Decizia civilă nr. 3677/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA 1 CIVILĂ
Dosar nr. (...) Cod operator 8428
D. CIVILĂ NR. 3677/R/2011
Ședința publică din 21 octombrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-D. C.
JUDECĂTORI: A.-A. P.
C.-M. CONȚ
GREFIER : A.-A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. V., împotriva deciziei civile nr. 5. din 05 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați R. A. I., R. A. L. și R. A. D., având ca obiect obligație de a face și evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat P. P., care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat O. P., cu împuternicire avocațială de reprezentare la f. 4 din prezentul dosar și, de asemenea, se prezintă pârâtul R. A. I. asistat de avocat C. A. T., lipsă fiind celelalte părți personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta T. V. a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data înregistrării cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegația de substituire nr. 169 din (...), care atestă că doamna avocat P. P. a fost împuternicită de domnul avocat O. P. să se prezinte în substituirea sa în prezentul dosar și de asemenea, depune la dosar două chitanțe care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar mobil pentru recurs în valoare de
0,15 lei.
Doamna avocat C. A. T. depune la dosar împuternicirea avocațială, care atestă că pârâții intimați R. A. I. și R. A. L. au împuternicit-o pentru redactarea întâmpinării la recursul declarat de reclamantă și pentru a-i reprezenta în fața Curții de A. C. în prezentul dosar.
Curtea constată că la data de (...), reclamanta recurentă, prin intermediul domnului avocat P. O. a înregistrat la dosar un înscris întitulat
„Recurs";, care reprezintă o precizare și dezvoltare a motivelor de recurs formulate inițial, prin care solicită admiterea recursului, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, T. C., cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, Curtea constată că la data de (...), pârâții intimați R. A. I. și R. A. L., prin intermediul doamnei avocat C. A. T., au înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, în primul rând ca inadmisibil, iar apoi ca nefondat și menținerea în întregime a dispozițiilor hotărârii atacate și, în situația în care instanța va admite recursul, solicită casarea în parte a deciziei atacate, respectiv numai cu privire la acțiunea principală, nu și cu privire la cererea reconvențională, care este o acțiune în pretenții având o valoare sub 100.000 ron, calea de atac a recursului fiind corect stabilită și, de asemenea, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Instanța înmânează reprezentantei reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea pârâților intimați R. A. I. și R. A. L.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantelor părților inadmi- sibilitatea recursului prin prisma textului de lege invocat de reclamantă, respectiv prin prisma dispozițiilor art. 299 alin. 1 C. invocate prin întâmpinarea pârâților intimați R. A. I. și R. A. L., iar instanța completează în sensul inadmisibilității recursului și prin prisma art. 25 din O. nr. 4., având în vedere că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile O. nr.
4., așa cum rezultă din precizarea de acțiune depusă în dosarul instanței de fond.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului prin prisma dispozițiilor art. 299 alin. 1 C. și prin prisma art. 25 din O. nr. 4..
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că se prezintă în substituirea avocatului titular și solicită acordarea unui termen de judecată pentru studierea întâmpinării pârâților intimați R. A. I. și R. A. L., care a fost depusă la dosar doar în data de (...) și i-a fost comunicată azi în instanță, precum și raportat la susținerile din această întâmpinare și la circumstanțele din cauză, deoarece trebuie să se adminis-treze probe, având în vedere că părțile nu au fost de acord cu aspectele puse în discuție în fața T. C..
Curtea aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei recurente că într-adevăr întâmpinarea pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. a fost înregistrată la dosar la data de (...), cu încălcarea prevederilor art. 308 alin.
2 C. și sancțiunea este neluarea în seamă a acestei întâmpinări și, de asemenea, aduce la cunoștința reprezentantei reclamantei recurente că a pus în discuție inadmisibilitatea recursului și prin prisma dispozițiilor art. 25 din O. nr. 4., având în vedere că prin precizarea de acțiune depusă la f.
28 din dosarul instanței de fond s-au invocat dispozițiile art. 23 și 24 din O. nr. 4., astfel încât, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 din O. nr. 4..
Reprezentanta reclamantei recurente arată că în cauză au fost invocate și alte dispoziții procedurale, iar în cazul evacuării, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul și ulterior recursul, raportat la faptul că reclamanta și-a precizat acțiunea ca fiind evacuare și nu schimb de locuință, motiv pentru care, apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din O. nr. 4..
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului prin prisma dispozițiilor art. 299 alin. 1 C. și prin prisma art. 25 din O. nr. 4., având în vedere că relațiile dintre părți au fost și sunt guvernate de prevederile O. nr. 4., iar în speță trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 299 alin. 1 C., întrucât ne aflăm în prezența unui recurs la recurs, fiind vorba de atacarea cu recurs a unei hotărâri irevocabile, iar în această situație reclamanta dacă ar fi avut cunoștință, ar fi putut să promoveze o contestație în anulare, pentru că o hotărâre irevocabilă nu poate constitui obiect al recursului.
Curtea aduce la cunoștința reprezentantelor părților că va analiza această chestiune despre care au făcut vorbire reprezentantele părților.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză pentru ca avocatul titular să poată depune la dosar concluzii scrise și să-și exprime în scris poziția față de întâmpinarea pârâților intimați R. A. I. și R. A. L.
În urma deliberării, Curtea constată că în cauză nu se impune amânarea pronunțării hotărârii, motiv pentru care, va respinge cererea formulată de reprezentanta reclamantei recurente în acest sens.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat,
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului declarat de reclamantă, iar reprezentantei pârâților intimați R. A. I. și R. A. L., pentru a pune concluzii pe recursul care formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului declarat de reclamantă, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, T. C., cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1240 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei recurente invocă prevederile art. 289 C. și arată că atunci când este vorba de o evacuare, doar în materie comercială, hotărârea nu se atacă cu apel, însă în materie civilă, hotărârea având ca obiect o acțiune în evacuare, are ca și căi de atac apelul, apoi recursul și, de asemenea, arată că apreciază nelegală hotărârea instanței de apel, doar pentru că în speță există un contract de închiriere încheiat între reclamantă și pârâți.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că pârâții au învederat faptul că doar în măsura în care li se pune la dispoziție o altă locuință, aceștia se vor muta din imobilul în litigiu, însă atunci când li s-a pus la dispoziție o altă locuință, pârâții au refuzat să se mute din imobilul în litigiu.
