Decizia civilă nr. 694/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 694/R/2011
Ședința publică din 23 februarie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
A. C.
M.-C. V.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC U. T. H. SA, împotriva deciziei civile nr. 5. din 15 decembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții S. ROMÂN PRIN C.
LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. PRIN P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente SC U. T. H. SA, consilier juridic A. D., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reprezentanta reclamantei-recurente a solicitat cauza la amânări fără discuții întrucât dorește să solicite amânarea cauzei având în vedere că la acest termen se judecă la Tribunalul Cluj cererea pârâților-intimați din prezentul dosar, privind completarea dispozitivului deciziei civile nr. 5. din 15 decembrie
2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), , și depune la dosar o cerere în acest sens, la care a fost anexată copia citației, delegația de reprezentare și dovada achitării timbrajului aferent recursului, potrivit mențiunilor din citație.
Recursul este legal timbrat cu 4606,78 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare și lasă cauza la rând.
La reluarea cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente SC U. T. H. SA, consilier juridic A. D., lipsă fiind reprezentanții pârâților-intimați.
Se constată că la data de 11 februarie 2011, s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în cauză, formulată de către reclamanta-recurentă, în sensul respingerii acesteia.
Întrebată fiind, reprezentanta reclamantei-recurente arată că prin expertiza efectuată de către dl. expert M. M. nu a fost surprinsă suprafața străzii Ș. înainte de modernizare și de aceea nu apare cu limite precise.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei-recurente susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate însensul menținerii în tot a sentinței pronunțate de prima instanță și pe cale de consecință obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 623 mp din care amplasamentul nr. 1 - C. de pe C.
- 263 mp și amplasamentul nr. 2 - str. Ș. - 360 mp, teren înscris în CF 1. C.-N., nr. top 8907/2/2. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru în recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3052/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulata de reclamanta SC U. T. H. SA, în contradictoriu cu parații S. R. prin C. LOCAL al M. C.-N. si M. C.-N., si în consecință: au fost obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantei terenul în suprafață de 623 mp din care A. 1 - C. de pe C. - 263 mp, A. nr. 2 - S. Ș. - 360 mp, teren înscris în CF 1. C.-N., nr. top.
8907/2/2.
Au fost obligate pârâtele la ridicarea de pe terenul acesteia, pe cheltuiala lor, a oricăror construcții, amenajări, conform expertizei, a ". soclu al monumentului C. de pe C., partea de sud și de vest a platformei betonate și parțial scările de acces la monument";, precum și o porțiune de 360 mp din "traseul actualei str. Ș., modernizată de pârâtă"; și să readucă terenul la starea anterioară.
Au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8797,3 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial și expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta este proprietara terenului în suprafața totala de 52.461 mp situat în C.-N., str. Cetății - Complex Turistic T., teren înscris în CF 1. C.-N., sub A+2 si nr. top 8907/2/2, fiind dobândit de reclamanta cu drept de lege, potrivit înscrierii de sub B8 din CF 1. C.-N.
Imobilul a fost folosit de reclamanta încă din anul 1974 si a trecut în proprietatea reclamantei conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M8, nr. 0224 eliberat de M. T. la data de (...) în baza HGR nr. 834/1991.
Pe terenul proprietatea reclamantei a fost amplasat de câtre pârâți, fără acordul acesteia un monument - C. de pe C. - care ocupă o suprafață de 294 mp din care 235 mp sunt proprietatea reclamantei.
Reclamanta s-a adresat pârâților de nenumărate ori si le-a adus la cunoștință că fără drept au amplasat monumentul pe terenul reclamantei si că-i ocupa o suprafața de teren de cel puțin 235 mp. Aceasta a încercat să rezolve situația pe cale amiabila si a propus pârâților să facă un schimb de terenuri între cel ocupat cu monumentul amplasat de părți si o parcela dintr-un teren învecinat care este în proprietatea pârâților. In acest sens, în urma vastei corespondente purtate cu pârâți, existente la dosar, a întocmit documentații cadastrale, dar pârâții nu au dat curs solicitărilor reclamantei de a-i elibera terenul sau de a face un schimb de terenuri și continua fără drept sa ocupe suprafața de 235 mp din terenul proprietatea acesteia.
