Decizia civilă nr. 2891/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 2891/R/2011
Ședința publică din 8 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamantul I. V. G. împotriva deciziei civile nr. 227 din 10 mai 2011, a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații R. N. M. și B. E., având ca obiect evacure.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent I. V. G., avocat T. E., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termen, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, astfel că la acest termen de judecată, recursul este legal timbrat. Totodată, depune 2 plicuri sigilate, din data de (...), având nr. 74 și 61, pentru a face dovada că a încercat să ajungă la o înțelegere cu pârâții pentru încheierea unui contract de închiriere, însă corespondența a fost returnată nedesfăcută.
Arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate ca fiind nelegală și admiterea acțiunii de evacuare formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar. Prin menținerea pârâților în locuință în lipsa oricărui titlu se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului, drept protejat de C. și de art.1 din Protocolul nr.1 la C.
C U R T E A:
Prin cererea înregistrată pe rolul J. C.-N. la (...) sub nr. (...), reclamantul I. V. G. i-a chemat în judecată pe pârâții R. N. M. și B. E. R. a solicitat pe calea ordonanței președințiale,precizată ulterior ca cerere în evacuare întemeiată pe L. nr.1., evacuarea pârâților din apartamentul nr. 5 din imobilul situat în C.-N., str. Republicii nr. 7, proprietatea reclamantului înscris în CF nr. 1. C., compus din 3 camere și dependințe și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), ca urmare a desființării sentinței civile nr.9072/2009 prin decizia nr.621/2009 a T. C., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. V. G., împotriva pârâților R. N. M. și B. E., având ca obiect evacuare.
A fost respinsă cererea prin care reclamantul a solicitat obligareapârâților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea sa.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În primul rând, pentru justa soluționare a cauzei instanța a apreciat că este necesar să fie stabilit cadrul procesual sub aspectul obiectului acțiunii.
Astfel, în dispozitivul instanței de recurs se menționează că se desființează sentința civilă nr. 9072/(...).
Cu toate acestea recursul nu a fost formulat decât de reclamanții pârâți-reconvenționali, și nu și de pârâții reclamanți reconvenționali; respectiv doar cu privire la acțiunea principală și nu și cu privire la acțiunea reconvențională.
În aceste condiții dispozitivul deciziei civile nr. 621/(...) nu poate fi interpretat altfel decât în sensul că se desființează sentința civilă nr.
9072/(...) exclusiv cu privire la soluția pronunțată asupra acțiunii principale, menținându-se soluția de respingere cu privire la acțiunea reconvențională. Acest lucru nu este contrazis de considerentele deciziei, întrucât analizarea art. 1 și 7 din OUG nr. 4. nu se poate face doar în cadrul acțiunii reconvenționale ci și în cadrul acțiunii principale ca apărare de fond.
În aceste condiții instanța a reținut că este sesizată doar cu acțiunea principală având ca obiect evacuarea pârâților din imobilul în cauză, reținând corelativ acestui fapt că soluția instanței de respingere a acțiunii reconvenționale pentru faptul că pârâții nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 6 din OUG nr. 4. a rămas irevocabilă prin neexercitarea apelului împotriva sa.
Instanța a mai reținut faptul că la ultimul termen de judecată reclamantul prin reprezentant a precizat că solicită evacuarea pârâților în temeiul L. nr. 1. și art. 480 din Codul civil. R. la această precizare clară a pretențiilor reclamantului, instanța a reținut că este învestită cu o acțiune în evacuare întemeiată pe art. 1. și art. 480 din Codul civil.
Ținând cont de aceste aspecte instanța a apreciat că în speță acțiunea este neîntemeiată. A. deoarece în speță situația părților din prezenta cauză este reglementată în ansamblu de prevederile OUG nr. 4., care, ca și normă specială se aplică cu prioritate atât față de L. nr. 1. cât și față de art. 480 din Codul civil.
Din interpretarea coroborată a art. 1, 7 și 10 din OUG nr. 4. rezultă modalitatea în care în speță reclamanții pot fie să încheie un contract de închiriere cu pârâții, fie că obțină evacuarea acestora, indiferent de timpul scurs de la intrarea în vigoare a actului normativ menționat. Instanța a apreciat însă că analiza punctuală a îndeplinirii condițiilor prevăzute de aceste texte legale nu mai este necesară față de precizarea de acțiune făcută de reclamant prin reprezentant în sensul că înțelege să solicite evacuarea în temeiul L. nr. 114/1999.
În consecință, având în vedere aspectele menționate instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul I. V. G.
