Decizia civilă nr. 272/2010, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 272 /A/2010
Ședința publică din data de 16 septembrie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D.-L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecător : V. M.- președintele Curții de A. C.
G. : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta P. O. R. S. DE J. împotriva sentinței civile nr. 219 din 03 Februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), reclamanta P. R. U. CU R. G. C. S. DE J., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, preotul paroh Aurel Cociș, lipsă fiind reprezentantul pârâtei apelante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la solicitarea instanței, P. comunei S. de Sus a depus la dosar copia adeverinței nr.
1322/(...).
Reprezentantul intimatei arată că biserica pe care o revendică este cea existentă în anul 1948, o biserică veche din piatră.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea apelului pârâtei și menținerea în totalitate a deciziei atacate pronunțată de Tribunalul Maramureș, cu cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1500 lei, reprezentând onorar de avocat.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul demai sus, reclamanta P. Română U. cu R. (G. C.) S. de J. a chemat în judecată pe pârâta P. O. R. S. de J., solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J. - B. - pe nr. top 110 în favoarea pârâtei s-a efectuat fără titlu legal; să se dispună anularea încheierii nr. 748/(...) din CF nr. 21 S. de J., prin care s-a întabulat pârâta și restabilirea situației anterioare de CF; pârâta să fieobligată să le predea în deplină proprietate și pașnică folosință B., curtea, grădina și cimitirul.
În motivarea cererii, se arată că în anul 1948, în satul S. de J., au fost două biserici, una ortodoxă și una greco-catolică. În anul 1948 , prin violență B. R. U. cu R. (G.-C.), prin D. nr. 3. a fost scoasă în afara legii, iar lăcașul de cult a fost preluat de B. O.. Din copia CF nr. 21 rezultă că biserica este înscrisă pe nr. top 38. Ulterior, constatându-se că B. este întabulată pe nr. top 110 din CF nr. 21, pârâta în baza adeverinței nr.
1322/2006, eliberată de P. comunei S. de Sus s-a înscris pe biserică așa cum rezultă din încheierea nr. 748/02 iunie 2006.
P. putea dovedi că biserica este pe nr. top 110 și nu pe nr. top 38.
Această adeverință nu este un titlu legal în baza căruia să fie întabulată biserica pe pârâtă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 34 pct. 1 D.-Lege nr. 115/1938, art. 14-17 din același decret-lege.
Prin sentința civilă nr. 219/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins excepția autorității lucrului judecat, excepție ridicată de pârâtă. S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta P. R. U. cu R. (G. C.) S. de J., împotriva pârâtei P. O. R. S. de J. și în consecință:
- s-a constatat că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J. - B. - pe nr. top 110 în favoarea pârâtei P. O. R. S. de J. s-a efectuat fără titlu legal.
- s-a dispus anularea încheierii cu nr. 748/02 iunie 2006 din CF 21 S. de J. nr. top 110 prin care s-a întabulat pârâta și restabilirea situației anterioare de cartea funciară prin reînscrierea imobilului pe vechiul proprietar.
- a fost obligată pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul (biserica + teren) cuprins în CF nr. 21 S. de J. nr. top 110.
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 3237 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. a stabilit faptul că proprietar tabular al imobilului înscris în CF nr. 21 S. de J., cu nr. top 110, asupra terenului în suprafață totală de 1439 mp (cimitir) și biserica în suprafață de
561,58 mp a fost B. G. - C. S. de J. A. drept de proprietate a fost exercitat de reclamantă până în anul 1948, când a apărut D. nr. 3. în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea statului. La cerere, imobilul a fost predat apoi pârâtei care s-a și întabulat în cartea funciară la data de (...). Faptul că imobilul a aparținut reclamantei nu a fost contestat de pârâtă, care în dosarul nr. 1. a T. M. la fila 10 recunoaște că lăcașul de cult a fost construit de antecesorii credincioșilor din S. de J., care atunci erau numai greco- catolici.
În cauză, reclamanta a emis o notificare în anul 2009 pentru ca cele două culte, prin reprezentanții clericali să se întâlnească pentru data de (...), invitație ce nu a fost onorată de către pârâtă. În atare situație, tribunalul s-a considerat competent în soluționarea prezentului litigiu, deoarece, la refuzul pârâtei de a se întruni pentru a se rezolva situația juridică a bisericii care constituie obiectul prezentului proces nu s-a putut uza de procedura specială prevăzută de art. 3 alin. 1 din D. - Lege nr. 126/1990.