De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că, încă din anul 2008 s-a încercat mutarea pârâților din imobilul în litigiu, însă aceștia sunt de rea credință, având în vedere că li s-a pus la dispoziție un alt imobil și pârâții au refuzat să se mute în acel imobil, iar în momentul în care pârâții au refuzat să se mute în locuința pusă la dispoziție, cererea introductivă de instanță formulată de reclamantă nu mai era întemeiată, astfel încât, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită evacuarea pârâților din imobilul în litigiu.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că în speță nu prezintă relevanță acele îmbunătățiri efectuate de către pârâți la imobilul în litigiu, având în vedere că acest imobil este monument istoric, iar îmbunătățirile din baie se pot ridica și se pot folosi de către pârâți și nu se poate impune proprietarului imobilului să le folosească.
Reprezentanta pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, în primul rând ca inadmisibil, iar apoi ca nefondat și menținerea în întregime a dispozițiilor hotărârii atacate și, în situația în care instanța va admite recursul, solicită casarea în parte a deciziei atacate, respectiv numai cu privire la acțiunea principală, nu și cu privire la cererea reconvențională, care este o acțiune în pretenții având o valoare sub 100.000 ron, calea de atac a recursului fiind corect stabilită, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și, de asemenea, solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei, conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Reprezentanta pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. arată că motivele susținute azi în fața instanței de către reprezentanta reclamantei recurente exced motivelor de recurs formulate în scris și, de asemenea, arată că la Tribunalul Cluj, completul de judecată a fost constituit din trei judecători, iar calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe a fost recursul și nu apelul, motiv pentru care, apreciază că la Tribunalul Cluj completul de judecată a fost legal constituit.
De asemenea, reprezentanta pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. arată că potrivit art. 159 alin. 2 C. necompetența materială nu poate fi invocată decât în fața instanței de fond sau a instanței de apel, nicidecum în fața instanței de recurs.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantei pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. faptul că toate chestiunile puse azi în discuție se referă la evacuare și la calea de atac, nu la necompetența materială, iar la data de (...), reclamanta recurentă a depus la dosar motive de recurs, după ce i s-a comunicat hotărârea atacată.
Reprezentanta pârâților intimați R. A. I. și R. A. L. arată că nu se impune casarea totală a hotărârii atacate, ci doar casarea parțială, având în vedere că cererea reconvențională formulată de părțile pe care le reprezintă este o acțiune în pretenții și are o valoare sub 100.000 ron, astfel încât, consideră că se poate solicita casarea hotărârii atacate numai cu privire la acțiunea principală și nu cu privire la cererea reconvențională, având în vedere că aceasta a fost corect soluționată în complet de recurs și, de asemenea, arată că solicită obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezii pe care o va depune la dosar până la sfârșitul dezbaterilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în sala de judecată reprezentanta pârâților intimați R. A. I. și R. A. L., care a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată și, de asemenea, s-a prezentat în sala de judecată reprezentanta reclamantei recurente, care a depus la dosar „. scrise"; referitoare la excepția inadmisibilității recursului, acest înscris fiind înregistrat și la registratura instanței, iar ulterior a sosit la dosar încă un exemplar din aceste concluzii scrise.
C U R T E A :
Prin ordonanța președințială nr. 2874/CC/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta T. V., în contradictoriu cu pârâții R.-A. I., R.-A. L. și R.-A. D.
Prin decizia civilă nr. 85/R/(...) a T. C., dosar nr. 15.(...), s-a admisrecursul declarat de reclamanta T. V. împotriva ordonanței președințiale nr.
2874/CC/(...) a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost casată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...) pe rolul J. C.-N., iarprin sentința civilă nr. 15337/(...), s-a a respins ca neîntemeiată cerereaformulată de reclamanta T. V., în contradictoriu cu pârâții R. A. I., R. A. L.,
R. A. D., având ca obiect obligație de a face.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali R. A. I., R. A. L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională T. V.
S-au respins ca neîntemeiate cererile formulată de părți având ca obiect acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că imobilul situat in C.-N., B-dul E., nr. 15, ap. 5, a fost preluat abuziv de S. R. de la antecesorii petentei, prin D. nr. 9..
El a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 33960/(...) încheiat între Consiliul local C.-N. prin SC C. SA si pârâții de rd. 1 si 2.
Prin sentința civilă nr. 5. a T. C., rămasă definitiva si irevocabila prin respingerea apelurilor si recursurilor formulate, prin decizia civilă nr. 3. si decizia civilă nr. 2. (f 9-15) în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., s-a constatat nulitatea absoluta a acestui contract de vânzare-cumpărare.
In consecința, prin D. nr. 4002/(...) emisa in temeiul Legii nr. 1., Primarul Municipiului C.-N. a restituit in natura reclamantei imobilul indicat.
După îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara (intabulare in
CF 1. C. cu nr. topo 16/1/V- f 18-19), acesteia i s-a predat posesia bunului, prin P. de predare-preluare a imobilului nr. 752/45/(...).
Respectând dispozițiile OUG nr. 4., reclamanta a notificat pârâții în vederea încheierii unui contract de închiriere, care s-a si semnat in cursul lunii septembrie 2008, pe o perioada de 5 ani, cu o chirie egala cu 25% din veniturile chiriașilor.
