Decizia civilă nr. 3125/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3125 /R/2011
Ședința publică din 21 septembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
T.-A. N.
A.-A. C.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții J. L.A și J. G.-F., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. S., împotriva sentinței civile nr. 2090 din 1 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2010.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. este reprezentat de doamna procuror S. A.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților. C. este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților și reprezentanților acestora de a se prezenta la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că din eroare,a fost omis din citativ Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., însă prin prezența doamnei procuror la termenul de azi, lipsa de procedură este acoperită, potrivit prevederilor art. 89 alin. 2 Cod procedură civilă.
Se constată de asemenea că prim memoriile de recurs, atât reclamanții cât și pârâtul au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului promovat de pârât întrucât în speță sunt întrunite condițiile pentru constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate față de antecesorii reclamanților. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți solicită admiterea acestuia și în consecință obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere data introducerii acțiunii.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2090 din 1 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții J. L. și J. G. F. în contradictoriu cu pârâtul S. R. -. Ministerul Finanțelor Publice și s-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva defunctului: dr. Sereș Carol, decedat în anul 1957 și J. Ștefan, decedat în anul 2009, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților privind plata unor despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit înscrisurilor depuse în cauză defunctul Sereș Carol a fost tatăl reclamantei J. L. și bunicul reclamantului J. G. F.
De asemenea J. Ștefan a fost soțul, respectiv tatăl reclamantului de rândul doi.
Cei doi, au fost ridicați în 2 august 1950 de fosta securitate și internați în lagărul de concentrare de la canalul D. -. N. ,, P. a lucrat acolo 6 luni iar cel de al doilea 13 luni după care au fost eliberați. Situația reținută mai sus de instanță s-a bazat pe înscrisurile provenind de la cei doi în perioada executării muncii forțate.
De asemenea depoziția celor doi martori audiați de instanță confirmă condițiile inumane de muncă la care au fost supuși cei doi, precum și privațiunile suferite de membrii familiei rămași acasă.
Fiind îndeplinite prevederile art. 3 din L. nr. 2. tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanții J. L. și J. G. F. în contradictoriu cu pârâtul S. R. -. Ministerul Finanțelor Publice și a constatat caracterul politic al măsurilor administrative luate împotriva defunctului: dr. Sereș Carol, decedat în anul 1957 și J. Ștefan, decedat în anul 2009.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea S.ui R. la plata unor daune morale invocând prevederile art.5 din L. nr. 2.. Prin Decizia nr.
1358/21 octombrie 2010 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza întâi din L. nr. 2., sunt neconstituționale.
Conform art. 25 alin. 1 și 3 din L. nr. 47/1992 privind organizarea
și funcționarea Curții Constituționale decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al R.iei.
Decizia nr. 1358/21 octombrie 2010 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al R.iei nr. 761/15 noiembrie 2010, ca atare de la această dată ea este obligatorie.
În aceste condiții, ca urmare a declarării ca neconstituționale a prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza 1 din L. nr. 2., care prevedea dreptul la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral, această prevedere
și-a încetat existența, condiție în care acțiunea reclamanților privind plata unor despăgubiri a fost apreciată inadmisibilă, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții J. L. și J.
G.-F. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
I. Reclamanții J. L. și J. G.-F. au solicitat modificarea sentinței și acordarea cheltuielilor de judecată, arătând că deși a fost admisă parțial acțiunea, în mod nelegal nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că nu au nici o culpă în respingerea acțiunii, întrucât de la data introducerii acțiunii, până la soluționarea acesteia, a fost declarat neconstituțional articolul în baza căruia și-au întemeiat acțiunea, situație care nu le poate fi imputată.
II. Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților.
Pârâtul a arătat că antecesorii reclamanților nu au suferit o condamnare care să poată fi calificată ca o condamnare cu caracter politic, în înțelesul art. 1 din L. nr. 2..
Recurentul a apreciat că reclamanții nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de L. nr. 2., pentru acordarea despăgubirilor, cererea excedând cadrului legal și măsura luată împotriva antecesorilor reclamanților nu putea fi considerată ca măsură abuzivă în lumina dispozițiilor Legii nr. 2..
Totodată pârâtul a apreciat că prejudiciul suferit de reclamanți a fost reparat ca urmare a aplicării dispozițiilor Decretului - lege nr.
