Decizia civilă nr. 3415/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3415/R/2011
Ședința publică din data de 5 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. M., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. C., împotriva sentinței civile nr. 561 din 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), privind și pe reclamanții V. R.-A. și V.-G. D., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentant de d-na procuror S. A.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul-recurent V.
M., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 9 august 2011, reclamantul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de pârât.
La data de 4 octombrie, 2011, pârâtul-recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de reclamant și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă. Se comunică un exemplar din aceasta reclamantului-recurent.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul acordării despăgubirilor pentru daunele morale suferite de antecesorul său, precum și acordarea de daune materiale pentru bunurile confiscate de la acesta, respectiv două autobuse marca Ford, fabricate în anul 1937, precum și numeroase piese auto de schimb. S. cheltuieli de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului pentru expert. R. la recursul declarat de pârât solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. pune concluzii în sensul respingerii recursului promovat de pârât întrucât în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009, măsura arestării antecesorului reclamantului, a fost luată ca urmare a faptului că acesta activa într-un partid politic, respectiv în P. Ț. Cu privire la recursului reclamantului, pune concluzii în sensul respingerii acestuia, întrucât daunele morale pot fi analizate doar prin prisma prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care au fost declarate neconstituționale, iar în ceea ce privește petitul referitor la acordarea de daune materiale întemeiat pe prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, apreciază că se impune a fi respins, criticile aduse nu sunt întemeiate întrucât măsura rechiziției autobuselor este o măsură de naționalizare, care a fost luată înainte de măsura arestării, or între măsura arestării și măsura confiscării bunurilor trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 561 din 10 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă în parte acțiunea civilă modificată formulată de reclamanții V. M., V. R. A., V. G. D., în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a fos constatat caracterul politic al măsurii arestării luate împotriva lui V. A. născut la (...) în Mihăieșul de C. , județul C., fiul lui Ș. și E. în perioada 18 mai 1950-04 iunie 1952, au fost respinse alte pretenții ale reclamanților, fiind respinsă și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată a pârâtului.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din actele comunicate de către C. rezultă că V. A. a fost arestat la data de (...) și a fost pus în libertate la data de (...).
Actele de stare civilă depuse justifică descendența reclamanților după
V. A. și implicit calitatea lor procesuală pasivă.
Analiza actelor depuse de către C. au confirmat că V. A. nu a fost condamnat, fiind doar urmărit și denotă că măsurile luate împotriva lui V. A. au fost măsuri administrative cu caracter politic, fiind luate ca urmare a apartenenței acestuia la P. N. Ț., anterior celui de-al doilea război mondial.
P. aceste considerente, instanța în temeiul art. 3 din Legea 221/2009 a constatat caracterul politic al măsurii arestării luate împotriva lui V. A. născut la (...) în Miheșul de C., județul C., fiul lui Ș. și E. în perioada 18 mai
1950-04 iunie 1952.
Privitor la cererea de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit de antecesorul reclamanților, instanța a avut în vedere că art. 5 alin. 1 lit. a din Legea
221/2009, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.1538/2010.
La data pronunțării hotărârii, această decizie era publicată în
Monitorul Oficial, și din acel moment, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea 221/2009 și-a încetat efectele, motiv pentru care a fost respinsă cererea vizând despăgubiri pentru daunele morale.
Nici dispozițiile sau jurisprudența CEDO, prin raportare la art. 1
Protocol 1 CEDO nu au putut fi primite, reclamanții neputând afirmaexistența unei speranțe legitime în acest sens, cu privire la dobândirea unui bun.
Argumentele cuprinse în precizarea de acțiune referitoare la obligarea la plata despăgubirilor în temeiul art. 1000 alin.3 cod civil și 504 și 505 C. nu au putut fi primite nefiind îndeplinite condițiile privitoare la răspunderea civilă a comitentului pentru faptele prepusului întrucât nu ne aflăm în situația unei răspunderi civile delictuale, iar în speță nu se poate reține o existență a unei fapte a prepusului atât timp cât cel care a acționat a fost S. R..
Nici dispozițiile art. 504 și 505 C.pr. penală nu au fost apreciate îndeplinite, situația în care se află reclamanții fiind diferită de cea avută în vedere de această dispoziție sus amintită.