În raport cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din D.-lege nr. 177 din 04 august 1948 pentru regimul general al cultelor religioase, act normativ care a stat la baza efectuării întabulării imobilului în favoarea pârâtei, s-a apreciat că în mod nelegal imobilul a fost „strămutat"; în patrimoniul pârâtei, în mod nelegal s-a întabulat pârâta în cartea funciară nr. 21, contrardispozițiilor art. 17 din D. - Lege nr. 115/1938 (act normativ ce era în vigoare la data înscrierii în cartea funciară) potrivit căruia, drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul A. A. s-a reținut că, în prezent, imobilul din CF nr. 21 S. de J. nr. top 110 și carte scriptic în coală figurează ca fiind cimitir + biserica în suprafață construită de 561,58 mp pe terenul în suprafață de 1439 mp, în realitate, suprafața terenului este de
808 mp, categoria de folosință a terenului nu mai este cimitir în totalitate ci este ocupat de clădire-biserica cu suprafața construită de 278 mp curte, iar pe terenul liber se găsesc amplasate câteva cruci, care indică mormintele amplasate în decursul anilor.
Pe cale de consecință, a fost admisă acțiunea, constatându-se că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J. nr. top 110 cu privire la imobilul - B. - efectuată în favoarea pârâtei, s-a făcut fără titlu legal, motiv pentru care s-a dispus anularea încheierii nr. 748/2006 de întabulare în CF, pârâta fiind obligată să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul de pe acest CF, în natură biserica și terenul aferent. Deși expertul constată că în realitate suprafața terenului este mai mică decât cea scriptică, instanța nefiind sesizată cu o astfel de rectificare nu poate dispune reducerea suprafeței de teren, cerere pe care reclamanta poate valorifica în cadrul altui proces.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a apreciat că această excepție nu este fondată întrucât este îndeplinită doar prima condiție și anume cea privind identitatea de părți. A. în prezentul dosar cât și în dosarul nr. 1., părți în proces au fost au fost aceleași parohii. Celelalte două condiții însă nu sunt îndeplinite, deoarece în prezentul dosar obiectul cererii vizează imobilul înscris în CF nr. 21 S. de J. nr. top 110 în timp ce în celălalt dosar obiectul cererii l-a constituit imobilul înscris în CF nr. 21 S. de J. nr. top 38. Deși în apelul din dosarul nr. 1. reclamanții și-au precizat acțiunea menționând că imobilul ar fi pe nr. top
110, dar instanța de apel în considerentele Deciziei nr. 50/A/2007 a reținut că această precizare reprezintă o modificare a cererii introductive, o schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată fiind vorba de un alt imobil, astfel că, în temeiul art. 294 alin. 1 C.pr.civ., această cerere de modificare este inadmisibilă. Deci, nu s-a pronunțat nicio hotărâre pe fond cu privire la imobilul de pe nr. top 110 în primul dosar (1.).
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., au fost acordate cheltuieli de
judecată parțiale, reprezentând cheltuielile suportate de reclamantă în acest dosar (onorar avocat, contravaloarea expertizei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P. O. R. S. de J.,solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și, pe cale de consecință, admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată în fața primei instanțe; cu plata cheltuielilor de judecată în apel.
Se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, atâta timp cât anterior, prin sentința civilă nr.
117/(...), pronunțată în dosar nr. 1299/2005 al T. M., s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat că întabularea din CF nr. 21 în favoarea Parohiei Ortodoxe Române S. de J. s-a efectuat fără titlu. Or, acțiunea civilă în justiție soluționată prin aceeași hotărâre judecătorească viza unul și același lăcaș de cult.
Prima instanță a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea imobilului pe vechiul proprietar, însă reclamanta nu a fost niciodată proprietarul tabular al acestui imobil, lăcașul de cult în litigiu nefiind notat în CF.
În anul 2005, reclamanta a apreciat că lăcașul de cult în litigiu este amplasat pe nr. top 38 or, atâta timp cât reclamanta nu a avut înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, nu se putea dispune reînscrierea în favoarea vechiului proprietar, fără a se constata în prealabil, printr-un petit distinct, că biserica notată pe nr. top 110 este proprietatea reclamantei.
