Decizia civilă nr. 3417/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I C.
DOSAR NR. (...)
D. C. NR. 3417/R/2011
Ședința publică din data de 5 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I civilă
JUDECĂTORI:
T.-A. N.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții S. M.-V. și S. C.-V., împotriva deciziei civile nr. 2. din 17 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj , în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. C., având ca obiect plângere în baza L. nr.
10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta-recurentă S.
C.-V. asistată de avocat B. Ana M., care îl reprezintă și pe reclamantul- recurent S. M.-V., lipsă fiind reprezentantul pârâtului-intimat MFP - D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 octombrie 2011, pârâtul-intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamanți și menținerea ca temeinică și legală a deciziei recurate. Se comunică un exemplar din aceasta reprezentantei reclamanților-recurenți.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților-recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și modificarea în tot a sentinței pronunțată de prima instanță, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamanților a prețului de piață de 280.000 lei stabilit conform standardelor internaționale de evaluare a apartamentului, așa cum a fost evaluat prin expertiza întocmită în cauză, împreună cu dobânda legală aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1. noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții S. M.-V. și S. C.-V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a
J. C. ca neîntemeiată. De asemenea, s-a respins cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță reclamanții: S. M.-V. și S. C.- V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
I.- să fie obligat pârâtul, prin D. G. a F. P. a J. C., la plata despăgubirilor, reprezentând prețul de piață al imobilului - ap. nr. 27 situat în C.-N., str. I.C. Brătianu nr. 43, jud. C., înscris în C.F. nr. 1. C.-N., cu nr. top. 559, 560/1, 560/2/XXVII, împreună cu dobânda legală aferentă despăgubirilor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă;
II.- să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 11412/(...) pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea civilă formulată de E. R. din Ardeal și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32010/(...), încheiat între C. Local al municipiului C.-N. și S. M. V. și S. C. V. cu privire la apartamentul nr. 27 situat in C.-N., str. I.C. Brătianu, nr. 43.
În motivarea sentinței civile pronunțate instanța de judecata a reținut ca imobilul din litigiu nu putea fi înstrăinat potrivit prevederilor L. nr. 1., deoarece acesta a aparținut unui cult religios si nu unor persoane fizice, iar prin dispozițiile L. nr.1. au fost cuprinse în sfera de reglementare a actului normativ menționat exclusiv imobilele cu destinația de locuințe ori imobilul din speță a fost folosit ca spațiu de învățământ.
De asemenea, instanța a reținut că vânzarea apartamentului în litigiu în baza L. 1. este ilegală iar sancțiunea este nulitatea absolută, potrivit art. 948, pct. 3, art. 962 și urm. C. civil., menționând în continuare că: ’’ fiind vorba de o încălcare a unor dispoziții legale imperative, care atrage nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părți, nu prezintă relevanță buna sau reaua credință a pârâților cumpărători.’’
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2. pronunțată la data de (...) de Tribunalul Cluj în dosar nr. 448/2006 și prin decizia nr. 2. pronunțată la data de (...) de Curtea de A. C. - Secția C., de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie - în Dosar nr. (...).
Potrivit articolului 501 aliniatul 1 din L. nr.10/2001, invocat de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr.1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Prin prisma acestui text legal, prima instanță a reținut că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii reclamanților constă în încheierea prealabilă cu respectarea prevederilor L. nr.1., a contractului de vânzare cumpărare, având ca obiect imobilul din litigiu, desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar prin hotărârile judecătorești anterior analizate, s-a stabilit în mod irevocabil că imobilul din litigiu a fost cumpărat de reclamanți cu încălcarea prevederilor L. nr. 1., nefiindîntrunite astfel condițiile legale de admisibilitate a cererii de chemare în judecată. Având în vedere toate considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, prima instanță a respins ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului. Prin decizia civilă nr. 2./(...) a T.ui C. s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții S. M. V. și S. C. V. împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime. Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că raportat la probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie. Astfel, prin sentința civilă nr.11412/2005 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr.15540/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac declarate, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.32010/(...) încheiat de reclamanții S. C. V. și S. M. V. cu C. local C.