Decizia civilă nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR. 42/A/2011
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
Președinte : D. - L. B.- vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecător : V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S.- D. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), privind și pe pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P., având ca obiect despăgubiri Legea nr.2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei apelante, avocat M. G. S. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind reclamanta apelantă și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
A.ul este declarat și motivat în termenul legal a fost comunicat cu pârâtul intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar o serie de înscrisuri cu cartacter probatoriu ( filele
21-29 din dosar) în scopul probării petitului cu privire la constatarea caracterului abuziv al condamnării, un set din aceste înscrisuri comunicându-se cu reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C.
Prin adresa înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 15 noiembrie 2010, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității a comunicat instanței dosarul din fondul penal P.14571( F.P.
3844/C./6 vol.-vol.1-454 file, vol.2-82 file, vol.3-691 file, vol.4-366 file, vol.5-179 file, vol.6-41 file), privind pe numitul R. A., născ. la data de (...), în localitatea S., jud. C., fiul lui I. și al A.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante apreciază că în conformitate cu prev. art.147 alin.1 din Constituție este incontestabil caracterul obligatoriu a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională.
Sub aspectul constatării caracterului abuziv al condamnării, reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului apreciind că reclamanta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. apreciază că în parte criticile sunt întemeiate, solicitând, în principal admiterea apelului reclamantei în ceea ce privește caracterul abuziv al condamnării.
Cu privire la cel de-al doilea petit solicită a se aplica dispozițiile deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Clujsub nr. (...) reclamanta R. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. Român
(reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice), solicitând să se constate caracterul politic al condamnării aplicate soțului său R. A. prin sentința pronunțată la data de 02 martie 1953 de T. M. O., precum și să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 20.000 Euro cu titlul de despăgubiri.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că soțul său R. A., în prezent decedat, a fost arestat la data de 15 august 1952 de către organele de securitate din C., fiind anchetat timp de trei luni în condiții dure, după care timp de o lună a fost reținut la Tribunalul Cluj, iar apoi transferat la Penitenciarul Oradea.
Ulterior, a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a delictului de uneltire contra ordinii sociale.
2. Prin sentința civilă nr. 456 din 19 mai 2010 a T.ui C. s-a dispusrespingerea acțiunii reclamantei, reținându-se în motivarea sentinței, în esență, că din biletul de eliberare nr. 6. întocmit de D. G. a P., C. și U. de M.
- Penitenciarul Oradea, R. A. a fost depus ca deținut de P. M. O. la data de
13 august 1952 și eliberat la data de 03 martie 1953.
Arestarea s-a făcut în baza mandatului nr. 2. sub învinuirea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și pedepsită de art. 209 partea II lit. f) C.pen.
Prin sentința penală nr. 111/(...) a T.ui M. O., R. A. a fost achitat.
R. A. a decedat la data de 15 ianuarie 1989, reclamanta fiindu-i soție supraviețuitoare.
Întrucât soțul reclamantei a fost achitat, nu poate fi reținută existența unei condamnări politice în sensul art. 1 din Legea nr. 2., fiind însă vorba despre o măsură administrativă cu caracter politic în sensul art. 4 alin. 2 din aceeași lege.
În calitate de soție supraviețuitoare a lui R. A., reclamanta a beneficiat în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 de drepturi materiale ce i s-au plătit începând cu data de 09 noiembrie 1993, astfel că prin aceasta i s-a asigurat deja o despăgubire satisfăcătoare, nemaifiind necesară dezdăunarea sa și în baza L. nr. 2..
În ce privește cererea de constatare a caracterului politic al măsurii arestării, aceasta trebuie respinsă ca lipsită de interes câtă vreme pretenția în despăgubiri apare ca nefondată.
