Decizia civilă nr. 302/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/R/2011
Ședința ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : ANA I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către autoritatea tutelară P. O. H. împotriva deciziei civile nr. 499 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații R. C., Y. A., D. F., D. S. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect declararea judecătorească a morții.
La apelul nominal în cauză se prezintă
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei autoritatea tutelară a Primăriei O. H., consilier juridic C. Dan, care depune împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamanților intimați R. C. și Y. A., avocat C. G. P., în substituirea avocatei D. F., reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.- procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea, modificarea sentinței civile nr. 4. a T. C., în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca nedovedită.
Arată că deși motivarea instanței de apel s-a bazat pe unele documente, respectiv depoziția martorului L. M., care a cunoscut împrejurările evacuării evreilor din orașul H., această mărturie nu poate fi luată în considerare sub aspectul prezentei cauze, întrucât nu face dovada decesului persoanelor în cauză.
În ce privește depoziția martorului S. M. M., nici această depoziție nu aduce clarificări esențiale. În opinia sa reclamanții nu au făcutdovada îndeplinirii stricte a dispozițiilor art. 16 alin. 3 din Deceretul
31/1954.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită în principal constatarea nulității recursului pentru nemotivarea lui în baza art. 306
C.proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că se impune admiterea excepției nulității recursului întrucât din lecturarea motivelor de recurs nu se poate extrage nici un motiv de nelegalitate a hotărârii instanței de fond și nici o critică adusă direct acestei hotărâri.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea excepției nulității recursului ca nemotivat. Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului formulat și pe cale de consecință respingerea acțiunii. În nici unul din actele depuse la dosar nu au fost indicate datele de stare civilă alea acestora, iar în materia actelor de stare civilă nu există loc de interpretare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 302/(...) pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr. (...) a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții R. C. și Y. A., în contradictoriu cu P. O. H. - A. T. si, în consecință, s-a dispus declararea judecătorească a morții, pe data de 31 decembrie
1944, a numitului D. F., născut la dată de 15 septembrie 1886 în loc. Samsud, jud. Sălaj, fiul lui D. D. și G. C., cu ultimul domiciliu în H., str.
H., nr. 1, jud. C. și a numitei D. S. născ. K., născută la dată de 24 iunie
1892 în loc. Fodora, jud. C., fiica lui K. A. și Leb E., cu ultimul domiciliu în H., str. H., nr. 1, jud. C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit extrasului din Registrul de nașteri nr. 1618/(...) eliberat de Primăria
Huedin reclamanta R. C. (D. Irin) s-a născut la dată de (...) în H., tatăl său fiind D. N. și mama K. S.
Din traducerea din limba maghiară a CF 661 H. rezultă că sub B
15, B 16 - la dată de (...) sub nr. 56, pentru prețul de cumpărare de
39.250 Coroane, în baza contractului de vânzare-cumpărare datat 13 ianuarie 1919, se intabulează dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A 1 în favoarea lui D. N. și soția K. S. U. înscrieri cu privire la acești proprietari tabulari au loc la data de (...), (...), (...), (...), ultima mențiune datând din (...) la B 21, când se menționează următoarele „În baza paragrafului 3 al Ordinului Consiliului de M. nr. 1. se notează că proprietarii de sub B 15-16 sunt evrei";.
Prin sentința civilă nr. 301/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de petenții R. C. și Y. A. prin avocat și s-a dispus recunoașterea pe teritoriul R. a H. pronunțată în dosar T. nr. 15690-07 la dată de (...) de T. în probleme de familie în H., I.
Din traducerea din limba ebraică a H. pronunțată în dosar T. nr.
15690-07 la dată de (...) de T. în probleme de familie în H., I. instanța areținut că numitul F. D., N. D. și N. D. sunt una și aceeași persoană care s-a născut în Transilvania. De asemenea, numita S. D. care s-a născut cu numele de familie K. S. și s-a numit și S. și numele evreiesc Seindel este una și aceeași persoană. Reclamanta R. C. (Henia) cu numele de fată D. I. (Iren) este una și aceeași persoană și este fiica lui S. și F. D.
În arhiva documentară a institutului s-au găsit documente privind pe numiții D. F. și D. S., respectiv declarații de martori originale în
Dosarul nr. 40029, vol. V al T. Poporului, în procesul Ghetourilor din
Transilvania și copiile acestora, astfel cum au fost editate în lucrarea
„Procesul Ghetourilor din Nordul Transilvaniei, Mărturii, vol. II";, editura
AERVH, București 2007.
