Decizia civilă nr. 4641/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4641/R/2011
Ședința data de 11 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. D. C.
JUDECĂTOR: M. C. V. JUDECĂTOR: A.-A. P. GREFIER: A. B.
PARCHETUL DE PE LANGĂ CURTEA DE APEL CLUJ este reprezentat prin
PROCUROR : A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. G. L. și C. V. O. împotriva sentinței civile nr. 534 din 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin D. G. A F. P. C., având ca obiect D. L. nr.2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul
Parchetului de pe lângă Curtea de A. C., procuror A. S., lipsă fiind reclamanții- recurenți S. G. L. și C. V. O. și reprezentantul pârâtului-intimat S. R. prin
Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că la data de 10 noiembrie 2011, reclamanții recurenți au transmis prin fax la dosar o cerere prin care solicită repunerea în termenul de motivare a recursului.
Tot o cerere similară a mai fost transmisă la dosar prin fax de către reclamanții recurenți la data de 11 noiembrie 2011.
Instanța pune în discuție cererea formulată de către reclamanții recurenți.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. solicită admiterea cererii formulate de către reclamanții recurenți, întrucât s-a indicat greșit în dispozitivul sentinței civile nr. 534/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, calea de atac ca fiind apelul și ca urmare prin încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2011, Curtea de A. C. a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs. Arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea după deliberare, încuviințează cererea formulată de către reclamanții recurenți de repunere în termenul de motivare a recursului, având în vedere că instanța a indicat greșit calea de atac ca fiind apelul deși aceasta era recursul, potrivit art. XIII pct. 1 din L. nr. 202/2010, iar partea a fost în eroare dat fiind că o lungă perioadă de timp calea de atac a fost apelul, și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, ținând seama și de poziția reclamanților recurenți care au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 al. 2 cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond asupra recursului și cu privire la incidența D. nr. 1. a Î. C. de C. și J.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Solicită a se avea în vedere faptul că s-a publicat în
Monitorul Oficial D. nr. 12/19 septembrie 2011 a Î. C. de C. și Justiție, privind recursul în interesul legii referitor la existența unor divergențe jurisprudențiale determinate de efectele deciziilor C.i Constituționale, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 5 alin. (1) lit. a teza întâi din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, care a stabilit că urmare a deciziilor C.i Constituționale nr. (...) și nr. (...), dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din L. nr. 2. privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 534 din 07 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...) s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților S. G. L. și C. V. O. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 50 000 euro cu titlu de daune morale.
S-a respins petitul 2 din cererea de chemare în judecata formulată de reclamanții S. G. L. și C. V. O. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale ca fiind prescris.
S-a respins ca neîntemeiat petitul 1 din cererea de chemare în judecată privind constatarea caracterului politic al condamnării la pedeapsa de 12 ani temniță grea pentru crime de uneltire împotriva securității interne a RPR aplicată prin S. penală 3252/1948 a T.ui M. C.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin S. penală nr. 3252 din data de 14 decembrie 1948 martie 1949, pronunțată de către T. M. C., antecesorul reclamanților din prezentul dosar, numitul C. D. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și 25 000 lei cheltuieli de judecată pentru crimă și uneltire contra ordinei sociale, prev. de art. 209 pct. 3 Cod penal comb. cu art. 58 CP ( fila 6 din dosar
), iar prin D. nr. 1207 din data de 12 iulie 1949 a C.i M.e Casare și Justiție a fost admis recursul numitului C. D. reducându-i-se pedeapsa la 12 ani de muncă silnică.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din L. nr. 2. constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187,
190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4,
210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230,
231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din
1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Conform art. 5 alin. 1 lit. a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic,precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de
3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a G. nr. 2., aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr. 1354/2010 și nr. 1358/2010 publicate în MOf al R.iei nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R.iei a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a G. nr. 6. pentru modificarea și completarea L. nr. 2., precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte D. lege nr. 1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr. 2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr. 2.. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din L. nr. 24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către G. … iar art. 6 alin. 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte.
Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă … iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate. În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. P. legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a C.i Europene a Drepturilor Omului.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. reclamanții și-a precizat acțiunea și pe dispozițiile art. 998-
999 cod civil ( filele 26, 27 din dosar).