Mai mult, pârâții i-au încălcat din nou dreptul de proprietate prin faptul ca în urma lucrărilor de reabilitare a străzii Ș. din mun. C.-N., i-au ocupat fără drept încă o suprafață de teren de 485 mp.
In acest caz, a adus la cunoștința pârâtului de rândul II faptul ca i-a încălcat dreptul de proprietate și a extins suprafața străzii Ș. pe terenulproprietatea reclamantei. D. tehnica întocmita arata ca pârâții ocupa fără drept suprafața de 485 mp din terenul proprietatea reclamantei. A fost si din acest caz de acord cu un eventual schimb de terenuri, dar nu a primit nici un răspuns de la pârâți.
Expertiza topografica judiciara efectuata în cauza a evidențiat că, din terenul proprietate privata a reclamantei cu nr. top 8907/2/2, înscris în
CF nr. 1. C., pe conturul stabilit prin documentația topografică din 1993, pârâta ocupa în prezent prin lucrările efectuate si construcțiile edificate suprafața de 623 mp, din care terenul de 263 mp pe care este amplasata C. de pe cetățuie plus 360 mp pe care este edificata str. Ș. modernizata.
Referitor la amplasamentul nr. 1, expertul a menționat ca situația monumentului C. de pe C. în imediata apropiere a construcției hotel- restaurant „Belvedere", deținuta de reclamanta, facilitează efectuarea suprapunerii situației actuale peste situația anterioara (monumentul edificat de parata fiind singura modificare apărută în această parte din 1993 pana în prezent).
Apărarea pârâtelor ca întreg terenul pe care se afla amplasata C. de pe C. se regăsește în inventarul domeniului public al mun. C.-N. nu este conforma cu realitatea si este infirmata de expertiza judiciara efectuata în cauza, după cum în mod corect a subliniat reclamanta.
Acestea nu au depus la dosar dovada faptului ca acest teren este în proprietate publica, potrivit art. 1169 din Codul civil, pentru simplul motiv ca el nu exista, terenul de 263 mp de sub monumentul C. de pe C., așa cum este identificat în expertiza judiciara, fiind în proprietatea privata a reclamantei.
Pârâtele au arătat ca P. C. este în domeniul public, fără a menționa numerele topo care corespund terenului ce aparține de P. C., fără a se depune extrase CF sau hărți cadastrale care sa arate întinderea exacta a P.ui C., aflat în domeniul public. La fel si în cazul autorizației de construcție eliberate pentru edificarea monumentului ,,C. de pe C.".
Afirmațiile pârâtei ca terenul pe care s-a edificat C. de pe C. avea destinația de spațiu verde si ca asupra unui teren cu destinația de spațiu verde nu se putea constitui drept de proprietate în favoarea reclamantei, respectând prev. HG 834/1991, sunt neconforme cu realitatea și nu au legătură cu obiectul cauzei, după cum în mod just a subliniat petiționara.
Conform înscrierii de sub B4 din CF 1. C., nr. top 8907/2, rezulta ca s-a stabilit în contradictoriu cu pârâta din prezenta cauza, că suprafața totală de teren de 52.461 mp, se afla în proprietatea privată a SC T. T. SA, antecesoarea reclamantei, care a fost absorbită în anul 2004 de reclamantă.
Relativ la amplasamentul nr. 2, expertul a menționat foarte clar că înainte de modernizarea efectuată de pârâtă, în situația unei circulate foarte slabe pe porțiunea în cauză, la capătul străzii, str. Ș. era mai restrânsă decât în situația actuală". In concluzie, se arată că traseul actualei str. Ș., modernizată de pârâtă, ocupă o porțiune cu suprafața de 360 mp din terenul înscris în CF în favoarea reclamantei, conform conturului stabilit prin documentația topografică din anul 1993, în această porțiune de 360 mp intrând în mare proporție carosabilul asfaltat al str. Ș., delimitat prin borduri de beton, precum si o parte din trotuarul aferent străzii.