Prin prezenta cerere, se solicită evacuarea familiei R.-A. din imobilului proprietatea ei, situat în mun. C.-N., str. E., nr. 15, ap. 5, jud. C., ca urmare a refuzului de a accepta schimbul de locuință, obligația reclamantei de a-i tolera constituind o ingerință în dreptul ei de proprietate, potrivit jurisprudenței constante a CEDO.
Pârâții R.-A. au refuzat să accepte schimbul obligatoriu de locuință cu privire la apartamentul de pe str. H., cât și celelalte două apartamente din cartierul I., respectiv M., deoarece primul nu îndeplinește condițiile cerute de art. 23-24 din OUG nr. 4. și cele din Anexa nr. 1 a Legii nr. 1..
Reclamanta a apreciat că atitudinea pârâților față de solicitarea de a elibera imobilul aflat în proprietatea sa, în condițiile în care le-a pus la dispoziție alte 3 apartamente pentru a opera schimbul de locuință, constituie o încălcare a dreptului de proprietate protejat atât de art. 480 C. cât și de art. 1 P. nr. 1 adițional la C., după cum în acest sens, s-a pronunțat și Curtea de A. C., prin D. nr. 1. care a dispus evacuarea chiriașilor reținând că exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de O. nr.
4. ii este imputabilă, ca atare refuzul nejustificat de a prelua locuința oferită de reclamanți și a o elibera pe cea care se impune a fi reabilitată se impune a fi sancționat.
C. art. 23. alin. 3 din OUG 4., dacă locuința oferita în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta.
În speță, contractul de închiriere este încheiat de către o terță persoană, N. A. V., fără ca să poarte semnătura locatorului. In preambulul contractului, apare numele proprietarei Papp Otilia G., care ar fi reprezentata de către N. A., mențiune înscrisă cu mâna ulterior si aceasta reprezentare nu este justificata.
În cartea funciara sunt înscrise doua promisiuni de vânzare- cumpărare, una in favoarea lui S. V. M., iar cealaltă în favoarea lui N. A. V.
A. promisiuni sunt anterioare datei contractului de închiriere asupra locuinței oferite în schimb si drept urmare, dacă una din aceste persoane ar deveni proprietarul locuinței ar avea dreptul legal de a nu respectacontractul de închiriere încheiat de către antecesoarea lor, Papp Otilia, pârâții riscând să fie evacuați din spațiu înainte de expirarea termenului de
5 ani de către noul proprietar căruia nu-i va fi opozabil contractul lor de închiriere.
Art. 23 alin. 2 al OUG 4. impune necesitatea suprafeței locuibile minime de 15 mp de persoana. C. legii locuinței nr. 1., suprafața locuinței nu este același lucru cu suprafața locuibila. Astfel, in anexa 1 la L. nr. 1. se arata ca suprafața locuibila este suprafața desfășurată a încăperilor de locuit - ea cuprinde suprafața dormitoarelor si a camerei de zi. D. urmare, suprafața bucătăriei, băii, wc-ului sau a holurilor nu intra in suprafața locuibila.
In aceasta situație, locuința oferita in schimb nu îndeplinește aceasta condiție, deoarece are o suprafața totala de 49,75 mp, nu are bucătărie, baie, asa cum prevede art. 24, alin. 2, din OUG 4.. In cartea funciara, precum si in schița locuinței rezulta ca apartamentul are doua camere si un WC. Dacă prima încăpere are dotările necesare unei bucătarii înseamnă că suprafața locuibilă este compusă din cea de-a doua cameră care are 22,55 mp. si nu 45 mp așa cum prevede OUG 4..
În concluzie, în cauză nu este vorba despre un refuz nejustificat ce să îndreptățească la evacuare, sancțiune ce de altfel, nu este prevăzută de legiuitor.
Însușindu-și în mod cert și integral opiniile și considerațiile CEDO în materie, cât se poate de pertinente, instanța mai reține că în speță, părțile au înțeles de bună voie să se conformeze dispozițiilor legale ale OUG nr. 4., chiar dacă acestea contravin principiilor fundamentale edictate de instanța europeană.
În acest context, chiar apreciind că parțial reclamanta are dreptate, nu mai puțin adevărat este faptul că în cauză sunt aplicabile disp. art. 969 C. conform cărora „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante";, respectiv ale art. 970 din Codul civil vizând executarea cu bună credință a obligațiilor asumate.
Prin urmare, cu toate că petenta le-a făcut un favor pârâților prin aceea că a încheiat cu aceștia contract de închiriere pe perioada prevăzută de lege, ea nu poate ignora acum această realitate juridică, tocmai în asta constând diferența esențială între speța de față și cele din practica judiciară depusă în probațiune la dosar. C. asumat de părți prin semnătură se impune acestora întocmai ca legea, el fiind legea părților, în consecință, efectele lui sunt obligatorii pentru semnatarii lui.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat cererea de față ca fiind nefondată, rațiune pentru care a respins-o ca atare.
Aceeași soluție s-a impus și cu privire la cererea reconvențională dedusă judecății, din moment ce expertul tehnic judiciar desemnat în cauză a specificat fără dubiu că potrivit art. 3 din L. nr. 50/1991, la imobile precum cel ce face obiectul cauzei-monument istoric sau cel puțin din zona de protecție a monumentelor istorice lucrările de construcție se pot face doar cu autorizație de construire. Din moment ce legea nu distinge, toate lucrările, indiferent de amploare se pot executa doar cu obținerea prealabilă a autorizației în discuție.
Văzând soluția dată cererilor principale formulate în cauză, instanța de fond a apreciat că și cererea părților de obligare la cheltuieli de judecată este neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă ca atare.
Prin decizia civilă nr. 506 din 5 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...)de Tribunalul Cluj, s-a respins recursul declarat de recurenta reclamantă T.
V., împotriva Sentinței civile nr. 15337/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
J. C.-N..
S-a admis în parte recursul declarat de recurenții pârâți R. A.-I. și R.