Cererea de acordare a despăgubirilor materiale pentru bunurile preluate prin procesele verbale de rechiziție din (...) a fost respinsă deoarece autoturismele au fost preluate de la antecesorul reclamanților anterior măsurii arestării defunctului ca urmare a naționalizării generale începută după instaurarea regimului comunist.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul V. M. șipârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
I. Reclamantul V. M. a solicitat admiterea recursului și acordarea despăgubirilor solicitate cu titlu de daune morale, precum și daunele materiale în valoare de 212,89 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a apreciat că i se cuvin daune morale, chiar dacă instanța a fost obligată să țină de decizia civilă nr. 1. a C. C., pentru aceleași considerente reținute în opinia separată la decizia C. C. nr. 1461/(...). Astfel, recurentul a precizat că, în jurisprudența sa, C. Europeană atunci când analizează incidența acordării despăgubirilor pentru daune morale în temeiul art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ia în considerare prejudiciul moral și urmărește repararea neplăcerilor și incertitudinilor care au rezultat din încălcarea dispozițiilor convenției, precum și a altor daune materiale (cauza Andreescu Murare împotriva R.iei și cauza Ernestina Zullo împotriva Italiei). Mai mult, când elementele care constituie prejudiciul nu pot face obiectul de calcul exact sau când distincția dintre daune materiale și daune morale se dovedește a fi dificilă, curtea le analizează într-o manieră globală, fiind invocată cauza Comingersoll împotriva Portugaliei.
În stabilirea despăgubirilor instanța de la S. stabilește un raport rezonabil de proporționalitate între despăgubirile acordate și încălcarea produsă, avându-se în vedere gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, precum și gravitatea plângerii aduse acestora (cauza Tolstoy Miloslavsky împotriva regatului Unit al Marii Britanii).
Legea nr. 221/2009 se referă la victimele regimului totalitar comunist, care a fost condamnat după căderea comunismului în E. de E. de mai multe texte și rezoluții internaționale, prin care e menționau măsurile ce trebuie luate, urmând ca reparațiile să nu fie mai mici decât ale celor condamnați pe nedrept pentru comiterea de crime. În acest sens, trebuie să se țină cont și de dispozițiile art. 504-505 C.pro. penală, dispoziții care se referă la repararea de către stat a pagubei suferite.
Recurentul a invocat jurisprudența C.E.D.O. - cauza Broniowski împotriva Poloniei - potrivit căreia în ipoteza în care un stat contractant adoptă o legislație prin care se stabilește restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate de regimul anterior, se poate considera că noul cadru juridic creează un nou drept de proprietate, pentru categoria de persoane care îndeplinesc aceste condiții.
Al doilea motiv de recurs vizează daunele materiale solicitate de reclamanți.
Recurentul a apreciat că în mod nelegal a fost respinsă cererea de acordarea daunelor materiale. Prin procesele verbale de rechiziție din (...) au fost confiscate autobuzele marca Ford nr. 842 și 843 C., precum și numeroase piese auto și de schimb care au aparținut bunicului său, V. A., și bunicii V. Ana.
Din decizia nr. 1608/1949 dată de M. I. rezultă caracterul politic al rechiziționării întregului utilaj al societății de transport persoane „Rapid"; din C., al cărui vicepreședinte era bunicul reclamantului.
Măsura arestării antecesorului reclamantului a avut caracter politic pentru motivul că V. A. era proprietar de autobuze și al unui restaurant și își exploata salariații, fiind de asemenea membru al P.ui N. Ț. și un apropiat al lui E. H.
Soluția de respingere a despăgubirilor materiale este nelegală, reclamantul probând prin raportul de expertiză extrajudiciară valoarea autobuzelor marca Ford confiscate. Recurentul a menționat că și-a motivat cererea de despăgubiri materiale atât pe dispozițiile art. 1000 alin. 3 C. civil, dar și pe dispozițiile art. 504 și 505 C.proc. pen., care se referă la repararea pagubelor de către stat.
S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit starea de fapt și a reținut că nu există raport de cauzalitate între achiziționarea autobuzelor Ford din (...) și arestarea și supunerea la un regim de detenție de tip lagăr de la data de 18 mai 1950 - 4 iunie 1952.
Recurentul a solicitat și cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei reprezentând contravaloarea expertizelor efectuate.
II. S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal instanța de fond a dispus constatarea caracterului politic al măsurii administrative luate împotriva antecesorului reclamantului, deși nu exista material probator care să susțină caracterul politic al acestei măsuri.
Recurentul a arătat că nu s-a dovedit faptul că defunctul a fost arestat pentru că s-ar fi manifestat activ și ar fi luptat pentru a combate regimul comunist, la dosar existând o adeverință potrivit căreia defunctul a fost arestat pentru că a fost membru al P.ui N. Ț.. Acest act nu a făcut dovada caracterului politic al măsurii luate, ci eventual caracterul ilegal al executării perioadei de detenție. În opinia recurentului, măsura arestării nu poate fi apreciată ca făcând parte din categoria măsurilor administrative cu caracter politic, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, care vizează măsuri administrative de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu,internarea în unități sau colonii de muncă sau stabilirea unui loc de muncă obligatoriu.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, întrucât la instanța de fond s-a depus materialul probator care să susțină caracterul politic al măsurii administrative luate.
