Decizia civilă nr. 6/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR.(...)
D. CIVILĂ NR. 6/A/2011
Ședința publică din 19 ianuarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTOR:
T. D. - președintele Secției civile
T.-A. N.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul N. T. și de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C. împotriva sentinței civile nr. 288/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), având ca obiect despăgubiri Legea nr.
221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-apelant N.
T., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-apelant S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice - D. C.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de procuror S. A. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2011, reclamantul-apelant N. T. a depus la dosar, prin registratura instanței, note de ședință, la care a fost anexată în copie, decizia C. C. nr.
1354 din 20 octombrie 2010.
La termenul de azi, reclamantul-apelant depune la doar un înscris, și solicită instanțe ca la pronunțarea hotărârii să țină seama de cele arătate prin acesta. Se înmânează un exemplar reprezentantei P.ui de pe lângă C. de A. C.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisp faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reclamantul-apelant solicită admiterea propriului apel așa cum a fost formulat în scris, arătând că sumele solicitate cu titlu de despăgubiri sunt justificate, având în vedere că s-a constatat caracterul abuziv al condamnării, și solicită respingerea apelului declarat de pârât.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea apelului formulat de reclamant și pune concluzii în sensul admiterii în parte a apelului declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a hotărârii apelate în sensul înlăturării obligației pârâtului S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata despăgubirilor cu titlu de daune morale către reclamant, având în vedere că prin deciziile C. C. nr. 1. octombrie 2010 și
1538/21 octombrie 2010, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale ce constituiau temeiul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea a rămas fără un fundament legal care să permită instanței acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 288/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul N. T., împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în consecință, a fost constituită de drept condamnare cu caracter politic condamnarea reclamantului prin sentința penală nr. 467/30 mai 1949, pronunțată de T. M. S. în dosarul nr.488/1949 la 1 an închisoare corecțională; s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a domiciliului obligatoriu pe perioada 04 octombrie 1949 - 24 februarie 1950 și a efectuării stagiului militar în cadrul detașamentului de muncă forțată 1 CSH în perioada 02 iunie 1950 -
20 ianuarie 1951, măsuri luate împotriva reclamantului; a fost obligat pârâtul să achite reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de 25.000
Euro, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, având în vedere sentința penală nr. 467/(...), pronunțată de T. M. S. în dosarul nr.
488/1949, reclamantul a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională în temeiul art. 209, pct. IV Cod penal, prin acordarea de circumstanțe atenuante, pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale.
Conform art. 463 C.J.M. i s-a computat detențiunea preventivă de la
(...), iar în baza art. 65 Cod penal i s-a suspendat executarea pedepsei, pentru încercare pe timp de 4 ani, atrăgându-i-se atenția la consecințele la care se expune dacă va săvârși o nouă infracțiune.
Din motivarea hotărârii de condamnare, tribunalul a reținut că în primăvara anului 1948, cerându-i-se de către A. A. să-i procure grenade și neputându-i satisface cererea, l-a pus pe acesta în legătură cu Gherbea G. în acest scop, ceea ce duce la prezumția puternică că, inculpatul ar fi știut de activitatea subversivă a acestuia și că l-a ajustat în această activitate.
Având în vedere faptul că, reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 209 Cod penal, tribunalul a constatat că aceasta este de drept o condamnare politică, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Potrivit Biletului nr. 4714 pentru eliberarea condamnatului N. Tiberiu din (...) eliberat de M. A. I.-D. P. și I. de P., respectiv așa cum rezultă din vizele aplicate de P. de M. B. pe versoul-ul acestui act, reclamantul a avut domiciliul forțat obligatoriu în comuna B., în perioada (...)-(...), prezentându- se lunar la acest post pentru a i se aplica viza.
În conformitate cu dovada de prestare a muncii eliberată de D. G. a S. M., U. D. 1 C., reclamantul a prestat muncă la acest detașament de la 02 iunie 1950 până la 20 ianuarie 1951, având în total un număr de 232 zile efectiv lucrate.
Detașamentele de muncă forțată din cadrul Direcției Generale a S. M. au fost înființate de regimul comunist pentru tineri care nu prezentau încredere și aveau origine socială sănătoasă, ai căror părinți erau deținuți politic, ofițeri, subofițeri care au luptat împotriva U.S, chiaburi, preoți, doctori, profesori și cadre universitare. Regimul de muncă forțată din aceste detașamente era asemănător celui din lagărele de muncă, fascisto- comuniste. C. menționate anterior, au fundamentat aprobarea de către guvern a normelor pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a S. M. în perioada 1950-1961.