În declarația martorei soția lui R. I. se face vorbire de evreii din H.
și momentul transportării acestora în ghetourile de la C.. M. a menționat că una dintre maltratările făcute de B. P. și detectivul Szentkuti A. a avut loc în cazul lui D. N. căruia, cu ocazia interogării i-a fost smulsă barba, martora văzând rana provocată și faptul că era legat peste cap cu o basma.
M. L. M., vorbind de maltratarea evreilor din H. și momentul deportării lor, a declarat următoarele: „Persoanele maltratate cu această ocazie de către dânșii sunt: D. F. - pe acesta l-au bătut așa de rău smulgându-i și barba, că a murit în vagon când eram transportați către A.";. M. amintește ca moment al interogării în ghetoul de la C. și apoi al transportării către A. luna mai 1944.
Potrivit traducerii din limba engleză a certificatelor eliberate de Yad V. - A. pentru comemorarea martirilor și eroilor Holocaustului, rezultă că în fișierele „Hall of Names"; (care cuprinde „Pages of T.imony"; - registre în care sunt înregistrate numele și detaliile biografice ale Evreilor care au pierit în Holocaust, completate de membrii familiilor victimelor sau de prieteni ai acestora, ca o comemorare veșnică) au fost găsite înregistrări despre victimele Holocaustului D. S. născută K. din Banffyhunyad și D. F. din Banffyhunyad.
M. S. M. M. a declarat că are cunoștință despre părinții reclamantei din povestirile acesteia și știe că se numeau D. F. cunoscut și ca N. D., respectiv D. S. De către reclamantă i-a fost relatat că aceștia au fost victime ale Holocaustului și au decedat în lagăr, situația fiind similară și cu fratele reclamantei, care se numea A. și era tatăl reclamantului Y. A. M. a declarat că nu i s-a precizat vreun an al deportării în lagărul de exterminare de la A., dar crede că este vorba de anii 1942, 1943 și probabil că decesul s-a produs la un moment ulterior, reclamanta neputând să-i relateze cum anume s-a produs exterminarea părinților săi, însă este cert că nu au mai ieșit din lagăr.
Instanța a apreciat că probele coroborate administrate în cauză pot constitui probe temeinice în sensul că părinții, respectiv bunicii reclamanților au decedat ca urmare a unei împrejurări excepționale și care, prin însăși natura sa, face să se creadă că a provocat moartea persoanei, astfel că sunt întrunite dispozițiile art. 16 alin. 3 din Decretulnr. 31/1954 pentru a se putea declara judecătorește moartea numiților
D. F. și D. S.
În ceea ce privește dată morții instanța a reținut că potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, dacă nu se poate stabili ziua împrejurării în care a avut loc dispariția, termenul prevăzut în art. 16 alin. 3 se va socoti de la sfârșitul lunii în care această împrejurare s-a produs, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârșitul anului calendaristic.
Din probele administrate nu rezultă cu certitudine ziua sau luna împrejurării care a determinat promovarea cererii de față, ultimele date despre persoanele pentru care se solicită declararea morții datând din anul 1944 - respectiv (...) dată ultimei mențiuni din CF 661 H. unde la B
21, se menționează următoarele „În baza paragrafului 3 al Ordinului Consiliului de M. nr. 1. se notează că proprietarii de sub B 15-16 sunt evrei";, precum și luna mai 1944 - declarația martorului L. M. -ca moment al interogării în ghetoul de la C. și apoi al transportării către A. a evreilor din H..
Raportat la dispozițiile art. 16 alin. 3, art. 17 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 instanța a dispus declararea judecătorească a morții, pe dată de 31 decembrie 1944, a numitului D. F., născut la dată de 15 septembrie 1886 în loc. Samsud, jud. Sălaj, fiul lui D. D. și G. C., cu ultimul domiciliu în H., str. H., nr. 1, jud. C. și declararea judecătorească a morții, pe dată de 31 decembrie 1944, a numitei D. S. născ. K., născută la dată de 24 iunie 1892 în loc. Fodora, jud. C., fiica lui K. A. și Leb E., cu ultimul domiciliu în H., str. H., nr. 1, jud. C..
