstituționale prin decizia nr. 1., reclamanta are un bun sau o speranță legitimă la acesta, potrivit art. 1 din protocolul nr. 1, în sensul jurisprudenței C. Europene a Drepturilor Omului.
Această analiză este necesară pentru a stabili dacă având o speranță legitimă reclamanților li s-ar cuveni despăgubiri, chiar în condițiile dispariției suportului legal, apelând la dispozițiile art. 1 din Protocolul 1.
Cu privire la această speranță legitimă trebuie constatat că există o ingerință care era legitimă din partea statului, ingerință care constă în chiar declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale care au oferit însăși speranța legitimă, procedura de constatare a neconstituționalității fiind necesară într-o societate democratică, fiind și predictibilă de altfel.
Declararea ca neconstituționale a unor dispoziții legale trebuie accep- tată ca producând efecte generale pentru că altfel ar însemna să se conteste însăși legitimitatea existenței procedurii de control al constituționalității legilor, ceea ce nu este cazul a fi pus în discuție, prin urmare a existat o ingerință necesară și proporțională.
Curtea Constituțională reține la rândul ei, oferind o altă interpretare, oprind analiza anterior ingerinței, că prin decizia asupra admisibilității din
(...) în Cauza Slavov și alții contra Bulgariei, instanța de contencios a dreptu- rilor omului a acordat o „importanță deosebită faptului că dispoziția de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată nu ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al unei operațiuni normale, pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia";, ceea ce a condus la concluzia C. în sensul că reclamanții nu au putut dobândi o
„speranță legitimă"; în obținerea compensațiilor respective.
În prezenta cauză nu se poate susține că nu s-au acordat des- păgubiri de către stat pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - dat fiind că acestea au fost deja acor- date în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990.
A fost analizată și problema prescriptibilității acțiunii în repararea daunelor morale.
Cât privește acțiunea în reparație morală (nepatrimonială), ea este ca
și drepturile personale nepatrimoniale încălcate, imprescriptibilă extinctiv
(art. 54-56 din Decretul nr. 31/1954).
Dimpotrivă, acțiunea în reparație patrimonială a daunelor morale cade sub acțiunea prescripției extinctive, fiind deci prescriptibilă: dreptul la repararea patrimonială este în fond, o creanță și, ca orice creanță, dreptul la acțiunea în realizarea ei este, în principiu prescriptibil extinctiv, conform dreptului comun (art. 1 din Decretul nr. 167/1958).
În speță, termenul de prescripție de drept comun, care este de 3 ani conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, pentru acțiunea de drept comun în reparație patrimonială a daunelor morale a început să curgă odată cu intrarea în vigoare a Decretului-lege nr.
118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată începând cu (...), precum și a celor deportate în străinătate ori constituite prizonieri, dreptul material la exercitarea unei astfel de acțiuni întemeiată pe dreptul comun fiind prescris.
Legea nr. 2. este o lege specială și a creat un cadru special pentru introducerea unei acțiuni în reparații patrimoniale a daunei morale, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 2..
Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 2. în prezent nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă precizată, l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 33.492 lei cu titlu de despăgubiri materiale reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate și a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune morale și la contravaloarea actualizată a sumelor reprezentând amenzi corecționale și cheltuieli de judecată stabilite în procesele penale.
În baza art. 274-276 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2.214 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expert, dovedite în condițiile art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. ROMÂN prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii, solicitându-se și respingerea capătului de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării.
În motivare după reluarea considerentelor sentinței atacate și a prevederilor L. nr. 2., respectiv a deciziei nr. 1. a C. C., se arată că instanța de fond nu a ținut seama de obiecțiunile formulate de către pârât la raportul de expertiză întocmit pentru actualizarea cuantumului sumelor achitate de reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecată și amenzi.
În mod greșit s-a făcut aplicarea art. 274 alin. 1 C.pr.civ., pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată, nefiind îndeplinită condiția culpei procesuale a pârâtului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ.
În apărare intimata I. M. a formulat întâmpinare, avută în vedere decătre instanță cu titlu de concluzii scrise, prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Aspectele invocate în recurs nu au legătură cu hotărârea atacată.
Prin sentință nu au fost acordate daune morale, sentința nefiind recurată de către reclamantă, în ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză, această cerere este superfluă atâta timp cât instanța a respins capătul de cerere având ca obiect sumele achitate cu titlu de amenzi și cheltuieli de judecată.
În mod corect au fost acordate cheltuieli de judecată, pârâtul opunându-se admiterii acțiunii, și căzând în pretenții. Cheltuielile de judecată au fost acordate parțial în măsura în care au fost admise pretențiile reclamantei.
Referitor la solicitarea de a se respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării s-a arătat că pârâtul recurent se contrazice atâta timp cât anterior arată că este vorba despre o condamnare care are de drept caracter politic.
Analizând recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL
FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 808 din (...) a T. M., C.reține următoarele:
Deși prin cererea de recurs pârâtul solicită respingerea în totalitate a acțiunii, din motivarea acestuia rezultă că nu există critici decât în ceea ce privește cuantumul sumelor actualizate solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată și amenzi, sume care nu au fost acordate de către instanța de fond, pretențiile reclamantei în acest sens fiind respinse. Acest motiv de recurs este deci vădit nefondat.
În cea ce privește constatarea de către instanța de fond a caracterului politic al condamnărilor dispuse împotriva reclamantei, a soțului și a tatălui său, instanța de fond s-a pronunțat în sensul că este vorba despre condamnări care au de drept caracter politic conform art.1 din Legea nr.2., nefiind necesar ca instanța de judecată să se mai pronunțe în acest sens. Susținerile din recurs referitoare la constarea caracterului politic al condamnărilor sunt deci neavenite.
Problema cheltuielilor de judecată și a aplicării dispozițiilor art.274
C.pr.civ. de către instanța de fond a fost rezolvată corect de către aceasta.
Pârâtul a fost obligat la plata parțială a cheltuielilor de judecată avansate și dovedite de către reclamantă, acțiunea formulată de către aceasta fiind admisă în parte, fiind deci aplicabile prevederile art.274,276 C.pr.civ.
Având în vedere considerentele de mai sus, C., raportat la art.3041, art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul
S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 808 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 C.pr.civ. instanța va obliga recurentul să plătească intimatei I. M. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile numărul 808 din (...) a T. M. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei I. M. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2011.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
A. C. A. A. C.
ANA I.
G., C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: D. Țiplea
| ← Decizia civilă nr. 4904/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2267/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