118/1990. pârâtul a arătat că suma acordată este nejustificată, și poate constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Daunele morale solicitate de reclamanți uzând de dispozițiile dreptului comun nu pot fi acordate, întrucât acțiunea este prescrisă. În prezent nu mai există dispoziții în dreptul intern sau în dreptul internațional care să poată constitui un temei al acțiunii.
Recurentul a invocat incidența în prezenta cauză, a deciziei Curții
Constituționale nr. 1360/2010 prin care s-a admis excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2..
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivelor de recursinvocate, curtea reține următoarele:
I. Recursul declarat de reclamanții J. L. și J. G. F. este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.Pr.Civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Din această dispoziție legală rezultă faptul că acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părții care pierdut procesul. Deci cheltuielile de judecată sunt admisibile când o parte se află în culpă procesuală pentru declanșarea procesului și a căzut în pretenții( au fost admise cererile reclamantului). În cazul de față, aparent nu sunt îndeplinite ambele condiții, întrucât reclamantului i s-a respins acțiunea. Pârâtul S. R., prin intermediul puterii legiuitoare a edictat L. nr. 2., care prevede o procedură contencioasă în fața instanței de judecată pe carereclamanții erau obligați să o parcurgă, pentru a se constata caracterul politic al măsurii administrative și pentru a se acorda despăgubiri, ceea ce presupune și asistență juridică calificată. Pe lângă speranțele pe care le-a generat acest act normativ pentru beneficiari, aceștia au suportat și cheltuielile generate de angajarea unor avocați pentru redactarea și susținerea acțiunilor. Respingerea acțiunilor de acordarea despăgubirilor nu s-a datorat faptului că aceste acțiuni au fost nefondate, ci datorită declarării neconstituționalității art. 5 al. 1 lit a din L. nr. 2..
Așadar culpa pentru respingerea acțiunilor aparține statului și nu reclamanților care în lipsa adoptării L. nr. 2. nu ar fi declanșat acest proces. Cum fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este răspunderea civilă delictuală, curtea apreciază că în prezenta cauză pârâtul trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat reclamantului, deoarece datorită atitudinii sale inconsecvente a avut loc acest proces.
În cazul de față reclamanții au solicitat și constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva acestora, nu numai despăgubiri, acțiunea fiind admisă în parte și cu toate acestea tribunalul a respins cererea de acordare a despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, curtea constată că dispozițiile art. 274
C.Pr.Civ. nu au fost corect aplicate, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.Pr.Civ.
În temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va admite recursul declarat de reclamanții J. L. și J. G.-F. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 1 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial.
II. Critica invocată de pârât vizează inadmisibilitatea acțiunii reclamanților deoarece antecesorii reclamanților nu au suferit o condamnare politică și nu se află în nici una dintre situațiile prevăzute de L. nr. 2.. Această critică nu poate fi primită întrucât reclamanții au dovedit prin înscrisurile depuse în fața instanței de fond precum și prin probele testimoniale administrate că antecesorii reclamanților au fost forțați, în lipsa vreunei decizii administrative să muncească în Lagărul de concentrare, pentru construirea Canalului Dunăre Marea-N..
Legiuitorul a menționat în art. 3 din L. nr. 2. că măsurile administrative luate în baza actelor normative prevăzute la litera a-f au de drept caracter politic. Pentru situațiile în care s-au luat alte măsuri administrative abuzive, instanța este obligată să constate caracterul politic al acestor măsuri, potrivit art. 4 al. 2 L. nr. 2.. În cazul de față, antecesorii reclamanților au fost ridicați de la domiciliu de către organele securității și forțați să muncească într-un lagăr de muncă mai multe luni. Este de natura evidenței că măsura luată de securitate este o măsură abuzivă, folosită curent în perioada totalitară.
Așadar curtea constată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 4 al. 2 L. nr. 2. și s-a constat caracterul politic al măsurii administrative luate fată de antecesorii reclamanților.
Recurentul pârât a invocat și faptul că suma acordată cu titlu de despăgubiri este nejustificat. Verificând dispozitivul și considerente hotărârii, curtea constată că pârâtul se află în eroare întrucât instanța de fond a respins petitul de acordarea despăgubirilor, deci nici această critică nu poate fi primită.
În temeiul art. 312 C.Pr.Civ. curtea va respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanții J. L.A și J. G.-F. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 1 aprilie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamanților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M.-C. V. T.-A. N. A.-A. C.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. R.M.
| ← Decizia civilă nr. 1970/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 3665/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