A.-L. împotriva sentinței civile nr. 15337/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., care a fost modificată în parte, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și, pe cale de consecință, a fost obligată reclamanta T. V. la plata către pârâții R. A.-I. și R. A.-L. a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, în sumă de 25.000 lei, precum și a unei cote din suma de
6.338 lei, aferentă părții ce revine reclamantei T. V. din părțile indivize comune ale imobilului din C.-N., B-dul E., nr. 15, jud. C..
S-a instituit dreptul de retenție în favoarea pârâților R. A.-I. și R. A.-L., asupra apartamentului situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, ap. 5, jud. C., până la plata sumelor de mai sus.
Recurenta T. V. a fost obligată să plătească intimaților R. A.-I. și R. A.- L. suma de 863,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, menținându- se restul dispozițiilor sentinței atacate.
Recurenta T. V. a fost obligată să plătească intimaților R. A.-I. și R. A.- L. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și a fost respinge cererea recurentei privind cheltuielile de judecată din recurs.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că între părți există încheiat un contract de închiriere, aflat încă în vigoare și guvernat de prevederile OUG nr. 4., întrucât a fost încheiat sub imperiul acestei ordonanțe și este stipulat în contract că îi sunt aplicabile aceste prevederi.
P. art. 23 alin. 1 din OUG nr. 4. "Proprietarii au dreptul sa ceara și sa obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuința pe calea unui schimb obligatoriu.";
C. art. 25 din OUG nr. 4., "Litigiile dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuința, sunt de competenta judecătoriei";.
De aici, tribunalul a reținut că procedura prevăzută de lege este cea a schimbului de locuințe, nefăcându-se nicăieri vorbire în textul legal despre evacuare, ci despre mutare.
Ori, în prezenta cauză, s-a constatat că, în urma precizării de acțiune depusa la data de (...), reclamanta a solicitat direct evacuarea necondiționată a chiriașilor.
Instanța este ținută de cererea formulată, neputând da altceva decât s- a cerut, conform art. 129 alin. 6 Cpr.civ.
În privința evacuării, tribunalul a reținut că, atâta timp cât contractul de închiriere este în vigoare, nu există temei legal pentru evacuarea chiriașilor, reclamanta fiind obligată să respecte contractul încheiat, în conformitate cu art. 969 Cod civil.
Reclamanta nu poate invoca încălcarea dreptului ei de proprietate, din moment ce singură și-a dat acordul la închirierea apartamentului său.
Dat fiind că instanța se pronunță doar asupra cererii formulate, astfel cum a fost precizată, iar evacuarea nu poate fi dispusă, pentru motivele arătate anterior, nu s-a mai impus analizarea aspectelor invocate de recurentă cu privire la apartamentele oferite în schimb și atitudinea pârâților.
Cât privește recursul pârâților R. A.-I. și R. A.-L., acesta a fost găsit întemeiat doar în parte, deoarece astfel cum a stabilit expertul în raportul de expertiză întocmit în cauză, lucrările efectuate de pârâți sunt utile, sporesc valoarea imobilului și astfel, profită proprietarului, care este reclamanta T. V.
În consecință, în baza art. 48 din L. 1., reclamanta este ținută să plătească pârâților contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil. P. expertizei întocmită în cauză, valoarea totală a lucrărilor este de 25.000 lei.
În speță nu mai prezintă relevanță faptul că aceste lucrări au fost efectuate fără autorizație de construire, întrucât încheierea procesului-verbal de sancționare pentru efectuarea de lucrări fără autorizație de construire s-a prescris. Esențial este în cauză dacă lucrările au adus un spor de valoare imobilului, ori tribunalul reține că lucrările descrise în expertiză, tencuieli, pardoseli, refacere soba, etc., aduc un spor de valoare, nu sunt voluptuorii, nefiind de lux, expertul arătând ca sunt de calitate corespunzătoare, ci sunt lucrări utile, fiind efectuate pentru o buna folosință a imobilului. A.a profită proprietarului, chiar dacă nu sunt pe gustul său, întrucât în lipsa lor imobilul s-ar fi degradat sau ar fi rămas în starea inițiala, ori imobilul nu avea, spre exemplu, obiecte sanitare și nici instalațiile aferente, care au fost introduse de către pârâți.
P. răspunsului la obiecțiuni depus de către expert, valoarea estimată pentru lucrările efectuate de pârâți la părțile indivize comune este de 6.338 lei. Dat fiind că reclamanta T. V. are doar o cotă parte din p.i.c., acesteia îi revine obligația de a suporta doar partea aferentă cotei sale de proprietate din imobilul de pe str. E. nr. 15.
În consecință, tribunalul a admis în parte recursul declarat de recurenții pârâți R. A.-I. și R. A.-L. împotriva sentinței civile nr. 15337/(...) pronunțată în dosarul nr.(...) al J. C.-N., pe care a modificat-o în parte, în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și pe cale de consecință:
În baza art. 48 din L. 1., reclamanta T. V. a fost obligată la plata către pârâții R. A.-I. și R. A.-L. a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, în sumă de 25.000 lei, precum și a unei cote din suma de 6.338 lei, aferentă părții ce revine reclamantei T. V. din părțile indivize comune ale imobilului din C.-N., B-dul E., nr. 15, jud. C..
Dat fiind că pârâții au în contra reclamantei un drept de creanță, care este în legătură cu bunul acesteia și întrucât pârâții sunt în folosința imobilului, s-a instituit dreptul de retenție în favoarea pârâților R. A.-I. și R. A.-L., asupra apartamentului situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, ap. 5, jud. C., până la plata sumelor de mai sus.