Simpla notare în cartea funciară a unei construcții nu atestă și dreptul de proprietate asupra acesteia.
Mai mult decât atât, pe nr. top 110, unde apare notată biserica, există mențiunea cimitir, or cimitirul aparține comunității locale, iar nu cultului religios.
Pârâta a răspuns motivelor de apel prin întâmpinarea înregistrată în data de 6 mai 2011, solicitând respingerea apelului întrucât nu se verifică excepția autorității de lucru judecat, neexistând identitate de obiect și cauză. Mai mult decât atât, notarea bisericii în cartea funciară are doar caracter deinformare a terțelor persoane, iar înscriere în cartea funciară garantează doar existența dreptului nu și întinderea acestuia, categoria de folosință ori raporturile de vecinătate (pag. 18-20 dosar).
Verificând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul pârâtei este nefondat.
Temeinic prima instanță a stabilit, sub aspectul stării de fapt, următoarele împrejurări:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de (...), cu nr. 1518/2004 pe rolul J. L., iar ulterior declinării de competență, sub nr. 1. pe rolul T. M., reclamanta P. R. U. cu R. G.-catolică S. de J. în contradictoriu cu P. O. R. S. de J. a solicitat instanței să constate că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J., asupra imobilului „Biserică";, s-a efectuat fără titlu; să dispună anularea încheierii de CF nr. 21 prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei și restabilirea situației anteriore de carte funciară; obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de proprietate, la predarea în proprietate și pașnică folosință a bisericii din S. de J.
În data de (...), reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că ceea ce revendică este biserica situată pe terenul intravilan în suprafață de 400 stj.p., evidențiată în CF nr. 21 S. de J. cu nr. top 38 (f. 55 dosar nr. 1.).
Prin sentința civilă nr. 117/(...) a T. M., acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, constatându-se‚ pe cale de consecință, că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J., în favoarea pârâtei, s-a făcut fără titlu. A fost anulată încheierea de CF nr. 45/(...) și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară. S-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară.
Prin decizia civilă nr. 50/(...) a Curții de A. C., a fost admis apelul pârâtei, iar sentința civilă nr. 117/(...) a T. M. a fost schimbată în parte, respingându-se în tot acțiunea civilă formulată de reclamantă. T., s-a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva aceleiași hotărâri judecătorești.
În cuprinsul deciziei instanței de apel, rămasă definitivă și irevocabilă, se reține că acțiunea în revendicare imobiliară formulată și precizată de reclamantă a vizat un bun individual determinat, și anume, biserica înscrisă în CF nr. 21 S. de J., cu nr. top 38, însă din probele administrate (înscrisuri, raport de expertiză tehnică judiciară), rezultă că pe terenul cu nr. top 38 nuexistă nicio construcție cu destinație de biserică. În aceste condiții, apare greșită soluția primei instanțe referitoare la faptul că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J. în favoarea pârâtei s-a efectuat fără titlu. Prima instanță a respins acțiunea în revendicare astfel că în mod greșit a dispus rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 34 din D.-lege nr. 115/1938.
Cererea reclamantei, formulată prin declarația de apel, aceea de a se constata că în realitate revendică biserica situată pe nr. top 110 din CF nr.
21 S. de J., a fost respinsă ca inadmisibilă de Curte, considerându-se că ea reprezintă o încercare de schimbare a obiectului cererii de chemare în judecată, contrară dispozițiilor art. 294 alin. 1 C.pr.civ.
2. Prin actuala cerere de chemare în judecată, formulată în data de (...) și înregistrată cu nr. (...), aceeași reclamantă, P. R. U. cu R. G.-catolică S. de J. în contradictoriu cu pârâta P. O. R. S. de J., a solicitat instanței să constate că întabularea operată în CF nr. 21 S. de J. asupra imobilului
„biserică"; cu nr. top 110, s-a efectuat fără titlu legal; să dispună anularea încheierii nr. 748/(...), prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, în CF nr. 21 S. de J., cu restabilirea situației anterioare de carte funciară; să oblige pârâta P. O. R. S. de J. la predarea, în deplină proprietate și pașnică folosință a imobilului biserică, curte și grădină în suprafață de 1439 mp. (400 stj.p.).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile D.ui-lege nr. 115/1938, ale
Legii nr. 7/1996 și art. 480 C.civ.