Prin decizia civilă nr. 499/A/(...) a T. C., a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta P. H., împotriva sentinței civile nr. 3. pronunțată la data de (...) în dosar nr. (...), al Judecătoriei H., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a concluzionat că, analizând prevederile legale pe care reclamanții își întemeiază acțiunea se impune concluzia că acest text de lege nu cere reclamanților să facă dovada indubitabilă a decesului persoanei a cărei moarte se cere a fi declarata pe cale judecătoreasca ci doar dovada dispariției acesteia in împrejurări excepționale,împrejurări care presupun decesul întrucât este puțin probabil ca in urma acelei împrejurări persoana in cauza sa fi rămas in viata.
Prin urmare, analiza probațiunii administrate în cauza a fost direcționată în a stabili daca reclamanții au făcut sau nu dovada dispariției persoanelor sus menționate intr-o împrejurare de natura celei mai sus indicate prevăzute de art. 16 alin. 3 din Decretul 31/1954.
Așa cum a arătat și apelantul în apelul sau probele administrate in cauza au stabilit în mod cert ca numiții D. F. și S. locuiau in H. si erau evrei, fiind deportați in mai 1944 in lagarul de exterminare de la A. .
La data deportării lor aceste persoane aveau 58 respectiv 52 de ani
M. care s-au reîntors acasă din lagăr au relatat ca numitul D. F. a fosttorturat înainte de urcarea in tren, smulgându-i-se barba iar datorita acestei maltratări a si decedat in tren spre lagăr.
Ceea ce este important este că de la data deportării lor către lagărul de exterminare si până in prezent nu mai exista nici o data cu privire la persoanele a căror declarare judecătoreasca a mortii se solicita. Astfel in I. tara in care in anul 1949 familia acestor persoane a emigrat ele sunt considerate martiri ai Holocaustului si decedate cu ocazia acestui Holocaust.In Romania si in H. unde au locuit anterior deportării aceste persoane sunt necunoscute ele ne mai întorcându-se din lagăr. Este exclus ca ele sa fi plecat din lagăr in altă parte, in condițiile de atunci ele trebuind sa se întoarcă fie acasă fie la familie dacă mai erau in viață.
Este cert așadar că ultimele date despre aceste persoane sunt cele care rezulta din depozițiile aflate la dosar. A. persoane au fost luate din casa lor in vedea deportării iar după încetarea existentei lagărelor de exterminare nu mai exista nici o data despre existenta lor.
Dispariția lor cu ocazia Holocaustului este o împrejurare dintre acelea la care se refera art. 16 alin.3 din Decretul 31/1954 având in vedere vârsta acestor persoane la data deportării;faptul ca înainte de a fi trimise spre lagăr ele au fost deja maltratate in mod grav si neîngrijite corespunzător; având in vedere regimul de exterminare la care erau supuse aceste persoane in perioada in care se aflau in lagăr si lipsa oricărei date despre ele din 1945 încoace.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria Huedin, solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului care nu a fost întemeiat în drept, recurenta a arătat că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, respectiv producerea unor fapte de război atâta timp cât reclamanții nu au făcut parte din forțele combatante care au participat la al doilea război mondial.
Documentele la care fac referire cele două instanțe, nu sunt recunoscute în România și provin din I., astfel că nu pot fi luate în considerare sub aspectul probațiunii.
Motivarea celor două instanțe pe baza unor documente, respectiv declarațiile unor martori nu pot fi luate în considerare, deoarece nu pot face dovada decesului persoanelor în cauză, iar martorul S. M. M. nu aduce clarificări esențiale sub aspectul cauzei, întrucât cunoștințele lui provin din relatările reclamanților și nu din percepere directă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimații au solicitat în principal constatarea nulității recursului în baza art. 306 Cod proc.civ. , iar pe fond, respingerea ca nefondat.
În ce privește excepția nulității recursului, intimații au arătat că din lecturarea motivelor de recurs nu se poate extrage nici un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, iar afirmația generală că decizia atacată este nelegală, fără arătarea în concret a motivelor de casare sau modificare nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.