S. R. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, arătând că în mod corect a fost respinsă acțiunea, întrucât dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a au fost declarate neconstituționale din Decizia nr. 1..
Despăgubirile solicitate de reclamant nu pot fi considerate un bun în sensul jurisprudenței C.E.D.O., generate de aplicarea art. 1 protocolul adițional nr. 1 la C.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate,curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
I.Recursul reclamantului V. M.
C. constată că reclamantul recunoaște că instanța de fond nu putea ignora decizia nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională.
Pe de altă parte, curtea constată că instanța de fond nu putea să aplice aceleași criterii pe care le aplică C. Europeană a Drepturilor Omului când analizează incidența acordării despăgubirilor pentru daune materiale și morale în ipoteza în care distincția dintre acestea se dovedește a fi dificilă sau nu se poate calcula exact, în temeiul art. 41 din Convenție, întrucât instanța de fond era obligată să analizeze acordarea despăgubirilor materiale și morale în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, corect a reținut tribunalul și necontestat de reclamant, faptul că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au rămas fără efecte ca urmare a declarării ca fiind neconstituționale aceste prevederi, potrivit deciziei nr. 1. pronunțată de Curtea Constituțională.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor materiale, instanța de fond trebuia să verifice dacă prin măsurile administrative abuzive aplicate de partidul totalitar, au fost confiscate bunuri de la antecesorul reclamanților.
Corect a reținut prima instanță că măsura politică administrativă luată împotriva antecesorului reclamanților a început în (...), iar autobuzele deținute de antecesorul reclamantului au fost confiscate în data de (...) și
(...), deci anterior aplicării măsurii administrative abuzive.
Prin urmare, dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009 au fost corect interpretate de tribunal și cererea reclamanților respinsă.
Nu pot fi acordate despăgubiri materiale temeiul art. 1000 alin. 3 C. civil, întrucât dispozițiile legale invocate vizează răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru fapta prepusului, ipoteză care nu se verifică în prezenta acțiune. Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 504 și 505 Cod proc. penală, întrucât ipoteza avută în vedere de aceste dispoziții legale, vizează erorile judiciare comise în cauzele penale, și nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de aceste dispoziții.
Nu este fondat nici motivul de recurs vizând acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului care a calculat valoareabunurilor mobile solicitate cu titlu de despăgubiri materiale, întrucât și această cerere de acordarea despăgubirilor materiale a fost respinsă. Potrivit disp. art. 274 Cod proc.civ., numai în ipoteza admiterii acțiunii, partea căzută în prezenții poate fi obligată la cheltuieli de judecată.
II. Recursul declarat de pârâtul S. R. nu este fondat.
Pârâtul a arătat că nu există probe la dosar care să indice faptul că arestarea antecesorului reclamanților are caracter politic.
Această susținere este nefondată, deoarece din dosarul CNSAS instanța de fond a reținut că urmărirea antecesorului reclamanților de către securitate și apoi arestarea acestuia s-au datorat faptului că a fost membru în P. N. Ț. M., unde a activat până la (...).
În definirea infracțiunilor săvârșite din motive politice legiuitorul a arătat în art. 2 din OUG nr. 214/1999 că sunt infracțiuni săvârșite din motive politice cele care au avut drept scop exprimarea protestului împotriva dictaturii cultului personalității, terorii comuniste; militarea pentru democrație și pluralism politic, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până în (...), etc. În același act normativ, la art. 3 sunt definite și măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 în baza cărora s-a dispus: privarea de libertate, internarea în spitale de psihiatrie, stabilirea domiciliului obligatoriu, strămutarea într-o altă localitate, deportarea în străinătate, după 23 august 1944, din motive politice.
Din probele administrate a rezultat că antecesorul reclamanților a fost membru al P.ui N. Ț. „M."; și urmărit deoarece se prezuma că desfășoară activități contra regimului comunist. P. aceste motive antecesorul reclamanților a fost reținut și arestat. În lipsa unor indicii temeinice care să indice săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de codul penal, arestarea și deținerea unei persoane în penitenciar în perioada 1945-1989 a avut cert un caracter politic.
Prin urmare arestarea bunicului reclamanților, V. A., și deținerea lui în penitenciar în perioada 18 mai 1950- (...) se încadrează în art. 4 al. 2
Legea nr. 221/2009 și în mod legal s-a constata de către tribunal caracterul politic a măsurii administrative.
P. aceste considerente curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul V. M. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 561 din 10 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va menține.
P. ACE. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul V. M. și pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 561 din 10 iunie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. T. A. N. M. C. V.
GREFIER M. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
J.primă instanță: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 1892/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 1887/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