Drept urmare, tribunalul a constatat caracterul politic al măsurii administrative a domiciliului obligatoriu pe perioada 04 octombrie 1949 - 24 februarie 1950 și a efectuării stagiului militar în cadrul detașamentului demuncă forțată 1 CSH în perioada 02 iunie 1950 - 20 ianuarie 1951, măsuri luate împotriva reclamantului, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr.
211/2009.
T. a constatat că onorarea și demnitatea reclamantului au fost lezate, producându-i-se acestuia suferințe psihice și fizice ca urmare a regimului de detenție inuman, regimului alimentar precar, condiții igienico sanitare la limita subzistenței. Condamnarea politică a avut consecințe și asupra vieții sociale și profesionale a reclamantului, deoarece deși era absolvent al școlii normale de învățător a fost obligat să lucreze în calitate de maistru constructor planificator pe șantier sau muncitor la T. A. ulterior, fiindu-i afectate veniturile și statutul profesional.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul pornind de la ideea că daunele morale nu pot avea un caracter pur simbolic, dar nici nu pot deveni o sursă de îmbogățire pentru victimă, trebuind să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-și ușura ori compensa în măsura posibilității suferințele sau neplăcerile pe care le-a îndurat, a acordat reclamantului echivalentul în lei la data plății a sumei de 25.000 Euro, cu titlu de daune morale, admițând în parte pretențiile formulate.
T. a ținut cont și de drepturile acordate reclamantului în temeiul
Decretului - Lege nr. 118/1990, acesta beneficiind începând cu data de (...) de o indemnizație lunară de 217 lei, care în prezent se ridică la suma de 270 lei și de drepturile acordate în temeiul Legii nr. 309/2002 privind detașamentele de muncă forțate inițial în valoare de 7 lei, iar actualmente de
15 lei conform deciziei nr. 220141/(...). La aceasta se adaugă și celelalte facilități conferite de decretul-lege menționat. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
I. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamantul, solicitând admiterea în totalitate a acțiunii și acordarea sumei de 100.000 lei, deoarece a executat 14 luni de închisoare, 8 luni a avut domiciliu forțat și 8 luni a fost dus într-un detașament de muncă forțată.
Reclamantul a arătat că în timpul anchetei a fost supus unui regim inuman care presupunea izolarea, înfometarea deținuților, bătăi crunte până la leșin, intimidarea, calvar care se finaliza dor când anchetatorul reușea să obțină de la cel bătut declarația dictată de anchetator.
În cele 10 luni în care a executat pedeapsa la închisoarea din Deva nu a fost scos la plimbare niciodată, celula era de circa 10 mp în care trăiau 8 deținuți și care dormeau pe jos.
În timpul domiciliului obligatoriu și a detașamentului de muncă H., reclamantul a fost tot timpul supravegheat de miliție, care trebuia să vizeze lunar biletul de eliberare.
Condițiile de muncă erau deosebit de grele, se muncea la vechile furnale din H., fiind de câteva ori intoxicat de gazele emanate de aceste furnale.
Ulterior executării acestor pedepse, reclamantul a fost urmărit în continuare de securitate și obligat să accepte locuri de muncă sub calificarea profesională și i s-a interzis continuarea studiilor de drept, facultate la care era student anterior condamnării.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat despăgubiri în cuantum de 400.000 lei euro, apreciate ca fiind o sumă rezonabilă.
Pârâtul S. Român a solicitat prin apelul declarat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond nu a arătat criteriile avute în vedere pentru suma acordată cu titlu de despăgubiri bănești, în considerente fiind aprecieri pur subiective, imposibil de controlat judiciar, supraevaluându-se astfel prejudiciu.
Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate, ceea ce nu s-a respectat prin prezenta sentință.
Instanța de fond nu a avut în vedere sumele deja încasate de reclamant în baza Decretului-Lege nr. 118/1990, însuși reclamantul precizând că a primit până la finele anului 2009 suma de 18.700 lei.
II. S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat apel solicitând admiterea apelului și respingerea acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința apelată s-a întemeiat numai pe prezumții reținute cu nesocotirea art. 1203 Cod Civil. Instanța de fond a reținut împrejurări care nu se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită pentru a angaja răspunderea civilă.
De asemenea pârâtul a arătat că regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacție morală, pe baza unei aprecieri în echitate ceea ce nu s-a realizat prin sentința apelată.