-N. privind apartamentul nr.27 din imobilul situat în C.-N. str. I.C. Brătianu nr.43, înscris în CF 1. cu nr.topo.559/XXVII, 560/1/XXVII, 560/2/XXVII. S-a reținut că prin dispozițiile art.1 din L. nr.1. au fost cuprinse în sfera de reglementare a actului normativ menționat exclusiv imobilele cu destinația de locuință, proprietatea persoanelor fizice, trecute ca atare în proprietatea statului sau altor persoane juridice, după 6 martie 1945 și aflate în posesia acestora la (...). Imobilul situat în C.-N. str. I.C.Brătianu nr.43 avea o altă destinație decât cea de locuință, respectiv fiind folosit ca spațiu de învățământ, ulterior, după preluare, fiind apartamentat iar apartamentele realizate făcând obiectul unor contracte de închiriere. Mai mult, imobilul a aparținut unui cult religios, nicidecum unor persoane fizice, prin urmare nu intra sub incidența L. nr.1., fiind exclus dreptul fostului proprietar de a obține măsuri reparatorii în baza acestei legi și implicit dreptul chiriașilor spațiilor cu destinația de locuință de a opta pentru cumpărare, în condițiile art.9 din lege. În consecință, s-a constatat că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării, fără să prezinte relevanță buna sau reaua credință a cumpărătorilor. Potrivit dispozițiilor art.50¹ alin.1 din L. nr.10/2001 „proprietarii alecăror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare";. Față de starea de fapt reținută și ținând cont de aceste dispoziții legale, tribunalul a considerat, la fel ca și instanța de fond, că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite acordarea valorii de circulație a imobilului cumpărat, în condițiile în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor L. nr.1.. Susținerile apelanților privind culpa exclusivă a statului în ceea ce privește încheierea contractului cu încălcarea dispozițiilor L. nr.1. nu pot fi reținute, încălcarea dispozițiilor imperative de la data înstrăinării privind ambele părți contractante, apelanții neputând invoca necunoașterea legii. Contrar susținerilor apelanților, aceștia nu îndeplineau condițiile prevăzute de dispozițiile L. nr.1. pentru cumpărarea imobilului, deoarece, deși aveau calitatea de chiriași și au formulat în termen cererea de cumpărare, imobilul nu intra în categoria celor care puteau fi cumpărate. De asemenea, tribunalul a considerat că apelanților nu le sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la C., acestea fiind incidente doar acelor chiriași cărora li s-a cenzurat pe cale judecătorească contractele de vânzare -., stabilindu-se că sunt legale, însă apoi printr-o cale extraordinară acestea au fost desființate. Contractul de care s-au prevalat apelanții nu este unul validat de instanță, astfel că aceștia nu s-au bucurat de un bun în sensul dispozițiilor menționate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S. M.-V. și S. C.-V., solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului , schimbării în totalitate a sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., și admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivarea recursului, reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, fiind incidente motivele e recurs prev. de art. 304 pct 8 și 9 Cod proc.civ. Intrarea în vigoare a L. nr.1. și implicit a modificărilor aduse L. nr.10/2001 prin introducerea art.501, impun o reapreciere a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza prevederilor L. nr.1.. Aceasta întrucât instanțele de judecată trebuie să aprecieze și să analizeze respectarea prevederilor L. nr.1. la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare strict raportat la situația cumpărătorilor, iar nu a S. Român prin organele sale, care, în mod evident, a fost de rea-credință în majoritatea situațiilor. Consideră astfel că este total prejudiciabil pentru un cumpărător ca situația sa să fie analizată prin raportare la culpa S. Român prin organele sale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, pentru că în acest caz ar beneficia sau nu de restituirea prețului de piața al imobilului în funcție de culpa unei terțe părți și, mai grav, a S. Român, reparația oferită de acesta fiind astfel total iluzorie. În acest sens a statuat expres și Curtea de A. O. prin D. civila nr.1177/2009-R pronunțată în data de 1 iulie 2009, reținând ca "cererea formulata de reclamanta este justificată și potrivit dispozițiilor art.1 din Protocolul nr. l al C., iar dispozițiile legale interne mai sus enunțate vin în confirmarea jurisprudenței Curții Europene a D. O., fiind necesar ca despăgubirea să fie reală, corespunzătoare prejudiciului suferit, urmare a anularii unui act ce conferă proprietatea asupra unui bun, în înțelesul convenției, cu atât mai mult cu cât în speță, chiar dacă reclamanta a cunoscut existenta litigiului privind bunul, culpa acesteia este apreciată ca nerelevantă în raport de culpa S. Român, în