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art. 3 alin. 1 din D. nr. 167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a D. L. nr.
1..
Prin D. nr. 33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S.ui. Dacă până la acest moment reclamanții nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune înjustiție împotriva S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.
De altfel, prin adoptarea D. L. nr. 1. și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.
Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin. 1 din D. L.
167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
De altfel, lecturând considerentele D. nr. 1358/2010 a C.i
Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv D. lege nr. 1., republicat și Ordonanța de urgență a G. nr.
2. aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte L. nr. 2..
În consecință, nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr. 2. atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților S.
G. L. și C. V. O. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 50 000 euro cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. G. L., C. V. O.solicitând desființarea sentinței cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au arătat că urmare declarării caracterului neconstituțional a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. și-au precizat acțiunea și pe dispozițiile art. 998-999 C.civ.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune de 3 ani, susține că dreptul la acțiune s-a născut la apariția L. nr. 2., astfel că admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune nu este întemeiată deoarece după ce s-a stabilit că această condamnare are caracter politic și era abuzivă se puteau solicita daune morale, astfel că cererea este admisibilă.
S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare (f.8) a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește petitul privind constatarea caracterului politic al condamnării prin S. penală nr. 3252 din data de 14 decembrie 1948 martie
1949, pronunțată de către T. M. C. și D. nr. 1207 din data de 12 iulie 1949 a
C.i M.e Casare și Justiție, față de antecesorul reclamanților, numitul C. D. pentru crimă și uneltire contra ordinei sociale, prev. de art. 209 pct. 3 Cod penal comb. cu art. 58 CP.
Potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 2. constituie de drept condamnare cu caracter politic orice condamnare pentru faptele prevăzute în art. 209 din Codul penal din 1936.
Or, dacă o astfel de condamnare constituie de drept condamnare cu caracter politic este evident că orice consecințe care s-ar produce urmare a acestui caracter politic al condamnării se produc de drept iar nu ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se constate acest caracter, prin urmare nu este necesară pronunțarea unei astfel de hotărâri, fiind fără nici o utilitate, astfel că acest capăt de cerere corect a fost respins.
Acolo unde legiuitorul a dorit ca o constatare să se facă printr-o hotărâre judecătorească a dispus aceasta expres, cum este în cazurile indicate la art. 1 alin. 3 și 4 și art. 4 alin. 2 din L. nr. 2..
Cu privire la termenul de prescripție, acesta curge, așa cum corect a reținut prima instanță, de la momentul apariției D.-L. nr. 1., publicat în Monitorul Oficial nr. 50/(...), acesta fiind momentul și primul act normativ prin care statul a recunoscut existența persecutării de către regimul politic anterior și posibilitatea acordării unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945.
Orice act normativ ulterior care dispune acordarea de drepturi speciale nu înseamnă o repunere în termenul de prescripție pentru persoanele care cer acordarea de despăgubiri potrivit dreptului comun, cât timp acesta a început odată să curgă potrivit celor de mai sus, cât timp momentul la care începe să curgă termenul de prescripție este singular și este posibil să fie suspendat sau întrerupt, dar o astfel de chestiune nu s-a invocat în cauză.
Aceasta cu atât mai mult cu cât disp. art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2. au fost declarate neconstituționale, și prin urmare nu mai produc efecte în cauza de față.
Este adevărat că potrivit art. 4 alin. 4 din L. nr. 2., cererea de constatare a caracterului politic al condamnării este imprescriptibilă, iar cererea având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral trebuie introdusă în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii, dar mai trebuie sesizat că în prezenta cauză nu s-a formulat o cerere în temeiul art. 4 alin. 4 din L. nr. 2., iar cu privire la cererea formulată în temeiul art. 5 alin. 1 din L. nr. 2., pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1. oct. 2010 a C.i Constituționale.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. G. L., C. V. O. împotriva sentinței civile numărul 534 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. D. C. M. C. V. A. A. P.
GREFIER A. B.
Redactat de I., dactilografiat de S. În 2 ex., la data de (...)
Judecător fond - D. A.F. - Tribunalul Maramureș
| ← Decizia civilă nr. 2147/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