O altă critică vizează faptul că instanța de apel nu avut în vedere sumele de bani încasate în baza Decretului-Lege 118/1990, respectiv suma de 18.700 lei.
A.ul declarat de reclamant este nefondat iar apelul declarat de pârât este fondat parțial pentru următoarele considerente:
Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, a fost modificată prin OUG nr. 6. plafonând cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciu moral până la 10.000 euro pentru persoana care a suferit condamnarea și 5.000 euro pentru soțul/., descendenții de gradul I și 2500 euro pentru descendenții de gradul II.
Prin D. nr. 1354/20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. II din OUG nr. 6., reținându-se de Curtea Constituțională că această ordonanță creează premisele unei discriminări între persoane, care deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine art. 16 alin. 1 din Constituție. De asemenea, s-a statuat că OUG nr. 62/2001, încalcă și principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin.
2, întrucât se aplică și situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță și care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
În 21 octombrie 2010 prin D. nr. 1. octombrie 2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, care stabilea posibilitatea acordării despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
În esență Curtea Constituțională a arătat că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă existau două norme juridice, art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu aceeași finalitate - acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate, existând o legiferare paralelă. Invocându-se art.14 din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică legislativă) care stabilește principiul „unicității reglementării înmaterie";, precum și de faptul că în materia reparațiilor trebuie să existe o legislație clară, precisă, adecvată, proporțională, care să nu dea naștere la interpretări și aplicări diferite, s-a constatat că art. 5 lit.a din Legea nr.
221/2009, contravine dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 5 din legea fundamentală.
Aceste decizii au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 761 din (...) și după cum rezultă din art. 147 Constituție „dispozițiile din legi și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 zile de la publicarea deciziei C. C. dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Dispozițiile C. C. prin care s-a constat neconstituționalitatea unor dispoziții sau acte normative sunt obligatorii și definitive, supuse unui regim legal, care le declară universal valabile cu efecte „erga omnes"; - după cum rezultă din dispozițiile art. 31 al. 1 din L.47/1992.
Prin urmare aceste decizii sunt obligatorii pentru instanță și părți și în această cauză deoarece sunt opozabile tuturor. Termenul de 45 zile în care
Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale, în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale - art.5 lit. a din Legea nr.
221/2009 - au rămas fără efecte juridice.
Așadar în lipsa intervenției Parlamentului în vederea adoptării unor noi dispoziții legale compatibile cu Constituția, potrivit dispozițiilor art. 31 al. 3 din L. 47/1992, acțiunile întemeiate pe art. 5 lit. a Legea nr. 221/2009 au fost lipsite de fundament legal.
Prin deciziile constituționale invocate, Curtea Constituțională nu a abrogat și nu a modificat dispozițiile legale supuse controlului, ci a împiedicat producerea efectelor juridice de către dispozițiile declarate neconstituționale.
În considerentele deciziei C. C., s-a analizat dacă persoanele care aveau înregistrate acțiuni ar putea susține că aveau „o speranță legitimă"; la bun, cum a fost consacrată de jurisprudența C. Curtea Constituțională a considerat că reclamantul nu avea speranțe legitime în obținerea compensațiilor, deoarece dispoziția referitoare la obținerea compensațiilor nu a fost anulată ca urmare a unui mecanism ad-hoc, extraordinar, ci ca rezultat al exercitării controlului de constituționalitate"; - cauza Slavos vs. Bulgaria.
Fiind dezlegat și acest aspect de către Curtea Constituțională, instanțele ordinare nu mai au căderea să interpreteze „speranța legitimă";, în alt sens, dezlegările date de Curtea Constituțională fiind obligatorii.
Chiar dacă D. nr. 1358/2010 a fost publicat în (...), acesta se aplică și proceselor în curs, întrucât efectele juridice ale unei decizii pronunțate de C. C. nu pot fi asimilate efectele unei legi noi care modifică sau abrogă o dispoziție legală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.Pr.Civ. curtea va admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 288 din 26 martie 2010 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va schimba în parte în sensul că înlătură obligația pârâtului de a-i achita reclamantului suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite în parte apelul declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul
Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 288 din 26 martie 2010 a
T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...) pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtului de a-i achita reclamantului suma de 25.000 euro cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER T. D. T. A. N. M. T.
Red. T.A.N. dac. GC
5 ex/(...)
Jud.primă instanță: O.C.T.
| ← Decizia civilă nr. 4739/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2394/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