Pe cale de consecință în baza art. 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, instanța a respins și cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 227 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis apelul declarat de apelantul I. V. G. împotriva Sentinței civile nr. 2. pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) pe care a anulat-o și evocând fondul s-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul I. V. G. împotriva pârâților R. N. M., și B. E., având ca obiect evacuare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin D. civilă nr. 6. pronunțată de Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei impunându- se administrarea unei probațiuni referitor la evacuare, respectiv la posibilitatea de a încheia un contract de închiriere.
În rejudecare, prima instanță prin hotărârea pronunțată a reținut că în speță situația pârâtelor din prezenta cauză este reglementată de prevederile OUG 4., măsură care se aplică cu prioritate față de L. 1., fără însă a respecta îndrumarul deciziei de casare privind administrarea unei probațiuni vizând posibilitatea de a încheia un contract de închiriere.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, în speță constatându-se că prima instanță nu a respectat îndrumarul deciziei de casare prin care s-a statuat necesitatea administrării unei probațiuni și cercetarea fondului cauzei,ca atare s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 al. 1 C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului instanța de apel, va anula hotărârea atacată și va judeca procesul examinând fondul.
Examinând fondul, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de către reclamantul I. V. G. a fost formulată inițial ca o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat să se dispună evacuarea pârâților din locuința-apartament nr. 5 din imobilul situat în C.-N., str. Republicii nr. 7, înscris în CF 1. C., cerere modificată în cerere de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 21 din L. 1., temei juridic reiterat și cu ocazia punerii concluziilor pe fond, în rejudecare.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții- reclamanți reconvenționali, soluția de respingere a acesteia a trecut în puterea lucrului judecat.
Din probele existente la dosar, a rezultat că între părți nu s-a încheiat vreun contract de închiriere a cărui termen să fi expirat sau a cărei clauze să nu fi fost respectate de către pârâți pentru a interveni sancțiunea prevăzută de L. 1. vizând evacuarea ca o consecință a rezilierii contractului de închiriere.
În ceea ce privește aplicabilitatea OUG 4., s-a reținut faptul că reclamantul a notificat la data de (...), prin intermediul executorului judecătoresc, Stolnean D. M., pe pârâta R. N. M., în vederea încheierii contractului de închiriere însă nu și pe pârâtul B. E.
Pârâta a comunicat reclamantului la data de (...) cererea pentru închirierea imobilului din litigiu, situație în care nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 10 al. 3 din ordonanța potrivit căreia nepredarea locuinței înăuntrul termenului de 60 de zile de la data notificării îl îndreptățește pe proprietar să ceară evacuarea pe cale de ordonanțăpreședințială, întrucât cererea formulată de către reclamant s-a făcut cu încălcarea acestui termen.
În consecință, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor legale în baza cărora reclamantul și-a întemeiat acțiunea în evacuarea pârâților din imobilul situat în C.-N., str. Republicii nr. 7, ap. 5, înscris în CF 1. C., dobândit prin restituire în natură în baza L.
10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. V. G.solicitând modificarea deciziei civile nr. 2. a T. C. în sensul admiterii cererii formulate de către reclamant împotriva pârâților.
În motivare s-a arătat că instanța de apel nu a aplicat dispozițiile legale privind deținerea doar cu titlu a unui spațiu locativ, astfel cum este prevăzut în Codul civil, L. nr. 1. și OUG nr. 4..
OUG nr. 4. nu mai poate constitui temei de drept pentru prelungirea contractului de închiriere, efectele sale întinzându-se pe o durată de 5 ani, în condițiile în care de la intrarea sa în vigoare au trecut 12 ani.
Pârâții nu mai pot fi menținuți în locuință neîncheind un contract de închiriere.
Și în condițiile în care s-ar considera aplicabile prevederile art. 10 alin.
3 din acest act normativ, acest text de lege nu mai poate fi considerat temei al neîndeplinirii obligațiilor reclamantului deoarece prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. s-a respins acțiunea pârâților de obligare la încheierea contractului de închiriere.
Instanța de apel omite a reține principiul de bază al L. nr. 1., acela că locuința se ocupă numai după încheierea contractului de închiriere.
Deși legal citați intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuală față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat de către reclamantul I. V. G. împotrivadeciziei civile nr. 2. a T. C., Curtea reține următoarele:
În cea ce privește starea de fapt, aceasta a fost stabilită de instanțele de fond, reclamantul fiind din anul 2008 proprietarul tabular al imobilului în litigiu, imobil restituit în temeiul L. nr.10/2001, iar pârâții având calitatea de chiriași.
Important în soluționarea cauzei este de reținut care a fost soluția pronunțată de instanță asupra cererii reconvenționale prin care s-a solicitat obligarea reclamantului la încheierea unui contract de închiriere în temeiul O. nr.4., soluție care a rămas irevocabilă prin neexercitarea vreunei căi de atac.
