Decizia civilă nr. 223/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
P. MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/A/2011
Ședința publică din 20 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR
T.-A. N.
A. A. C.
G.:
M. T.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții H. V., H. Ș.-I., H. I.-A., H. D.-M., Ț. ANA, S. M. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 1735 din
28 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții P. M. B.-M., M. B. M. PRIN P., precum și pe intervenienta D. P. S. A J. M., având ca obiect plângere în baza Legii nr.
10/2001.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanții- apelanți H. D.-M., H. Ș.-I., reprezentantul reclamantului-apelant H. V., numitul B. M.-Ș., în calitate de mandatar, și reprezentantul intervenientei- intimate D. pentru S. și Tineret B. M., avocat S. T., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A. este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Se constată că la data de 19 aprilie 2011, reclamanții-apelanți H. V. și H. D.-Ș. au depus la dosar concluzii scrise, iar pârâta-intimată D. J. pentru S. și Tineret M. a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
13 aprilie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1735 din 28 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D. de S. a județului M. în interesul pârâtului M. B. M., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții:C. M., Ț. Ana, H. Ș., H. I., H. V., H. D., S. M. împotriva pârâtului M. B. M. reprezentat prin P. pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 960 mp și acordarea de despăgubiri bănești; s-a constatat că pârâta A. P. Local și U. P. nu are calitate procesuală pasivă și au fost obligați reclamanții să plătească intervenientei 2500 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 554 B. M. nr. top 1584 în natură teren în suprafață de 1 ha 7384 mp și nr.top 1585 în natură teren în suprafață de
4500 mp au fost H. I. și soția M. M. M. lui H. I. sun reclamanții. În urma mai multor dezmembrări succesive aceste terenuri au fost transcrise în CF 9142
B. M. și CF 2800 B. M..
Prin D. C. de S. nr. 1. în scopul construirii unei școli de sport și unui bazin de înot în municipiul B. M. s-a expropriat trecând în proprietatea S.ui Român și terenurile în suprafață de 650 mp, proprietatea lui H. I., precum și suprafața de 9.808 mp proprietatea lui H. M. Prin D. P. nr. 238/(...) tot în scopul realizării lucrărilor tehnico-edilitare necesare punerii în funcțiune a sălii de sport și a bazinului de înot s-a autorizat efectuarea unor schimburi imobiliare.
După apariția Legii nr. 10/2001 reclamanții au formulat în termenul legal prima notificare la data de (...) prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 16.015 mp situat în B. M. și înscris în CF
9142 B. M., nr.top 1584/3 în suprafață de 6280 mp și top 1584/5 în suprafață de 9015 mp precum și din CF 2800 B. M. nr. top 1585/3 în suprafață de 720 mp. teren în valoare de 500.000 DM respectiv
7.500.000.000 lei.
La data de 14 august 2001 reclamanții au făcut o „precizare la notificare"; prin care au solicitat din nou, restituirea în natură a terenului arătat în prima notificare. În baza acestei notificări s-a emis D. nr. 6. de către P. municipiului B. M. și s-a aprobat restituirea în natură a terenului în suprafața totală de 8848 mp în scris în CF 9142 B. M. nr. top 1584/3/1 în suprafață de 5240 mp, nr., top nou 1584/5/2 în suprafață de 2988 mp, CF
2800 B. M. nr. top nou 1585/3/1, în suprafață de 656 mp în favoarea moștenitorilor testamentari ai numitului H. I. A. dispoziție nr. 6. a fost menținută de instanță în urma mai multor litigii.
În anul 2005 la data de 11 octombrie reclamanții au înregistrat la P. municipiului B. M. o „. la notificările anterioare, prin care au solicitat emiterea unei dispoziții motivate prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 960 mp, parte din topograficul 1548/3/2 ( în suprafață de 1040 mp.), iar pentru diferența de suprafață solicitată de
9892 mp să se dispună acordarea unor despăgubiri în condițiile legii.