În temeiul art. 274 C., recurenta reclamanta T. V. a fost obligată să plătească intimaților R. A.-I. și R. A.-L. suma de 863,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, constând în taxă de timbru 10 lei, timbru judiciar 0,3 lei, onorariu de expert 251,70 lei și 111,70 lei, precum si 500 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 274 C., recurenta T. V. a fost obligată să plătească intimaților R. A.-I. și R. A.-L. suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Ca urmare a respingerii recursului reclamantei, cererea acesteia privind cheltuielile de judecată din recurs a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta T. V. a declarat recurs la data de (...), prin care a solicitat instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel T. C., precum șiobligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamanta a învederat instanței că a înregistrat inițial pe rolul J. C.-N. o cerere de emitere a ordonanței președințiale prin care a solicitat obligarea pârâților să accepte schimbul obligatoriu de locuință, în caz contrar să se dispună evacuarea lor dinimobilul aflat în proprietatea reclamantei situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, apt. 5, jud. C.. Cererea reclamantei a fost respinsă prin ordonanța președințială nr. 2874/CC/(...), iar în urma admiterii recursului, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe.
Raportat la faptul că reclamanta a oferit pârâților alte două apartamente în care să se mute, unul în cartierul M., altul în cartierul I., și- a precizat acțiunea în sensul evacuării necondiționate a acestora.
Având în vedere că era necesară administrarea mai multor probe, pentru a dovedi refuzul nejustificat al intimaților de a se muta în apartamentele oferite spre schimb, reclamanta a solicitat ca acțiunea să fie soluționată potrivit dispozițiilor procedurale de drept comun, astfel încât cererea inițială a devenit o acțiune clasică de evacuare.
În mod greșit tribunalul a soluționat calea de atac exercitată atât de reclamantă, cât și de către pârâți ca fiind recursul, în complet format de 3 judecători. Calificarea căii de atac este greșită, deoarece acțiunea principală precizată are ca obiect evacuarea pârâților fiind supusă atât apelului cât și recursului.
Procedând în acest mod, Tribunalul Cluj a încălcat normele legale imperative privind compunerea instanței, astfel încât se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, în apel, T. C..
În drept, se invocă art. 304 pct. 1, art. 312 alin. 3 C.
Ulterior, la data de (...), după comunicarea hotărârii motivate, reclamanta T. V. a înregistrat un memoriu de recurs prin care a completat motivele de recurs, invocând și prevederile art. 304 pct. 9 C.
În motivarea completării cererii de recurs, reclamanta a învederat instanței că cererea de evacuare este întemeiată întrucât, deși a fost de acord cu încheierea contractului de închiriere având ca obiect imobilul în litigiu, contract ce urma să fie guvernat de dispozițiile O. nr. 4., argumentele tribunalului referitoare la faptul că art. 24 și art. 25 din O. nr. 4. nu reglementează posibilitatea evacuării chiriașilor, nu pot duce la concluzia că nu se poate dispune în nicio situație evacuarea. O astfel de concluzie atât de radicală duce la încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei protejat de art. 480 C., art. 1 din P. nr. 1 adițional la C., L. nr. 1. și jurisprudența C.E.D.O.
În opinia recurentei, din dispozițiile de ansamblu ale O. nr. 4., respectiv art. 10 și art. 11, rezultă posibilitatea evacuării chiriașilor pe calea ordonanței președințiale. În măsura în care legiuitorul a reglementat posibilitatea ca proprietarul să obțină evacuarea pe calea ordonanței președințiale, este cât se poate de evident că, în celelalte ipoteze legate de neregularitatea titlului locativ al chiriașului (cazurile în care nu operează prelungirea contractelor de închiriere, reînnoirea contractelor de închiriere, schimbul de locuințe, plata la timp a chiriei, etc.) se poate obține evacuarea pe calea dreptului comun.
Reclamanta apreciază că există și alte situații reglementate de O. nr. 4.
(art. 13 lit. a-j și art. 14 alin. 2 lit. a-d), în care singura soluție care se poate dispune este aceea a evacuării chiriașilor care refuză să părăsească imobilului restituit fostului proprietar, deși nici unul dintre articolele menționate nu fac trimitere la evacuare, astfel încât proprietarul trebuie să obțină evacuarea chiriașilor cu ajutorul instanței.
Reclamanta învederează că și-a dat acordul la închirierea imobilului în litigiu în condițiile O. nr. 4. însă cu toate acestea, are posibilitatea de a cere și obține mutarea chiriașilor din imobilul proprietate personală pe calea schimbului de locuințe reglementat de C. al O. nr. 4.. În acest sens,reclamanta a pus la dispoziția pârâților inițial un imobil situat pe str. H., iar apoi le-a pus la dispoziție încă două apartamente situate în cartierul M. și cartierul I., pârâții refuzând să se mute în acestea, invocând multiple nemulțumiri, atitudine care nu poate fi interpretată decât ca rea-credință, iar sancțiunea acestui comportament nu poate fi decât evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantei.
Din interpretarea art. 13 lit. c și e din O. nr. 40/1990, rezultă că evacuarea este singura măsura care se poate dispune, întrucât pârâții au refuzat să preia orice altă locuință pusă la dispoziție și prin urmare, contractul de închiriere nu mai este valabil, ceea ce înseamnă că pârâții ocupă abuziv apartamentul în litigiu.
În acest sens sunt și reglementările cuprinse în art. 15 alin. 1 din L. nr. 1. care stipulează că, în măsura în care chiriașului i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze deîndată locuința ocupată. Dacă chiriașii nu doresc să elibereze de îndată imobilul restituit persoanei îndreptățite și refuză schimbul de locuințe, singura soluție este cea a evacuării lor.
De asemenea, C.E.D.O. prin hotărârile pronunțate împotriva S.ui
Român: Cleja și Mihalcea contra României (hotărârea din (...)), P.escu și
Toader contra României (hotărârea din (...)), Radovici și Stănescu contra României (hotărârea din (...)), Spânoche contra României (hotărârea din (...)), T.c contra României (hotărârea din (...)), a apreciat că proprietarii care au omis să se conformeze condițiilor de formă prevăzute de O., impunându-le o obligație atât de grea ca cea de a păstra locatarii în imobilul lor timp de 5 ani, fără nicio posibilitate concretă și reală de a încasa o chirie, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibru just dintre interesele aflate în joc.