3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. M., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii, deoarece:a) Prima instanță a greșit atunci când a apreciat că este lipsit de interes capătul de cerere privitor la constatarea caracterului politic al măsurii arestării, deși despăgubirile bănești puteau fi solicitate numai ca urmare a unei asemenea constatări. Mai mult, instanța nu s-a pronunțatnici asupra caracterului politic al măsurilor ulterioare de interzicere a continuării studiilor universitare și excludere din corpul didactic a lui R. A., deși avea obligația legală de a o face. b) Nejustificat s-a apreciat și că pretențiile bănești sunt neîntemeiate, căci suferințele pricinuite soțului reclamantei pe timpul arestării, dar și ulterior, fac necesară acordarea unor despăgubiri și în temeiul L. nr. 2..
Punerea în libertate timp de 8 luni i-a marcat viața, nefiindu-i permisă reluarea studiilor universitare, după cum și atunci când s-a angajat ca învățător nu a fost menținut în funcție, fiind considerat un dușman al ordinii sociale.
4. Pârâtul S. Român a formulat întâmpinare, solicitând respingerearecursului ca nefondat (f. 10), apreciind că sentința este legală și temeinică.
5. La data de 05 ianuarie 2011 pârâtul S. Român a depus la dosarul cauzei un înscris numit „. scrise";, prin care a învederat că la soluționarea procesului este necesar a se ține seama de efectele produse prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1lit. a teza întâia din Legea nr.
2..
6. Cu privire la apelul declarat, C. are în vedere următoarele:
Astfel cum a reținut și prima instanță, biletul de ieșire nr. 6. emis la data de 03 martie 1953 de M. A. I., D. G. a P., C. și U. de M. - Penitenciarul Oradea (f. 6 dosar Tribunal) atestă că R. A., fostul soț (decedat la (...)) al reclamantei, s-a aflat arestat în perioada 13 august 1952 - 03 martie 1953.
Arestarea s-a dispus în baza mandatului nr. 2., R. A. fiind învinuit de uneltire contra ordinii sociale.
Prin hotărârea penală nr. 111 din 02 martie 1953 a T.ui M. O., rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus achitarea lui R. A. „de orice penalitate de sub învinuirea delictului de uneltire contra ordini sociale p.p. de art. 209 partea II lit. f C.p.";, de pe acest temei fiind, de altfel, realizată și punerea în libertate (f. 5 dosar Tribunal).
Măsura arestării preventive astfel dispusă, constituie, neîndoielnic, o măsură administrativă cu caracter politic în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 2., acuzația penală în raport de care R. A. a fost arestat preventiv privind împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 05 martie 1945.
Astfel fiind, rezultă că prima instanță a greșit atunci când a considerat că scopul principal al acțiunii reclamantei este acela al obținerii de despăgubiri bănești, precum și că existența interesului în constatarea caracterului politic al măsurii arestării subzistă numai raportat la posibilitatea obținerii efective a unor asemenea despăgubiri; dimpotrivă, prezenta Curte apreciază că reclamanta justifică un interes născut și actual pentru constatarea caracterului politic al arestării preventive a fostului ei soț, fiind vădit că și în situația în care nu ar apărea ca posibilă, din punct de vedere legal, acordarea de despăgubiri bănești în temeiul L. nr. 2. pentru prejudiciul moral suferit, subzistă un suficient interes de natură morală pentru a pretinde instanței să facă, potrivit cererii reclamantei, constatările de mai sus.
Acest interes moral decurge din dorința legitimă a reclamantei de a obține dovada judiciară a reabilitării imagini publice a soțului ei, situația acestuia de persoană persecutată de regimul comunist, deci de victimă a represiunii totalitare, justificând cererea în justiție ce s-a făcut sub acest aspect.
Este însă neîntemeiată cererea reclamantei de a se constata că din motive politice fostului ei soț nu i s-a permis să-și continue studiile universitare, fiind, mai apoi, îndepărtat și din învățământ (el desfășurând activitate didactică ca învățător), în cauză nefiind dovedite în mod convingător aceste împrejurări. Observă C., sub acest aspect, că singura probă administrată din care rezultă că R. A. ar fi fost înlăturat din învățământ ca o consecință a arestării sale este declarația martorului S. P. (f.