condițiile în care acesta a creat aparenta unei înstrăinări valabile." De asemenea, Curtea E. a D. O. a statuat în mai multe decizii de speța (Cauza Pinvoca și Pine contra Republica Ceha, Cauza Raicu împotriva României) ca "diminuarea vechilor atingeri (ale dreptului de proprietate alefoștilor proprietari deposedați) nu trebuie să creeze noi prejudicii disproporționate; astfel încât persoanele care si-au dobândit bunurile cu buna credința sa nu fie aduse in situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat in trecut aceste bunuri". S-a statuat de asemenea ca "este încălcat dreptul de proprietate al reclamanților ..., daca au cumpărat acel bun cu buna credința și au primit o indemnizație la valoarea la care l-au cumpărat în timp și nu la valoarea lui actuală". Și Curtea de A. C. a apreciat cu ocazia analizării unor astfel de cereri că deși nu se mai poate repune în discuție valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, este necesar să se facă o trimitere la dispozițiile L. nr. 1., iar dacă toate cerințele acestei legi au fost respectate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, se poate aprecia în sensul că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1. (decizia civilă nr. 947/R/(...)). De aceea, recurenții consideră că și în speța de față instanța de judecată trebuia să analizeze strict culpa lor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în baza L. nr. 1., și nu să fie ținuți de culpa S. Român, a C. Local al municipiului C.-N., pe care s-a întemeiat soluția pronunțată în dosarul nr.15540/2004 al J. C.-N.. Astfel, recurenții au arătat că au deținut apartamentul cu titlu de chirie, încadrându-se în prevederile art.9 din L. nr.1. și au respectat termenul de 6 luni prevăzut de art.14 din L. nr.1., iar C. Local al municipiului C.-N. a scos acest apartament la vânzare în baza L. nr.1., ca făcând obiectul acestei legi, în condițiile în care și alte apartamente din imobil au urmat același regim juridic, fiind cumpărate în baza L. nr.1.. Instanța de apel a reținut în mod nelegal că și recurenții au fost în culpă la încheierea contractului, întrucât imobilul nu intra în categoria celor care puteau fi cumpărate, neavând destinația de locuință, și neaparținând unei persoane fizice. Numai o porțiune din imobil a aparținut anterior Eparhiei R. Ardeleană, imobilul fiind transformat în mare parte după preluarea la stat, fiind etajat și transformat în locuințe în anii 1957-1958, fiind construite mai multe apartamente noi, apoi imobilele de la nr. 41 (care aparținut unor persoane fizice) și nr. 43 au fost unificate și transformate, apartamentele primind o nouă numerotare și fiind reorganizate. Nici fostul proprietar și nici instanța de judecată nu au putut stabili, date fiind modificările intervenite, care sunt apartamentele care fac parte structural din fosta clădire care a aparținut cândva Eparhiei Reformate. Prin urmare, recurenților care dețineau un spațiu cu destinația de locuință, erau chiriași, știau că imobilul aparținuse anterior unor persoane fizice și au respectat termenul stabilit de art. 14 din L. nr. 1., nu li se poate imputa vreo culpă. În plus, la acel moment art. 2 alin. 1 din L. nr. 1. prevedea expres că se restituie în natură în favoarea foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora doar apartamentele în care foștii proprietari sau moștenitorii lor locuiau sau erau libere. Raportat la toate aceste aspecte, care reflectă realitatea legislativa de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza L. nr.1., recurenții au solicitat să observe că în sarcina lor nu poate fi reținutăo nerespectare a prevederilor acestei legi, aceasta revenindu-i în exclusivitate vânzătorului, astfel ca recurenții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.50 ind.1 din L. nr. 10/2001, În plus, au mai susținut că cererea lor se impune a fi admisă și raportat la prevederile art. l din Protocolul 1 la C. E. a D. O., recurenții fiind îndreptățiți la restituirea valorii reale a apartamentului, pe care l-au pierdut din culpa exclusivă a S. R. prin instituțiile sale, care au creat aparența unei înstrăinări valabile. Prin întâmpinarea formulată (f. 12), pârâtul a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând că solicitarea reclamanților nu se încadrează în prev. art. 501 din L. nr. 10/2001, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 32010/(...) nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoareleconsiderente: L. nr.10/2001 a fost modificată sub aspectul despăgubirii foștilor chiriași cumpărători în baza L. nr. 1., prin L. nr. 1.. Astfel, art. 50 alin. 2 din acest act normativ face referire la cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Art. 501 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor intenționale de evaluare. Cele două dispoziții legale evocate sunt clare, lipsite de echivoc și nesusceptibile de interpretare. Astfel, beneficiază de restituirea prețului actualizat cumpărătorii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor L. nr. 1. au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Beneficiază de restituirea prețului de piață al imobilului cumpărat, stabilit conform standardelor intenționale de evaluare, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor L. nr. 1., au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Singurul criteriu menționat de legiuitor este acela vizând încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ulterior anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu eludarea - pentru aplicarea art. 50 alin. 2 din L. nr. 10/2001- respectiv respectarea prevederilor L. nr. 1. -pentru aplicarea disp. art. 501 din același act normativ. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de către recurenți a fost anulat prin sentința civilă nr. 11412/(...) a J. C.-N. menținută prin decizia civilă nr. 238/A/(...) a T.ui C. și decizia civilă nr. 2197/R/(...) a Curții de A. C., hotărâri în considerentele cărora s-a reținut în mod expres că încheierea actului de vânzare-cumpărare s-a făcut cu eludarea dispozițiilor L. nr. 1., întrucât imobilul u a fost preluat de la persoane fizice, acesta aparținând unui cult religios. Reținându-se că fiind vorba de o încălcare a unor dispoziții legale imperative, care atrage nulitatea absolută a contractelor devânzare-cumpărare încheiate între părți, nu prezintă relevanță buna sau reaua credință a pârâților cumpărători. Toate considerentele pentru care prin hotărârea judecătorească irevocabilă menționată s-a reținut că înstrăinarea s-a făcut cu eludarea prevederilor L. nr. 1. au intrat în autoritate de lucru judecat și nu mai pot constitui obiectul unei noi analize, o reanalizare a acestui aspect fiind de natură să înfrângă această autoritate ce stă la baza stabilității raporturilor juridice. Odată stabilit că imobilul nu putea fi înstrăinat în temeiul L. nr. 1., este evident că vânzarea sa către reclamanți în baza acestui act normativ s-a făcut cu eludarea sa, ceea ce are ca și consecință imediată inaplicabilitatea art. 501 din L. nr.10/2001, care face referire strictă la proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare s-au încheiat cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. Celălalt motiv de recurs vizând faptul că după preluarea imobilului de către stat, acesta fost supus unor lucrări de apartamentare, reorganizare, renumerotare, modificare, transformare, comasare și compartimentare, fiind imposibil de stabilit la data vânzării care anume parte din imobil a aparținut la un moment dat unei unități de cult, nici fostul proprietar și nici instanța de judecată neputând stabili care sunt apartamentele care fac parte structural din fosta clădire care a aparținut cândva Eparhiei Reformate, curtea constată că acest aspect nu poate fi analizat în cadrul prezentului litigiu, constituind la rândul său o chestiune de fond, care putea fi invocată, dovedită și supusă analizei în cadrul judecării litigiului în care s-a analizat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare. Întrucât aceste aspecte nu au fost dezbătute la momentul respectiv, în prezent nu mai pot fi invocate și analizate, întrucât ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, care a statuat că imobilul nu intra sub incidența L. nr. 1., prin urmare, vânzarea apartamentelor din incinta sa nu putea fi făcută în temeiul acestui act normativ. Practica judiciară invocată de către recurenți nu poate constitui un motiv de recurs întemeiat, întrucât în actuala reglementare jurisprudența nu constituie izvor de drept. M.ivul vizând susținerile recurenților privind culpa exclusivă a statului în ceea ce privește încheierea contractului cu încălcarea dispozițiilor L. nr.1. nu pot fi reținute, încălcarea dispozițiilor imperative de la data înstrăinării privind ambele părți contractante, recurenții neputând invoca necunoașterea legii. Aceștia nu îndeplineau condițiile prevăzute de dispozițiile L. nr.1. pentru cumpărarea imobilului, deoarece, deși aveau calitatea de chiriași și au formulat în termen cererea de cumpărare, imobilul nu intra în categoria celor care puteau fi cumpărate, neavând destinația de locuință aparținând unei persoane fizice la data preluării. În fine, motivul vizând admisibilitatea acțiunii din perspectiva dispoziției art.1 din Protocolul nr.1 la C., nu este fondat. Această prevedere este aplicabilă, așa cum corect a reținut și tribunalul, doar acelor chiriași cărora li s-a cenzurat pe cale judecătorească contractele de vânzare -., stabilindu-se că sunt legale, însă apoi printr-o cale extraordinară acestea au fost desființate. Contractul de care s-au prevalat apelanții nu este unulvalidat de instanță, astfel că aceștia nu s-au bucurat de un bun în sensul dispozițiilor menționate. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții S. M.-V. și S. C.-V., împotriva deciziei civile nr. 244 din 17 mai 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. D. T. A. N. M. C. V. M. T. Red. MV dact. GC 2 ex/(...) Jud. apel: M.Oncică-S., D.I.Tașcă
| ← Decizia civilă nr. 1275/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2470/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