Din cele arătate mai sus arătate, tribunalul a reținut că din suprafața de teren solicitată de 16.015 mp prin dispoziția 6. li s-a acordat suprafața totală de 8.884 mp fără ca pârâta să se pronunțe și cu privire la diferența de teren solicitată în vreun fel, să admite sau se respinge, această diferență de teren. A. diferență de teren care constituie obiectul prezentului dosar vizează restituirea în natură a terenului în suprafață de 960 mp parte din nr. top 1584/3/2, tribunalul apreciind că acțiunea reclmanților a fost formulată în termen, respingând excepția de tardivitate.
Din raportul de expertiză instanța a reținut că terenul în litigiu este compus din parcela cu nr. top 1584/3/2 în suprafață de 1040 mp, înscris în CF 9142 și nr. topo 1585/3/2 în suprafață de 64 mp înscris în CF 2800 B. M., teren intravilan, înscris în prezent pe S. Român și este amenajat ca parcare, fiind o parte a întregii parcări aferente Sălii Polivalente „. P..
Aplicând dispozițiile art. 10 și 11 alin. 2 din L. nr.10/2001, tribunalul a apreciat că terenul de 960 mp nu se poate restitui în natură, întrucât este utilizat ca parcare auto de către intervenienta D. J. pentru S. și
Tineret M. și face parte dintr-o parcare mai mare aferentă sălii de sport „. P., care-l deține în administrare.
În ceea ce privește petitul doi al acțiunii, de a se acorda despăgubiri bănești reprezentând diferența de valoare dintre un teren și casa expropriată și terenul și casa primită în schimb, acesta a fost apreciat ca tardiv formulat.
Reclamanții au solicitat aceste despăgubiri, pentru prima dată, prin
„. înregistrată la unitatea pârâtă la data de 11 octombrie 2005, încălcândtermenul de depunere a notificării prevăzut de art. 22 alin.1 și 5 din L. nr.
10/2001 (modificat), despăgubirile putând fi solicitate până în (...).
T. a respins ca tardiv acest petit, apreciind că au fost respectate dispozițiile Legii nr.10/2001, precum și dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. și 25 din Constituția României, întrucât dreptul cetățeanului de a se adresa liber unui tribunal implică respectarea procedurilor instituite de stat pentru a obține și recunoaște protecția dreptului material pretins.
În ce privește pârâta A. P. Local și U. P. B. M., instanța a apreciat că eronat a fost introdusă din oficiu parte în proces prin încheierea din 28 ianuarie 2008, împotriva acesteia nefiind formulată nici o acțiune, nu are nici o legătură cu prezentul proces, instanța neputând din oficiu să introducă părți în proces, motiv pentru care a constatat că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă reclamanții au fost obligați să plătească intervenientei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții H. V., H. Ș.-I., H. I.- A., H. D.-M., Ț. Ana, S. M. și C. M., solicitând anularea sentinței ca fiind netemeinică și nelegală. A. declarație de apel nu a fost semnată de toți reclamanții enumerați. A. a fost motivat și susținut numai de către reclamanții H. V., H. D. M., H. S., S. M. și Ț. Ana, solicitând instanței schimbarea sentinței în sensul obligării P.i B. M. să răspundă integral la notificarea nr. 2., eventual să fie acceptată precizarea la notificare nr. 4., potrivit legislației în vigoare.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că au fost expropriați abuziv prin două decrete de expropriere, D. C. de S. nr. 1. prin care li s-a luat 9898 mp teren fără schimb și D. P. nr. 2., prin care s-au expropriat
9892 mp teren si 136,5 mp construcție, si s-au dat în schimb inechitabil
9892 mp teren, 66,3 mp construcție si o despăgubiri pentru diferența de valoare între construcții de 4295,75 lei. Pe acest teren expropriat s-a construit Sala S.urilor, Bazinul de Î. si S. D. de S. M. (DSM), cu parcările și parcurile lor aferente, iar restul a rămas nefolosit. Apoi, după (...), și fără documentație legală pe o parte a terenului nefolosit, un întreprinzător a turnat o așa zisă" P. betonată", pe care a amenajat un poligon auto, care ulterior a fost abandonat, după cum rezultă din planul cadastral, anexat.