În prezentul proces, pârâta a invocat în apărare, în raport cu cea dintâi cerere de chemare în judecată, excepția autorității de lucru judecat, respinsă în primă instanță ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Tripla identitate de obiect, cauză și părți, reprezintă, prin urmare, condiția existenței autorității lucrului judecat care, prin efectul său negativ, împiedică adoptarea unor hotărâri judecătorești contradictorii. Tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre definitivă face cu neputință discutarea aceluiași litigiu, într-o procedură ulterioară, orice conflict tranșat independent și anterior impunându-se în cel de-al doilea, absolut identic.
Verificând cele două cereri în judecată consecutive, Curtea constată că se verifică condiția identității de părți și în aceeași calitate, se verifică condiția identității de cauză, preluarea abuzivă a imobilelor de către statul comunist constituind fundamentul direct și imediat al revendicării imobiliare, însă lipsește identitatea de obiect.
Acceptând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretenția concretă a reclamantei, se observă că revendicarea nu vizează unul
și același bun determinat, prin cele două cereri de chemare în judecată formulate. Astfel, prin cea dintâi cerere de chemare în judecată a fost revendicat imobilul identificat cu nr. top 38 în CF nr. 21 S. de J., în raport cu acest topografic fiind soluționat litigiul irevocabil, iar prin actuala cerere se revendică imobilul biserică curte și grădină identificat cu nr. top 110 în CF nr. 21 S. de J. T., încheierile de întabulare a căror anulare se solicită sunt diferite, corespunzătoare înscrierilor operate pentru fiecare dintre cele două corpuri funciare distincte.
Așa fiind, nu există autoritate de lucru judecat, cât timp condiția referitoare la identitatea de obiect nu se verifică, soluția pe care prima instanță a dat-o acestei excepții de fond fiind legală și temeinică.
Cu referire la fondul dreptului litigios, corect s-a reținut, din analiza colii funciare nr. 21 S. de J., faptul că imobilul identificat cu nr. top 110 reprezentând cimitir și biserică, în suprafață de 400 stj.p., are ca proprietar tabular, din anul 1950, P. O. R. S. de J., dreptul acestuia fiind înscris în baza art. 37 alin. 3 din D. nr. 177/1948. B. a fost notată în cartea funciară, asupra parcelei cu nr. top 110, conform încheierii CF nr. 748/(...) (pag. 27-
28 dosar nr. (...)).
Potrivit dispozițiilor D.ui nr. 358/(...), în urma revenirii comunităților locale al cultului greco-catolic la cultul ortodox român și în conformitate cu art. 13 din D. nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale acestui cult încetează de a mai exista, iar averea mobilă și imobilă aparținând acestora, cu excepția expresă a averilor fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.
În conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din D. nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din umărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămută de drept în patrimoniul autorității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni și edificiile anexe); această despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei. C. prevăzute în acest articol vor fi constatate și soluționate de judecătoria populară a locului.
Titlul de întabulare a dreptului de proprietate al pârâtei în CF nr. 21
S. de J., asupra corpului funciar identificat cu nr. top 110, respectiv D. nr.
3. pentru stabilirea situației de drept a fostului cult greco-catolic, face certă împrejurarea că acest imobil a fost preluat de la cultul greco-catolic și trecut în patrimoniul cultului ortodox român.
Din analiza celor două acte normative rezultă însă că preluarea nu putea să opereze în baza D.ui nr. 3., cu privire la averea fostelor parohii, vizate fiind exclusiv organizațiile centrale și statutare ale cultului greco- catolic.
Averea fostelor parohii putea fi preluată în condițiile art. 37 din D. nr.
177/1948. Or, conform acestui text normativ, biserica și edificiile anexe puteau trece în patrimoniul autorității locale a cultului nou adoptat numai în ipoteza în care cei care părăsesc comunitatea locală alcătuiesc majoritatea. Pentru ipoteza în care cei trecuți de la un cult la altul reprezintă
75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, preluarea bisericii și a edificiilor anexe este exclusă. Oricum, toate ipotezele reglementate prin art. 37 trebuiau constatate și soluționate de judecătoria populară a locului.