În ce privește fondul cauzei, intimații au arătat că probele administrate în cauză au format instanței convingerea că cei doi soți D.au decedat în timpul deportării lor în lagărul de la A. într-o situație excepțională, care poate fi încadrată în prev. art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția nulității recursului invocată de intimați, instanța o va înlătura pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 306 pct. 3 Cod proc.civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
A motiva recursul înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304
Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză recurenta s-a conformat acestor cerințe înscrise în art. 3021 și 304 Cod proc.civ., arătând în declarația de recurs că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 16 alin. 3 din decretul nr. 31/1954, că documentele la care se face referire în hotărâre nu sunt recunoscute pe teritoriul R., că reclamanții nu au făcut dovada că persoanele în cauză au decedat în împrejurări astfel cum sunt menționate în art. 16 alin. 34 din Decretul nr. 31/1954. Prin urmare, motivele invocate fac posibilă încadrarea lor în textul art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., astfel că excepția nulității recursului invocată de intimați este nefondată. În ce privește fondul recursului: Conform dispozițiilor art.16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, „cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptățește a se presupune decesul, poate fi declarat mort fără a se mai declara în prealabil dispariția sa dacă a trecut cel puțin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariția";. Persoanele pentru care se solicită declararea judecătorească a morții sunt numiții D. F., D. S. P. administrate în cauză, respectiv hotărârea pronunțată de T. în probleme de F. din H., I., înscrisurile eliberate de I. N. pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel"; declarațiile de martori, actele eliberate de A. pentru comemorarea martirilor și eroilor Holocaustului, dovedesc fără putință de tăgadă că cele două persoane au fost victime ale Holocaustului, fiind deportate în Lagărul de exterminare de la A., că numele lor este evidențiat în registrele în care sunt înregistrate numele și detaliile biografice ale evreilor care au pierit în Holocaust. Problema care se pune în speță și pe care o contestă recurenta este aceea a îndeplinirii cerințelor art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, respectiv dacă probațiunea administrată în cauză a făcut dovadadispariției acestor persoane în cursul unor fapte de război, atâta timp cât reclamanții nu au făcut parte din forțele combatante participate la al doilea Război Mondial. Numiții D. F.D și D. S. la data deportării lor locuiau în H., iar de la data deportării, mai 1944, în lagărul de exterminare de la A., situație necontestată de părți, nu mai există vreo informație cu privire la aceste persoane. În I. aceste persoane sunt considerate martiri, victime ale Holocaustului, iar în România unde au locuit anterior deportării nu au mai revenit. Lipsa oricăror informații cu privire la cele două persoane, atât pe teritoriul țării noastre, cât și în I., coroborată cu celelalte probe administrate în cauză conduc la concluzia că nu au mai revenit din lagăr, iar dispariția lor cu ocazia Holocaustului, constituie o împrejurare excepțională care, prin natura ei, face să se creadă că a provocat moartea celor doi. Această împrejurare se încadrează în dispozițiile art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, astfel că în mod legal cele două instanțe au admis acțiunea și au dispus declararea judecătorească a morții lor. Interpretarea dată de recurentă, respectiv aceea că reclamanții nu fac dovada producerii unor fapte de război atâta timp cât nu au făcut parte din forțele combatante care au participat la cel de al doilea război mondial este cel puțin restrictivă. Art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 se referă și la dispariția unor persoane într-o altă împrejurare care îndreptățește a se presupune decesul. Or, deportarea evreilor în lagărele de exterminare reprezintă o împrejurare excepțională, care îndreptățește pe deplin la a presupune decesul celor deportați în lagărele de exterminare. Susținerea reprezentantei P.ui că în cauză nu s-a făcut dovada existenței persoanelor dispărute cu acte de stare civilă este nefondată. Astfel, în dosarul instanței de fond la fila 19 se află copia certificatului de naștere al reclamantei, în care la rubrica părinți sunt trecuți D. N. și K. S., persoanele pentru care se solicită declararea judecătorească a morții, iar la fila 31 sentința T. în probleme de familie din H., prin care se stabilește că D. N. este una și aceeași persoană cu D. F., iar D. S., este născută cu numele de familie K. S. În extrasul de CF 661 H., f-.79-92 sub B 15 și b 16 este înregistrat la (...) contractul de vânzare-cumpărare prin care D. N. și soția K. S. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+1. Faptul că Arhivele N.e au comunicat instanței imposibilitatea de a comunica extrasul de naștere pentru D. N. născut la (...) și D. S. născută la 25 iunie 1892 nu poate duce la concluzia inexistenței acestor persoane, existența acestora fiind pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză, așa cum s-a reținut în aliniatele precedente. Celelalte motive de recurs privind probele administrate în cauză nu vor fi analizate de instanță, având în vedere că acestea se referă la aspecte de netemeinicie a deciziei atacate. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta P. O. H. împotriva deciziei civile nr. 499 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B. Red. IA dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: A.A.M., O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 4908/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2273/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