Prin D. nr. 6., Primăria Baia Mare a restituit în natură doar 8848 mp teren, fără să facă nici o precizare cu privire la diferența notificată, dar neretrocedată. In această situație, întrucât art. 26, alin. 3 din L. nr. 10/2001 se refera doar la contestarea dispozițiilor "de respingere", și întrucât D. în cauză nu a fost una "de respingere", nu au contestat-o. A. a rămas in sarcina P.i să răspundă integral la notificare ori să retrocedeze și diferența de teren notificată, dar neretrocedată, ori, dacă consideră acest teren neretrocedabil, să demonstreze legal, si apoi, să le ofere "măsuri compensatorii", conform cu art. 26, alin 1 din L. nr. 10/2001. Deoarece primarul nu și-a îndeplinit această obligație, prin precizarea la notificare nr.
4., reclamanții au propus P.i retrocedarea doar a numai încă 960 mp teren, ocupat de "P. betonată", cu nr. topo. 1584/3/2, retrocedabil din punct de vedere legal, conform cu art. 10, alin. 3 din L. nr. 10/2001. A. acest teren, împreună cu cei 8848 mp teren retrocedat prin D., însumau cei 9808 mp teren expropriat fără schimb prin decretul de expropriere nr. 1., iar, pentru terenul și construcția expropriată prin decretul prezidențial nr. 2., cu schimb inechitabil, reclamanții au solicitat să li se acorde despăgubiri.
Conform cu art. 26, alin. 1 din L. nr. 10/2001, nu reclamanții trebuiau să solicite „masuri compensatorii", ci P. trebuia sa le ofere, în cazul în care, justificat, considera că terenul în discuție este neretrocedabil. Acest motiv demonstrează că judecătoarea care a respins excepția tardivității invocată de P. (nu cea care a pronunțat sentința), a judecat corect.
Apelanții apreciază că plângerea adresată T. M., vizează solicitarea de a fi obligată P. să se pronunțe integral cu privire la notificarea acestora introdusă legal la L. nr.10/2001", sau să accepte precizarea la notificare, făcută în anul 2005. Expertiza tehnică efectuată a demonstrat categoric că: terenul în litigiu este liber, iar platforma betonată nu a fost edificată legal, acest teren intrând sub incidenta Legii nr. 10/2001 art. 10, alin. 3, si trebuia retrocedat.
Apelanții au apreciat că înscrierea dreptului de administrare al D. pentru S. a județului M. este nelegală, deoarece planul de amplasament și delimitare nr. 1039/2009, nu se suprapune cu schița de dezmembrare nr.
3..
Apelanții au apreciat că instanța a acceptat cererea de intervenție ilegală, ignorând concluziile raportului de expertiză, precum și dispozițiile legale.
Prin întâmpinare, D. J. pentru S. și Tineret M. a solicitat respingerea apelului.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât terenul solicitat a fi restituit este un bun aparținând proprietății publice a statului, iar proprietatea publică este inalienabilă. Terenul este folosit ca și parcare și împreună cu obiectivul Sala Polivalentă „. P. face parte din bunurile aflate în domeniul public, potrivit HG nr. 1045/2005 și este menționată și în HG nr.
12705/2006 prin care s-a actualizat inventarul bunurilor din domeniul public al statului.
În al doilea rând, s-a arătat că apelul este nemotivat, reclamanții nu au indicat nemulțumirile concrete față de sentința pronunțată de tribunal.
În al treilea rând s-a arătat că reclamanții prin motivele de apel formulate au tins să modifice cererea inițială de chemare în judecată, cu încălcarea principiului tantum devolutum cuantum indicatum, solicitând numai în motivele de apel „ca Primăria Baia Mare să răspundă integral la notificarea nr. 36501/2001 sau să accepte precizarea la notificarea nr. 4., fiind încălcate dispozițiile art. 294 Cod proc.civ.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de apel invocate,curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentruurmătoarele considerente:
Motivele de apel invocate de reclamanți vizează faptul că P. municipiului B. M. era obligat să emită o dispoziție pentru diferența de teren care a făcut obiectul notificării, și nu se regăsește în dispoziția de restituire în natură nr. 6..
