Decizia civilă nr. 3119/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3119/R/2011
Ședința publică din 21 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
A.-A. C.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. E., împotriva sentinței civile nr. 839 din 20 aprilie 2011, pronunțată de T.
M. în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 211/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror S.
A.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 7 iulie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și în consecință menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, precum și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar al acesteia reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Se constată de asemenea că prim memoriul de recurs, recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2
Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat și în consecință menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, întrucât soțul recurentei a fostprizonier deportat în URSS, măsură administrativă care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009 .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 839/(...) a T.ui M. s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoaele:
Conform susținerilor reclamantei, soțul ei a fost luat prizonier în perioada (...)-(...) și dus în lagărele de pe teritoriul fostei UR.S.S. la munca de reconstrucție.
În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
În speță, coroborând susținerile reclamantei cu actele de la dosar, se reține că, soțul reclamantei, numitul P. E. în timpul războiului a fost luat prizonier și dus în perioada (...)-(...) în lagărele din fosta UR.S.S.
Deci, măsura deportării a fost luată anterior instaurării regimului comunist la conducerea țării, care s-a realizat la data de (...) când a fost numit primul guvern comunist sub conducerea lui P. G.
În prezent există o categorie de persoane care s-au împotrivit fățiș, chiar prin acțiuni armate, regimului totalitar comunist, sau care au fost persecutate de către acesta ca urmare a exercitării unor drepturi fundamentale ce au fost considerate amenințări la adresa sistemului politic totalitar, și care nu au beneficiat până acum de o minimă reparație morală constând în ștergerea consecințelor penale ale condamnărilor lor.
Legea nr. 221/2009 în art. 1 alin. 1 și 2 enumeră infracțiunile prevăzute în Codul penal din 1936, precum și în mai multe legi speciale, care în baza acestui act normativ constituie condamnări cu caracter politic. Această lege urmărește a completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale.
Pe de altă parte, în Monitorul Oficial nr. 761/(...) a fost publicată Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a C. C. prin care s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilateacestora, pronunțate în perioada (...)-22 decembrie 1989 cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Reținându-se că deciziile C. C. sunt obligatorii de la data publicării, precum și faptul că în termenul de 45 de zile prevăzut de textul de lege mai sus amintit a expirat în 31 decembrie 2010, dată la care și-au încetat efectele juridice și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a ale Legii nr. 221/2009, articol care reglementa daunele morale.
Față de cele de mai sus, se apreciază că cererea reclamantului nu este fondată, că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 221/2009 motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând în principal modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii.
În motivarea recursului recurenta a arătat că deportarea etnicilor maghiari și germani pe teritoriul fostei URSS constituie o măsură administrativă abuzivă.
Legea nr.221/2009 are caracter de complinire și nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare, astfel că interpretând și coroborând dispozițiile acestui act normativ cu textele celorlalte acte normative enunțate, este evident că persoanele deportate în mod forțat în coloniile de muncă din URSS, rezultă că această măsură are caracter politic. Chiar dacă măsura administrativă a fost dispusă de R., la data respectivă acest stat era aliatul României împotriva Germaniei, astfel că S. Român nu poate fi exonerat de obligațiile ce-i revin față de cetățenii săi.
A aprecia în alt mod, ar însemna să se aplice un tratament juridic diferențiat persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009, în funcție de momentul în care instanța de judecată a soluționat cererea, deși au depus cereri în același timp și au urmat aceeași procedură. De altfel, chiar C. Constituțională consacră prin decizia pronunțată principiul egalității în fața legii, care presupune instituirea unui tratament juridic egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
În ce privește decizia nr. 1. a C. C., reclamanta apreciază că aceasta nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol la data pronunțării sale.
Prin întâmpinarea formulată, S. Român s-a opus admiterii recursului, invocând în sprijinul poziției sale decizia nr. 1. și 1360/2010 ale C. C..
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Situația particulară a soțului reclamantei care a fost deportat în fosta URSS în perioada 1945-1948, nu se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 221/2009 și nu face obiectul acestei legi. Cu toate acestea, față de cererea reclamantei referitoare la faptul că este îndreptățită la a-i fiacordate daune morale în temeiul art. 5 din Legea nr. 221/2009, curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță în cadrul considerentelor sentinței, soțul reclamantei, a fost luat prizonier în URSS, până la (...).
Legea nr. 221/2009 în forma inițială conferea dreptul la despăgubiri morale persoanelor cu privire la care s-au luat măsuri administrative de către organele fostei miliții sau securități.
Întrucât măsura a cărei victimă a fost soțul reclamantei - deportarea - a fost instituită fără ingerința statului comunist, prin organele sale represive, actul normativ pe care reclamantul și-a întemeiat pretenția nu este incident, hotărârea primei instanțe, de respingere a acțiunii, fiind temeinică și legală.
Prevederea legală pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea - art. 5 alin. Lit. a din Legea nr. 221/2009 - a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1. a C. C., însă, raportat la cele arătate anterior, această împrejurare nu prezintă relevanță în acest litigiu, motiv pentru care, critica vizând inaplicabilitatea în speță a acestei decizii, raportat la momentul promovării litigiului nu va fi analizat.
Acest unic considerent - măsura administrativă căreia i-a fost supus soțul reclamantei, neîncadrându-se în sfera de reglementare a actului normativ pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea - face inutilă analizarea atât a celorlalte considerente, care au stat la baza soluționării acțiunii în fața primei instanțe, cât și a celorlalte motive de recurs.
Afirmațiile reclamantei potrivit cărora se impune angajarea răspunderii S.ui Român pentru deportările în fosta URSS, pe motiv că a fost complice la aceste măsuri, nu a manifestat nicio rezistență, iar după data de (...) nu a depus diligențe pentru recuperarea cetățenilor săi sau pentru încetarea măsurilor vădit abuzive luate împotriva acestora, nu sunt fondate, în condițiile în care elaborarea actelor normative constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
Acesta, cu ocazia adoptării Legii nr. 221/2009 a stabilit exact atât perioada condamnărilor, măsurilor administrative, care intră sub incidența acestui act normativ, cât și situațiile, cea în care se află soțul reclamantei neîncadrându-se în prevederile actului normativ.
Întrucât dispozițiile sunt clare, nesusceptibile de interpretare, nici părțile, nici instanța nu pot extrapola adăugând alte situații sau alte perioade care exced cadrului legal, raportându-se la alte acte normative - OUG nr. 214/2009, Decretul - lege nr. 118/1990.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 839 din 20 aprilie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. T.-A. N. A.-A. C.
G. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 691/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2005/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