26 dosar Tribunal), însă atâta vreme cât alte dovezi nu s-au putut administra, instanța nu se poate considera convinsă că, într-adevăr, susținerile reclamantei sunt cu adevărat fondate.
În ce privește obligarea pârâtului S. Român la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral suferit de soțul reclamantei, este de avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care Curtea Constituțională constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță este definitivă și obligatorie, în vreme ce potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile sau ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel fiind, rezultă cu îndestulătoare claritate că atunci când Curtea Constituțională constată neconformitatea cu C. a unui act normativ de natura celor sus-menționate ori a unei dispoziții dintr-un asemenea act normativ, acestea își încetează efectele juridice dacă în termen de 45 de zile de la publicarea în M. O. al R. a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea autoritatea cu atribuții de legiferare nu dispune măsurile necesare asigurării pentru viitor a conformității cu C. a actului normativ ori a normei juridice vizate.
Această încetare a efectelor are, prin urmare, caracter general, ea privind toate categoriile de subiecți de drept ce intră sub incidența prevederilor declarate neconstituționale, fiind fără însemnătate dacă aceștia erau sau nu deja părți reclamante într-un proces pe care l-ar fi deschis pentru a pretinde constatarea ori realizarea unor drepturi instituite prin chiar prevederile neconforme cu C..
Pe cale de consecință, trebuie considerat că existența unui proces în curs în cadrul căreia reclamanta își întemeiază pretenția pe dispoziția legală declarată neconstituțională nu împiedică aplicarea deciziei Curții Constituționale, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta asupra acțiunii promovate de reclamantă.
În prezentul proces, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile L. nr. 2., interesând, în concret, cele ale art. 5 alin. 1 lit. a teza întâia privitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea cu caracter politic sau, după caz, prin luarea unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Aceste dispoziții legale au fost declarate neconstituționale prin D. nr.
1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicată în M. O. al
R. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, însă legiuitorul nu a dispus, nici în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. O., nici ulterior, măsuri pentru punerea de acord cu C. a dispozițiilor declarate neconstituționale.
Astfel fiind, pretențiile reclamantei privitoare la obligarea S. Român la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral suferit au rămas fără temei legal, fiind de avut în vedere că declararea ca neconstituționale a prevederilor legii sus arătate, conjugată cu inexistența unor alte dispoziții normative în vigoare care să consacre dreptul la despăgubire pe care reclamanta îl invocă, obligă la concluzia că acest drept nu mai poate fi recunoscut de către instanță, căci s-ar ajunge la săvârșirea de către judecători a unui exces de putere.
Instanțele de judecată neputând fi ele însele creatoare de drepturi, rămâne că prezenta acțiune civilă a rămas fără fundamentul ce a stat la baza admiterii ei în primă instanță, ceea ce face necesară admiterea în parte a prezentului apel în baza art. 296 C.proc.civ. și schimbarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei.
Față de cele ce preced, apelul reclamantei se va admite, așadar, în parte, sentința urmând a fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatându-se că arestarea lui R. A., sus-evocată, a reprezentat o măsură administrativă cu caracter politic.
Se vor respinge, însă, celelalte capete de cere, pentru motivele deja arătate.
În baza art. 274 C.proc.civ. va fi obligat pârâtul la a-i plăti reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial (f. 21).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite în parte apelul declarat de reclamanta R. M. împotriva sentinței civile nr. 456 din 19 mai 2010 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), pe care o schimbă în parte, astfel:
Admite în parte acțiunea civilă, înaintată de reclamanta R. M. împotriva pârâtului S. R.
Constată că reprezintă măsură administrativă cu caracter politic arestarea lui R. A. ( fiul lui A. și A., născut la 10 august 1936 în localitatea
M., jud. C. ) în perioada 13 august 1952 - 03 martie 1953.
Respinge ca nefondate celelalte capete de cerere.
Obligă pe pârât la a-i plăti reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
D.-L. B. V. M. S.-D. G.
Red.VM/dact.MS
6 ex./(...) Jud.fond: C.V.B.
| ← Decizia civilă nr. 4641/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4403/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