În mod corect intervenienta a arătat că această solicitare este formulată pentru prima dată în apel, ori, potrivit dispozițiilor art. 294 Cod proc.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, față de cererile formulate în primă instanță.
Este de remarcat că reclamanții au investit tribunalul cu o cerere de restituire în natură a suprafeței de 960 mp, parte din nr. top 1548/3/2 și au solicitat totodată despăgubiri bănești pentru diferența de valoare între terenul și casa expropriate și terenul și casa primite în schimbul operat în
1974. Prin urmare solicitarea de a se emite o dispoziție pentru diferența de teren care nu a fost restituit prin dispoziția nr. 6., este o cerere nouă formulată direct în apel, deci inadmisibilă.
Fiind investită cu o cerere de apel, curtea în temeiul art. 292 alin. 2
Cod proc.civ., a analizat sentința în baza probelor administrate și apărărilor invocate în fața instanței de fond și a reținut următoarele:
Reclamanții sunt moștenitorii proprietarului tabular H. I., persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de la antecesorul acestora, împrejurare necontestată în prezenta acțiune.
După cum corect a reținut tribunalul, reclamanții au solicitat prin notificarea depusă în (...) restituirea în natură a terenului în suprafață de
16.015 mp, înscris în CF 1942 B. M., respectiv parcela cu nr. top 1584/3 în suprafață de 6280 mp. și parcela cu nr. top 1584/5 în suprafață de 9015 mp.
Având în vedere modul în care reclamanții au redactat notificarea, precum și solicitarea din prezenta acțiune de a li se restitui terenul în suprafață de 960 mp, aferent nr. top 1584/3/2, prezintă interes felul în care a fost soluționată notificarea reclamanților. A., prin D. nr. 6. emisă de P. municipiului B. M. s-a restituit reclamanților în natură terenul în suprafață de 8848 mp, din care 5240 mp parcela cu nr. top 1584/3/1;
2988 mp parcela cu nr. top 1584/5/2 și 656 mp parcela cu nr. top
1585/3/1.
Curtea constată că prin notificare reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului de 6280 mp, parcela cu nr. top 1584/3. Dacă prin dispoziția nr. 6. reclamanților li s-a restituit în natură numai terenul de
5240 mp, din parcela cu nr. top 1584/3 aveau posibilitatea, potrivit dispozițiilor art. 26 din L. nr.10/2001, să conteste această dispoziție și să solicite restituirea în natură a întregii percele și a diferenței de 1040 mp, care în opinia reclamanților este liber din punct de vedere al aplicării Legii nr.10/2001.
Din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză rezultă că terenul solicitat de 960 mp parcela cu nr. top 1584/3/2 este învecinat la nord cu terenul restituit reclamanților prin dispoziția nr. 6.. Acest teren are în prezent aceeași destinație pe care o avea și în 2003, când s-a soluționat parțial notificarea reclamanților.
Prin urmare, reclamanții nu pot susține în prezent că nu aveau cunoștință de regimul juridic al terenului de 960 mp și trebuia ca aceștia să conteste dispoziția nr. 6., pentru simplul motiv că nu li s-a restituit în natură în totalitate parcela cu nr. top 1584/3.
Așadar, în mod greșit tribunalul a apreciat că acțiunea reclamanților este în termen și poate fi analizată solicitarea de a li se restitui în natură terenul de 960 mp.
Împrejurarea că reclamanții nu au contestat dispoziția nr. 6. emisă de P. municipiului B. M. are semnificația că aceștia au achiesat tacit la modul în care a fost soluționată notificarea pentru terenul care se regăsește în parcela cu nr. top 1584/3, renunțând la posibilitatea contestării acesteia în instanță pentru diferența de teren nerestituită în natură, întrucât prin notificare aceștia au arătat separat suprafața fiecărei parcele solicitată a fi restituită în natură.