În cauză, nu s-a făcut dovada unei preluări în condițiile prescrise de art. 37 din D. nr. 177/1948, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de judecătoria populară a locului, care să constate și să soluționeze cazul de preluare, trecerea bunurilor în proprietatea parohiei ortodoxe nefiind una ex lege.
Lipsește, așadar, pârâtei un titlu de proprietate legal constituit asupra imobilul identificat cu nr. top 110 în CF nr. 21 S. de J., preluarea acestui bun fiind una fără titlu, abuzivă.
Este adevărat că biserica edificată asupra terenului cu nr. top
110 a fost notată în cartea funciară ulterior preluării, în mod direct în favoarea pârâtei, însă această împrejurare nu este de natură să confere pârâtei un titlu de proprietate valabil atâta timp cât preluarea întregului corp funciar a operat în mod abuziv, iar existența bisericii la momentul preluării nu a fost contestată nici în prezentul proces și nici în dosarul civil nr. 1. al T. M.. Mai mult decât atât, prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul civil nr. 1., în contradictoriu cu pârâta din actualul proces, prin urmare, opozabil acesteia, se menționează că biserica greco-catolică a fost construită pe topograficul 110 în anul 1883, în acest loc fiind înmormântați preoții de religie greco-catolică, ale căror morminte sunt evidențiate în planșele foto anexă la expertiză.
Expertul precizează că topograficul 110 din CF nr. 21 S. de J. are suprafața de 1439 mp. și pe acesta sunt edificate o biserică greco-catolică, construită în anul 1883 și cimitirul aferent. Pe topograficul 111 din CF nr.
31 S. de J. există, de asemenea, edificată o biserică în suprafață de 562 mp.
și un cimitir pentru preoții ortodocși, acest imobil aparținând Bisericii Ortodoxe Române S. de J. T. nr. 28 din Cf nr. 21 S. de J. are înscris și o biserică pe terenul de 1439 mp., proprietar P. U. G.-catolică, până în anul
1950, și apoi B. O. R. S. de J., însă această biserică a fost demolată din cauza stării avansate de degradare, fără ca radierea din cartea funciară să se fi efectuat.
Rămâne că obiect al prezentei cereri de chemare în judecată îl constituie topograficul nr. 110 din CF nr. 21 S. de J., având destinația de biserică și cimitir, imobile care au aparținut Bisericii G.-Catolice S. de J., până în anul 1948, când a operat o preluare abuzivă în favoarea Biserici Ortodoxe Române S. de J., în absența unui titlu de proprietate legal constituit.
Potrivit dispozițiilor D.ui-lege nr. 126/(...), art. 3, situația juridică a lăcașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu R. (G.-catolică) și au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri. Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la niciun rezultat, ori decizia comisiei nemulțumește una dintre părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun, soluționarea acțiunii fiind de competența tribunalului.
În cauză, notificarea comunicată în data de (...) (pag. 23 dosar nr. (...))
și procesul-verbal întocmit în data de (...) (pag. 94 dosar) relevă imposibilitatea de constituire a comisiei mixte formată din reprezentanții celor două culte religioase, împrejurare care face admisibilă prezenta acțiune în revendicare imobiliară exercitată de reclamantă potrivit dispozițiilor dreptului comun în materie.
Dovedită fiind existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului revendicat, la momentul preluării, în condițiile în care pârâta nu a făcut proba unui titlu de proprietate valabil constituit care să-i justifice posesia exercitată asupra aceluiași imobil, admiterea acțiunii în revendicare, cu toate consecințele acesteia, apare în mod evident a fi soluția legală și temeinică în cauză.
În baza considerentelor expuse mai sus și rezolvarea ce s-a dat cererii de constatare a nulității titlului de întabulare operată în CF nr. 212 S. de J. în favoarea pârâtei asupra imobilului cu nr. top 110 este cea corectă.
Față de cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul pârâtei ca nefondat și va obliga această parte la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei justificate în sumă de
1.500 lei prin chitanța de plată a onorariului avocațial, depusă în original la fila 22 dosar.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta P. O. R. S. DE J., județul M., împotriva sentinței civile nr. 219 din 03 februarie 2011 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.DB/dact.MS
4 ex./ Jud.fond: G.P.
| ← Decizia civilă nr. 2005/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