Prin decizia criticată reclamantei i se impune menținerea chiriașilor până la expirarea contractului de închiriere în condițiile în care pârâții nu vor să se prevaleze de schimbul obligatoriu de locuințe, constituie o violare al dreptului de proprietate al reclamantei.
În privința cererii reconvenționale a pârâților, reclamanta a învederat instanței faptul că tribunalul a omis să aibă în vedere consecințele pe care le produce efectuarea de lucrări de reamenajare la un imobil istoric fără a deține autorizația de construire și, totodată, procedura ce trebuie urmată pentru a intra în legalitate, respectiv apelarea la un proiectant care să întocmească întreaga documentație pentru emiterea autorizației de construire și anume: efectuarea unui proiect cu modificările executate de pârâți, obținerea avizelor și acordurilor necesare pentru acestea, concordanța lor cu normele de urbanism, determinare lucrărilor ce trebuie făcute sau modificate, recepția lucrărilor urmată de înscrierea în C. a compartimentării reale a apartamentului.
Reclamanta nu este de acord cu soluția tribunalului de a califica toate lucrările executate de pârâți ca fiind necesar și utile. Pârâții pot să ridice și să folosească obiectele sanitare folosite la echiparea băii nou create: vana, lavoar, vas wc și cazan baie, în valoare de 8.075 lei, pe care nu este obligată să o achite. În speță fiind vorba de un monument istoric nu se acceptă montarea din geamuri termopan din PVC, motiv pentru care reclamanta va trebuie să schimbe geamurile cu unele din lemn pentru a intra în legalitate.
În consecință, nici suma de 1.812 lei reprezentând valoarea acestor lucrări nu reprezintă cheltuieli necesare și utile. Lucrările privind rețeaua de canalizare evaluate la suma de 8.340 lei sunt lucrări care nu aduc un plus de valoare imobilului, întrucât în acest an reclamanta a fost nevoită sădemareze lucrări majore la rețeaua de canalizare întrucât în permanență pivnița imobilului era inundată.
În măsura în care se admit criticile reclamantei cu privire la netemeinicia pretențiilor pârâților, se impune și respingerea petitului privind recunoașterea unui drept de retenție.
Pârâții intimații R.-A. I., R.-A. L. au formulat întâmpinare prin care ausolicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, cu obligarea recurentei la plata celuielilor de judecată în recurs.
În situația în care se admite recursul, intimații solicită doar casarea în parte a deciziei criticate, numai cu privire la acțiunea principală, nu și cu privire la cererea reconvențională (f.18-20).
În susținerea poziției procesuale, pârâții intimați arată că recursul este inadmisibil în virtutea art. 299 alin. 1 C., care reglementează care sunt hotărârile supuse recursului, respectiv hotărârile date fără drept de apel și cele date în apel. Or, reclamanta atacă o hotărâre irevocabilă pronunțată în recurs, care nu poate constitui obiect al recursului.
Instanța a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale dintr-un complet constituit din 3 judecători, deoarece decizia a fost pronunțată de o instanță de recurs.
Pe de altă parte, necompetenta invocată de reclamantă este o necompetență relativă care nu poate fi invocată în recurs decât dacă a fost ridicată mai întâi în fața primei instanțe, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, iar instanța a respins excepția sau a omis să se pronunțe asupra ei.
În speță, reclamanta nu a invocat excepția de necompetență a tribunalului și nici greșita calificare a căii de atac, înțelegând să se judece în recurs.
În ipoteza admiterii recursului, în opinia pârâților intimați se impune doar casarea parțială a hotărârii, deoarece soluționarea cererii reconvenționale a pârâților care ca obiect pretenții cu o valoare de sub
100.000 lei, calea de atac fiind aceea a recursului.
Pârâtul intimat R. A. D., deși legal citat, nu s-a prezentat personal sauprin reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
În ședința publică din (...), Curtea, din oficiu, a pus în discuția reprezentantelor părților inadmisibilitatea recursului prin prisma textului de lege invocat de reclamantă, respectiv prin prisma art. 25 din O. nr. 4., având în vedere că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile O. nr. 4., așa cum rezultă din precizarea de acțiune depusă în dosarul instanței de fond și prin prisma dispozițiilor art. 299 alin. 1 C. invocate prin întâmpinarea pârâților intimați R. A. I. și R. A. L.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, excepție care face inutilă cercetarea în fond a acestuia.
Astfel, Curtea reține că între părți, la data de (...), s-a încheiat un contract de închiriere, aflat în vigoare și guvernat de prevederile OUG nr. 4., întrucât a fost încheiat sub imperiul acestei ordonanțe și este stipulat în contract că îi sunt aplicabile aceste prevederi.
Obiectul acestui contract îl constituie închirierea ap. nr.5 din imobilul situat în C. N. , bd. E. nr.15, jud C., pe o durată de 5 ani, respectiv termenul minim impus de prevederile legale, cu începere de la data de (...).
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată sub nr. (...) la
Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să accepte schimbul obligatoriu de locuință (în sensul mutării acestora de la prezentul domiciliu, la adresa C.-N., str. H., nr. 75, apt. 3), în caz contrar, să se dispună evacuarea lor din imobilul proprietatea reclamantei situat în C.- N., B-dul E., nr. 15, apt. 5.
Cererea reclamantei s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 23, art. 24 alin. 1 și 2 din O. nr. 4..
În rejudecare, la termenul din (...), reclamanta a depus o cerere intitulată „Precizare de acțiune"; prin care arătat că înțelege ca prezenta acțiune să fie soluționată pe temeiul dispozițiilor procedurale de drept comun, iar nu pe temeiul procedurii de urgență a ordonanței președințiale.