Prin sentința civilă nr.9072/2009 a J. C.-N. această cerere reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în considerente că pârâții nu fac dovada îndeplinirii condițiilor art.6 din O. nr.4., dreptul de a obține încheierea unui contract de închiriere împotriva voinței proprietarului fiind discutabil raportat la art.1 din Protocolul nr.1 la C. A. în condițiile în care reclamantul pârât și-a exprimat poziția procesuală referitoare la această cerere prin întâmpinarea depusă la dosar, arătând în mod expres că se opune încheierii unui astfel de contract, în lipsa acordului său neputând fi obligat la încheierea sa decât prin restrângerea nejustificată a dreptului de proprietate protejat de art.480 C., C. R. și C. E. a D. O.
Soluția irevocabilă pronunțată asupra cererii reconvenționale coroborată cu lipsa altor demersuri ale pârâților în vederea încheierii unui contract de închiriere pentru imobilul proprietatea reclamantului impune concluzia că menținerea acestora în imobil apare ca o încălcare nejustificatăa dreptului de proprietate al reclamantului, indiferent de modalitatea în care reclamantul și-a îndeplinit în anul 2008 obligațiile prevăzute de O. nr.4..
Contractele de închiriere în temeiul căruia pârâții au ocupat imobilul în litigiu a putut fi prelungit în temeiul O. nr.4., respectiv O. nr.8/2004, până la data de (...). După retrocedare reclamantul era obligat să respecte contractul de închiriere aflat în derulare, dar până la data de (...).
Astfel cum s-a indicat de către reclamant, cererea a fost întemeiată pe O. nr.4., L. nr.1. și art.480 C., instanța de apel având în vedere la soluționarea acestuia doar prevederile primelor două acte normative, fără a analiza temeinicia acțiunii și din perspectiva art.480 C.civ, adică din perspectiva încălcării sau nu a dreptului de proprietate al reclamantului. De altfel instanța de apel a omis să aibă în vedere faptul că raportat la precizările făcute de reclamant nu mai este vorba despre o acțiune de evacuare pe cale de ordonanță președințială, referindu-se în considerentele deciziei la art.10 alin.3 din O. nr.4., prevederi legale care nu sunt relevante în cauză.
Opinia Curții Europene a D. Omului, astfel cum aceasta reiese din hotărârile pronunțate împotriva R. raportat la prevederile O. nr.4., respectiv cauzele Radovici și Stănescu împotriva R., Oancea împotriva R., Spanoche împotriva R., P.escu și Toader împotriva R., Pușcaș împotriva R., T.k împotriva R., Arsenovici împotriva R., este în același sens, statuându-se constant că ingerința în dreptul de proprietate trebuie nu doar să urmărească un scop legitim conform interesului general ci și să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosința bunurilor unui individ. Tocmai acest lucru este exprimat de noțiunea de just echilibru ce trebuie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale omului.
Curtea E. a mai statuat că interesele legitime ale colectivității cer într- un asemenea caz o repartiție echitabilă a sarcinii sociale și financiare pe care o presupun transformarea și reforma imobilelor din țară, însă această sarcină nu ar putea să se sprijine pe un anume grup social, indiferent de importanța pe care o au interesele unui alt grup sau ale colectivității în ansamblul său.
De altfel, considerentele pentru care s-a apreciat de către Guvernul
României, aspect reținut de Curte, că ingerința în dreptul de proprietate astfel cum aceasta rezultă din O. nr.4. este permisă raportat la al doilea alineat al art.1, Protocolul nr.1, și anume interesul general constând în protecția intereselor locatarilor într-o situație care se caracteriza prin penuria de locuințe la preț ieftin, nu mai subzistă în prezent.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.3 C.pr.civ. urmează a admite recursul declarat de reclamantul I. V. G. împotriva deciziei civile numărul 227 din 10 mai 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...) a T. C., pe care o va modifica parțial în sensul că va admite acțiunea exercitată de reclamant împotriva pârâților R. N. M. și B. E. și în consecință va dispune evacuarea pârâților din apartamentul numărul 5 situat în imobilul din C.-N., str. Republicii nr. 7.
În temeiul art.274 C.pr.civ instanța va obliga pârâții să-i plătească reclamantului suma de 1060 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE,
ÎN NUMELE L. D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul I. V. G. împotriva deciziei civile numărul 227 din 10 mai 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...) a T. C., pe care o modifică parțial, în sensul că admite acțiunea exercitată de reclamant împotriva pârâților R. N. M. și B. E. și,în consecință:
Dispune evacuarea pârâților din apartamentul numărul 5 situat în imobilul din C.-N., str. Republicii nr. 7.
Obligă pârâții să-i plătească reclamantului suma de 1060 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2011.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.apel: F. S. Bolchiș, Dorin Tatu
Jud.fond: B. G. Z.
| ← Decizia civilă nr. 5296/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 249/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
