Decizia civilă nr. 3457/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și Familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3457/R/2011
Ședința publică din 6 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamanta H. J., împotriva sentinței civile nr. 559 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C. și P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri în baza L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 31 august 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice întâmpinare prin care se invocă faptul că recurenta nu a indicat nici un motiv de nelegalitate care să se încadreze în prevederile art. 304 C. pr. civ., iar prin solicitarea de a se face aplicarea L. nr. 189/2000, reclamanta recurentă a schimbat cauza juridică a acțiunii. Totodată, solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 559 din (...) a T.ui C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta H. J. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că fundamentul juridic al prezentei acțiuni consta in prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2. privind acordarea de daune morale.
Prin decizia C. Constituționale nr. 1358/2010 art. 5 alin. 1 lit. a din
L. 2. pe care reclamantul îsi fundamentează acțiunea din speța a fost declarat neconstituțional .
In considerentele acestei decizii se retine in esența ca art. 5 alin. 1 lit. a din L. 2. contravine art. 1 alin. 3 si 5 din Constituție care prevăd ca dreptatea este valoare suprema si ca in R. respectarea legilor este obligatorie.
Pentru a ajunge la acesta concluzie s-a avut in vedere ca prevederile sus menționate din L. 2. au același scop ca si art. 4 din D. L. 1. diferența constând doar in modalitatea de plata adică o suma globala in loc de prestații lunare, altfel spus ca prin art. 5 alin. 1 lit. a din L. 221/1990 s-a urmărit repararea aceluiași prejudiciu deja reparat prin prevederile D. L. 1. diferind doar modalitatea de plata aleasa.
In ce privește art. 1 alin. 5 din L. 2. s-a reținut in esență ca prevederile declarate neconstituționale nu întrunesc cerințele de accesibilitate, claritate si previzibilitate, neîntrunirea acestor exigente ducând la o aplicare incoerenta a acestui text de lege de către instanțele de judecata
Efectul declarării ca neconstituțional a acestui text de lege este acela ca de la momentul declarării sale ca fiind neconstituțional el este suspendat de drept iar după 45 de zile de la publicarea deciziei el îsi încetează efectele juridice daca legiuitorul nu intervine pentru a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
In speță, acest termen a expirat fără adoptarea altui act normativ astfel ca prezenta acțiune a rămas fără fundament juridic in privința daunelor morale.
In consecința în baza prevederilor legale si a tuturor considerentelor de mai sus tribunalul a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciile morale, aceasta cerere fiind întemeiata pe o prevedere legala care la chiar data introducerii acțiunii a încetat sa mai producă efecte juridice.
In subsidiar este necesar a se indica ca situația expusa de către reclamanta in motivarea cererii de chemare in judecata nu se circumscrie domeniului de aplicare al L. 2. care se refera doar la masurile si condamnările cu caracter politic rezultate din opoziția față de regimul comunist.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că L. nr. 2. dă dreptul moștenitorilor celor condamnați să obțină despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul suferit, că prin L. nr. 1. acestor persoane nu li se acordă posibilitatea de a obține aceleași drepturi ca și cele prevăzute prin L. nr. 2..
Recurenta a mai solicitat să se facă aplicarea în cauză și a dispozițiilor L. nr. 189/2000.
Prin întâmpinarea depusă intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice s-a opus admiterii recursului, arătând că recurenta nu indică nici un motiv de nelegalitate care să se încadreze în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., că prin solicitarea de a se aplica L. nr. 189/2000, recurenta a schimbat cauza juridică a acțiunii, lucru inadmisibil în calea de atac a recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată de reclamant a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2.. Raportat la acest temei de drept, în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor deciziei C. Constituționale nr. 1358/2010 prin care art. 5 alin. 1 din L. nr. 2. a fost declaratneconstituțional, astfel că acțiunea promovată de reclamantă nu mai are temei legal.
La pronunțarea acestei decizii, curtea a reținut că S. R. a inițiat și adoptat o serie de reglementări pentru repararea suferințelor cauzate de regimul comunist în perioada (...)- (...), prin restituirea bunurilor preluate abuziv iar în măsura în care acest lucru nu este posibil prin acordarea de compensații pentru acestea, prin reabilitarea celor condamnați din motive politice și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale și materiale suferite, precum și alte drepturi, persoanelor persecutate de regimul comunist, cum sunt D.-L. nr. 1., OUG nr. 214/1999 și L. nr. 2..
Scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este acela de a produce o satisfacție de ordin moral, prin însăși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului.
Procedând la analizarea prevederilor actelor normative incidente în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de persoanele persecutate din motive politice în perioada comunistă, curtea a constatat că există două norme juridice - art. 4 din D.-L. nr. 1. și art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2. - cu aceeași finalitate și anume, acordarea unor sume de bani persoanelor persecutate din motive politice de dictatura comunistă, precum și celor deportate ori ținute în prizonierat. Evocând practica C.E.D.O. în materie, precum și decizii din jurisprudența C. E. a D. O., curtea reține că în baza art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., persoanele în cauză nu au o
„speranță legitimă"; în obținerea despăgubirilor morale și a constatat că acordarea acestor despăgubiri pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici contravine art. 1 alin. 3 din L. fundamentală privind statul de drept, democratic și social, în care dreptatea este valoarea supremă.
Existența celor două reglementări paralele încalcă și principiul unicității reglementării în materie prev. de art. 14 din L. nr. 24/2000 și cel al evitării paralelismelor instituit prin art. 16 din același act normativ.
Admiterea excepției de neconstituționalitate a dispoziției pe care persoanele în cauză și-au fundamentat pretențiile, în timp ce litigiile sunt pendinte, coroborat cu lipsa intervenției Parlamentului (art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992), are ca și consecință lipsirea de fundament juridic a tuturor acțiunilor întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., această prevedere încetându-și efectele judiciare, decizia fiind obligatorie și cu efecte „erga omnes";, potrivit art. 31 alin. 1 din L. nr. 47/1992.
Termenul de 45 de zile în care Parlamentul sau Guvernul ar fi putut adopta alte dispoziții legale în prezenta materie, compatibile cu Constituția este depășit, situație în care dispozițiile legale declarate neconstituționale au rămas fără efecte juridice.
Nu se pune problema încălcării dreptului la un bun în sensul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1, neexistând o speranță legitimă la plata daunelor morale. Aceasta, deoarece deși la un moment dat acestea își aveau fundamentul într-un act normativ în vigoare, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a din L. nr. 2., așa cum a reținut Curtea Constituțională în decizia nr.
1358/(...), a existat un alt act normativ, respectiv D.-L. nr. 1., în temeiul căruia puteau fi solicitate astfel de despăgubiri, text ce a rămas în vigoare, motivul admiterii excepției de neconstituționalitate fiind în principal paralelismul legislativ.
Din acest motiv nu se pune nici problema unei eventuale discriminări în sensul Protocolului nr. 12, respectiv a aplicării unui tratament juridic inegal unor persoane aflate în situații juridice identice, cu referire la cei careaveau acțiuni pe rol, exercitate în același interval, tocmai pentru că nu a existat timpul necesar cristalizării unei jurisprudențe în temeiul unor hotărâri irevocabile.
În speță nu se poate vorbi nici de încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât schimbarea în apel a sentinței pronunțate în prima instanță nu constituie o nerespectare a securității raporturilor juridice, raportat la jurisprudența C. E. a D. O., ea reținându-se doar pentru situațiile în care hotărâri judecătorești irevocabile au fost modificate prin căi extraordinare de atac, ce nu se aflau la dispoziția părților din proces.
Cu privire la cererea reclamantei de a i se aplica dispozițiile L. nr.
189/2000, privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea D.-lege nr. 1. privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare, curtea constată că este formulată pentru prima dată în calea de atac a recursului, astfel că raportat la dispozițiile art. 316 Cod proc.civ., cererea apare ca inadmisibilă.
Cu privire la excepția invocată de pârât privind inadmisibilitatea recursului motiva pe faptul că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod proc.civ., curtea apreciază că este nefondată. Aceasta, pentru că, în baza prev. art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., dezvoltarea acestor motive, respectiv neaplicarea dispozițiilor L. nr.
2., face posibilă încadrarea lor în motivul prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. J. împotriva sentinței civile numărul 559 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A. M.
| ← Decizia civilă nr. 5289/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 383/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