Ulterior, la data de (...), reclamanta a depus înscrisul intitulat
„Precizare de acțiune"; prin care a arătat că precizează petitul formulat în prezenta cauză, în sensul evacuării necondiționate a pârâților din imobilul proprietatea reclamantei situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, apt. 5.
În motivarea precizării de acțiune, reclamanta învederat instanței că, prin intermediul mandatarei sale Doboșevici L., a încheiat un contract de închiriere cu pârâții, pe un termen de 5 ani, cu respectarea dispozițiilor O. nr. 4..
Ulterior, mandatara reclamantei a făcut demersuri pentru a găsi un alt apartament în care să se mute pârâții, situat în C.-N., str. H., nr. 75, apt. 3, însă pârâții au refuzat categoric să se mute în acest apartament.
După introducerea cererii de ordonanță președințială, mandatara reclamantei a găsit încă două apartamente ce puteau fi închiriate însă pârâții le-au refuzat categoric, motiv pentru care la data de (...), reclamanta a expediat o notificare prin intermediul B. P. N. prin care le-a pus în vedere pârâților necesitatea de a-și alege unul din cele două apartamente în care să se mute.
Raportat la faptul că pârâții au refuzat categoric mutarea, solicitarea formulată inițial cu privire la schimbul de locuință a rămas fără obiect.
Refuzul pârâților de a se muta este nejustificat având în vedere faptul că reclamanta le-a pus la dispoziție 3 apartamente din care ultimele două aveau toate dotările necesare impuse de art. 23 alin. 1 și 2 din O. nr. 4..
Prin urmare, raportat la prevederile art. 23 coroborat cu art. 24 din O. nr. 4., se impune evacuarea pârâților din imobilul situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, apt. 5, jud. C. (f.23-24 dosar fond).
Dispozițiile legale invocate de reclamantă sunt cuprinse în C. II din
OUG nr.4., în forma aflată în vigoare la data precizării de acțiune, intitulat
„Schimbul de locuință";.
Art. 23 din actul normativ mai sus menționat prevede următoarele:
„(1) Proprietarii au dreptul sa ceara și sa obțină mutarea chiriașilor din spațiile cu destinația de locuința pe calea unui schimb obligatoriu.
(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa pună la dispoziție chiriașului, cu contract de închiriere, un alt spațiu cu destinația de locuința în aceeași localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriașului, cu asigurarea exigențelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Dacă locuința oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul inițial";.
C. art.24 din OUG nr.4., „ (1) Chiriașul nu este obligat sa se mute, dacă în locuința care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafața locuibilă și numărul de camere la care este îndreptățit conform anexelor nr. 1 și 2 la prezenta ordonanța de urgenta, dar nici nu poate pretinde o suprafața locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptățit potrivit prezentei ordonanțe de urgenta sau decât cele pe care le deține cu chirie și nici condiții mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuința din care urmează sa se mute.
(2) Nu i se va putea cere chiriașului sa se mute într-o locuința insalubra și nici sa accepte o locuința lipsită de dependintele strict necesare
- bucătărie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinței din care urmează sa se mute.
(3) Chiriașul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuința oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puțin confortabila datorită felului diferit de încălzire, ca nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuința oferită în schimb.
(4) Chiriașul poate fi evacuat și din garajul deținut, dacă acesta a aparținut, la data preluării de către stat, locuinței din care urmează sa se mute, chiar dacă proprietarul nu poate sa ii ofere chiriașului un alt garaj la schimb";.
Susținerea reclamantei referitoare la faptul că a depus la dosarul cauzei, în rejudecare, două precizări de acțiune prin care a solicitat, pe de-o parte, soluționarea cauzei în temeiul dispozițiilor procedurale de drept comun, iar pe de altă parte, că a solicitat evacuarea necondiționată a pârâților, fără a mai cere schimbul obligatoriu de locuință, nu poate fi reținută de instanță deoarece este contrară realității.
Așa cum s-a arătat, reclamanta a solicitat prin cele două precizări de acțiune depuse, transformarea cererii de ordonanță președințială într-o acțiune de drept comun având ca obiect evacuarea necondiționată a pârâților din imobilul aflat în proprietatea reclamantei, dar ca urmare a refuzului nejustificat al acestora de a se muta, menținându-și aceleași temeiuri de drept din OUG nr.4. care reglementează schimbul de locuință astfel încât nu se poate reține că acțiunea reclamantei este o acțiune clasică în evacuare întemeiată pe dreptul comun.
Tot astfel, nu corespunde realității faptul că în fața instanței de fond reclamanta a invocat ca și temei juridic a acțiunii următoarele prevederi: art.15 alin. 1 din L. nr.1.; art.1 al P.ui nr.1 adițional la C. jurisprudența CEDO ( Cleja și Mihalcea c. României, P.escu și Toader c. României, Radovici și Stănescu c. României, Spânoche c. României, T.k c. României ); art.13 lit.e din OUG nr.4. deoarece din verificarea înscrisurilor depuse de reclamantă la dosarul de fond, până la momentul procesual al închiderii dezbaterilor, nu rezultă această împrejurare.
În fața primei instanțe, în ședința publică din (...), la momentul punerii concluziilor pe fondul cauzei, reprezentantul reclamantei, av.P. O., a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul evacuării pârâților din imobil arătând că p ărțile sunt în litigiu pentru efectuarea unui schimb de
locuințe iar temeiul legal pentru evacuare este art.15 din L. nr.1., art.13 lit.edin OUG nr.4.. La acest termen de judecată s-a amânat pronunțarea pentru data de (...).
Ulterior, la data de (...) și la data de (...) reclamanta a depus înscrisurile intitulate „. scrise";prin care a arătat că refuzul pârâților de a accepta schimbul de locuințe este nejustificat raportat la prevederile art.15 alin.1 din L. nr.1., art.13 lit.e, art.24 alin.1 din OUG nr.4., art.480 C., art.1 din P. adițional la C. și jurisprudența CEDO mai sus indicată.