Reclamanții nu au investit tribunalul cu o cerere de a obliga pârâtul să acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren carenu a fost restituit în natură și a făcut obiectul notificării, respectiv suprafața de 7167 mp(16.015 mp-8848 mp).
Este real că primarul nu a soluționat în întregime notificarea reclamanților și potrivit art. 24 din L. nr. 10/2001(în forma în vigoare în
2003) daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila, după caz, deținătorul imobilului era obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, in termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) sa facă persoanei îndreptățite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Deoarece pârâtul nu a emis o dispoziție de restituire în echivalent, pentru terenul notificat reclamanții au investit instanța cu prezența acțiune prin care se tinde la repunerea în discuție a restituirii în natură a unui teren(care face parte dintr-un nr. top restituit în natură parțial și necontestat) și acordarea unor despăgubiri pentru schimbul de imobile făcut de S. Român cu persoana expropriată și care nu au fost solicitate în 2001.
T. trebuia să analizeze acțiunea numai raportat la limita investirii cu cererea de restituire în natură a terenului de 960 mp, ori, această solicitare nu mai poate fi făcută prin prezenta acțiune, întrucât reclamanții nu au formulat plângere împotriva dispoziției de restituire nr. 6.. Soluția tribunalului de respingere a acțiunii reclamanților este corectă, însă pentru aceste considerente mai sus reținute și nu pentru considerentele menționate în sentință.
În ceea ce privește cel de al doilea petit al acțiunii, tribunalul corect a respins cererea de despăgubiri ca fiind tardiv formulată.
Antecesorilor reclamanților le-a fost expropriat terenul în două etape: în prima etapă prin D. nr. 1. a fost expropriată suprafața de 9808 mp pentru care nu s-au primit despăgubiri, iar în a doua etapă prin D. prezidențial nr.
328/1974 a fost expropriat terenul în suprafața de 9892 mp și construcția în suprafață de 136,5 mp, situate în B. M., str. Lungă nr. 5. P. imobilul teren
și construcție expropriate prin cel de al doilea decret de expropriere, H. M.
(persoana expropriată) a primit în schimb terenul în suprafață de 9892 mp și construcție în suprafață de 63,30 mp, situate în B. M., str. N. nr. 17, precum și despăgubiri în sumă de 4292,75 lei diferența de valoare dintre imobilele care formau obiectul schimbului operat între stat și persoana expropriată.
Reclamanții au solicitat prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 restituirea în natură a suprafeței de 16.015 mp, însă prin notificarea depusă în (...) sau precizarea la notificare din (...) (formulate în termen), aceștia nu au solicitat diferența de valoare dintre imobilul expropriat prin D. nr. 2. și imobilul primit în schimb, situat în B. M., str. N. nr. 17.
Aceste despăgubiri pentru diferența de valoare între imobilele schimbate au fost solicitate numai prin notificarea formulată în anul 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2..
L. nr.10/2001 a fost modificată prin T. I din L. nr. 2., însă modificările aduse prin această lege nu au vizat și repunerea persoanelor îndreptățite în termenul de a formula notificare. Prevederile art. 22 din L. nr.10/2001, care stipulează termenul pentru depunerea notificării, nu au fost modificate prin L. nr. 2., așadar, curtea constată că termenul de depunere a notificării prevăzut în procedura administrativă a Legii nr.
10/2001 nu a fost respectat și în mod legal a fost respinsă cererea reclamanților ca fiind tardivă.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții H. V., H. Ș., H. D.-M., S. M. și Ț. Ana, împotriva sentinței civile nr. 1735 din 28 octombrie 2010 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga apelanții să îi plătească intimatei D. pentru S. a J. M. suma de 4500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial (f.65).
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții H. V., H. Ș., H. D.-
M., S. M. și Ț. ANA, împotriva sentinței civile nr. 1735 din 28 octombrie
2010 a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă apelanții să îi plătească intimatei D. P. S. a J. M. suma de
4500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. T. A. N. A. A. C. M. T.
Red. T.A.N. dact. GG
12 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. G.
| ← Decizia civilă nr. 2393/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința civilă nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