Așa fiind, reclamanta a schimbat cauza juridică a acțiunii sale precizate după momentul închiderii fazei procesuale a cercetării judecătorești ceea ce echivalează cu o modificare a cererii precizate inițial, cu încălcarea dispozițiilor art.132 alin.1 raportat la art.134 C. și a principiului contradictorialității care guvernează procesul civil astfel încât nu se poate prevala în susținerea intereselor sale de propria sa culpa în nerespectarea dispozițiilor procedurale potrivit principiului de drept exprimat prin adagiullatin „nemo auditur propriam turpitudinem allegans";.
Având în vedere obiectul acțiunii precizate, temeiul de drept invocat de reclamantă, art.23 și art.24 din OUG nr.4., precum și motivele de fapt care au stat la baza formulării cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată la data de (...), în sensul evacuării necondiționate a pârâților din imobilul proprietatea reclamantei situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, apt. 5, ca urmare a refuzului nejustificat al pârâților de a se muta, reprezentantul reclamantei arătând că părțile sunt în litigiu pentru efectuarea unui schimb de locuințe, Curtea constată că, în mod legal, cu respectarea principiului disponibilității și a prevederilor art.129 alin.6 C. potrivit căruia, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului cererii reclamantei
și a stabilit că, în speță, reclamanta se prevalează de normele de drept material și procedural reglementate de C. II din OUG nr.4., în forma aflată în vigoare la data precizării de acțiune, intitulat „Schimbul de locuință";.
Raportat la această statuare, art. 25 din OUG nr.4. prevede că, litigiile dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuința, sunt de competenta judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanței de recurs este definitiva și irevocabilă.
Alegația reclamantei referitoare la faptul că aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar în ipoteza în care litigiul are ca obiect schimbul de locuință nu poate fi primită deoarece, pe de-o parte, dispozițiile legale mai sus menționate sunt de strictă interpretare, iar dacă intenția legiuitorului ar fi fost în sensul celor afirmate de reclamantă, ar fi stabilit în mod expres acest lucru, iar pe de altă parte, textul legal reglementează competența și calea de atac aplicabile litigiilor dintre proprietari și chiriași, legate de schimbul obligatoriu de locuința, respectiv a celor aflate în legătură, în conexitate cu schimbul obligatoriu de locuință, cum este litigiul în speță.
Având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie evacuarea necondiționată a pârâților chiriași din imobilul proprietatea reclamantei situat în C.-N., B-dul E., nr. 15, apt. 5, ca urmare a refuzului nejustificat al acestora de a se muta, acțiunea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art.23 și art.24 din OUG nr.4. care reglementează schimbul de locuință, în opinia Curții, litigiul este legat de schimbul obligatoriu de locuință astfel încât îi sunt aplicabile prevederile art.25 din același act normativ, în sensul că judecătoria în raza căreia se afla imobilul este competentă să soluționeze litigiul în primă instanță, hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacatăcu recurs, iar hotărârea instanței de recurs este definitiva și irevocabilă.
În conformitate cu prevederile art.299 din C. „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei carea pronunțat hotărârea în apel.";
Art.377 alin.2 pct.4 C. stabilește că, sunt hotărâri irevocabile:hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale, cum este în speță art.25 din OUG nr.4..
În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din Constituția României, conform căruia: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii";.
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al M. P. de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai „în condițiile legii";, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În prezenta cauză calea de atac prevăzută de legea specială, art.25 din
OHG nr.4., împotriva sentinței judecătoriei este recursul care a fost soluționat prin decizia civilă nr.5./(...) a T. C. și nu apelul, așa cum în mod greșit susține reclamanta astfel încât nu se pune problema prejudicierii reclamantei prin răpirea unui grad de jurisdicție, și anume, apelul.
În aceste circumstanțe este evident că decizia pronunțată de către tribunal nu încalcă normele legale imperative privind compunerea instanței nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.1 din C.
Curtea Europeană a D.urilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor unui proces echitabil - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile C. și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.
În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.
De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
În acest sens, Curtea a statuat că în prezenta cauză reclamanta a schimbat cauza juridică a acțiunii sale precizate după momentul închiderii fazei procesuale a cercetării judecătorești ceea ce echivalează cu o modificare a cererii precizate inițial, cu încălcarea dispozițiilor art.132 alin.1 raportat la art.134 C. și a principiului contradictorialității care guvernează procesul civilastfel încât nu se poate prevala în susținerea intereselor sale de propria sa culpa în nerespectarea dispozițiilor procedurale, cu implicații directe și efective asupra naturii juridice a căii de atac care în speță este recursul astfel încât nu se poate prevala de garanțiile instituite de art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Nimic nu împiedică reclamanta, daca mai insistă în demersul săujuridic, ca să introducă o nouă cerere de chemare în judecată prin care să solicite evacuarea pârâților din imobilul reclamantei întemeiată pe dispozițiile art.15 alin.1 din L. nr.1., art.13 lit.e din OUG nr.4., art.480 C., art.1 din P. adițional la C. și jurisprudența CEDO indicată în concluziile scrise, cerere care beneficiază de cele trei grade de jurisdicție recunoscute potrivit dreptului procesual civil.
Pentru aceste considerente de drept Curtea, în temeiul art.312 alin.1
C., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva deciziei civile nr. 5. din 05 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 C.
Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimaților R.-A. I., R.-A. L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.26 din dosar.
PENTRU A. M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva deciziei civile nr. 5. din 05 mai 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților R.-A. I., R.-A. L. suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I.-D. C. A.-A. P. C.-M. CONȚ
GREFIER, A.-A. M.
Red.A.A.P. Dact.H.C./2 ex./(...). Jud.fond: S. I.
Jud.apel: O.C.Tatu, M.T., O.R.Ghișoiu
| ← Decizia civilă nr. 2470/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 694/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