Concluziile de specialitate ale expertizei judiciare, pe care instanța și le-a însușit ca fiind întemeiate, au demonstrat netemeinicia apărării pârâtelor, care arătau prin întâmpinarea depusă pentru termenul din (...),ca ,,str. Ș. este domeniu public, astfel că nu poate fi inclusă în proprietatea privată a nici unei persoane fizice sau juridice" si că potrivit poziției serviciului de specialitate nu s-a încălcat nici un drept de proprietate al reclamantei în momentul reabilitării străzii, deoarece lățimea străzii a rămas aceeași pe tot parcursul ei, la fel ca înainte de începerea lucrărilor, iar cursul acesteia nu s-a schimbat deloc."
Corespondența scrisă purtată de societatea reclamanta cu P. mun. C.-N. a relevat fără echivoc faptul că încă din (...), a informat pârâtul de rândul 2 că i-a încălcat limita de proprietate prin lucrările de reabilitare a str. Ș. si că a încercat să rezolve problema pe cale amiabilă, prin efectuarea unui schimb de teren, atât pentru aceasta porțiune de teren cât si pentru cea aferentă Crucii de pe C., o problemă mai veche si cu privire la care deține o corespondență numeroasa adresata acestei pârâte începând cu anul 2001.
In mod cât se poate de corect a subliniat reclamanta că daca terenurile din discuție ar fi trecut în domeniul public, ar trebui sa existe un act de expropriere cu o justa despăgubire primită de reclamantă, conform art. 481 C.civ., dar probațiunea administrată în cauză nu a reliefat așa ceva, nu s-a depus un astfel de act si nu s-a primit nici o despăgubire pentru ocuparea abuzivă a acestor terenuri, ceea ce nu poate duce la o altă concluzie decât aceea ca ele nu există.
Este de notorietate ca proprietatea privata este ocrotită de C. R., de C. si de alte documente juridice internațional ratificate de R. si care evident, sunt obligatorii.
Concluziile expertului în sensul ca măsurătorile efectuate asupra imobilelor în cauza si reconstituirea limitelor imobilului reclamantei s-au făcut pe conturul stabilit prin documentația topografica din 1993, anul emiterii autorizației de construcție pentru crucea de pe cetățuie sunt cât se poate de clare, de unde reiese ca pârâtele puteau cunoaște încă de la acea data care erau limitele terenului ce făcea parte din perimetrul hotelului restaurant Belvedere.
Proba științifica administrată în dosar a relevat că suprafețele de teren de 263 mp aferent Crucii de pe C. plus cea de 360 mp aferenta str. Ș. sunt ocupate abuziv de construcțiile/amenajările pârâtelor, iar acestea au dat dovada de rea credință încă de la început refuzând în mod repetat rezolvarea pe cale amiabilă propusă de reclamantă, rațiune pentru care, în baza art. 494 alin. 2 C.civ., s-a impus obligarea acestora sa ridice de pe terenul proprietatea reclamantei, pe cheltuiala lor, orice construcții/amenajări si să readucă terenul la starea anterioară.
Prin decizia civilă nr. 5./(...) a T.ui C. s-a admis apelul declarat de C.
Local al M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 3052/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., care a fost schimbată în totalitate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanta intimată SC U. T. H. SA.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit cărții funciare 1. C.-N. nr. top 8907/2, respectiv a înscrierii de sub B4 tribunalul reține că prin încheierea de carte funciară 17022 din data de (...) s-a dezmembrat nr. topografic 8907/2 în două imobile, printre care nr. topo 8907/2/2, în litigiu s-a înscris în favoarea SC T. T. SA C., cu titlu de drept lege.
Or, potrivit înscrisurilor de la filele 51-55 din dosarul de fond, în M. O. al R., P. I, nr. 248 bis/20.III.2006 la poziția nr. 2289 se regăsește P. C., în suprafață de 5,45 ha.
Potrivit Certificatului de U. nr.14521/314/(...), eliberat în vederea utilizării, conform cererii, pentru edificarea Crucii de pe C., regimul juridic al terenului pe care urma să se realizeze acest edificiu avea teren proprietate se stat, regimul economic fiind zonă verde, or din cuprinsul cărții funciare susmenționate cu nr. topo 8907/2/2, conform înscrierii de sub B1 proprietar tabular era S. Român, în administrarea operativă a SC T. T. S.A C., antecesoarea în drepturi a intimatei din prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra.
De asemenea art. 494 cod civil reglementează accesiunea construcțiilor plantațiilor sau altor lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe un teren, aflat în proprietate altuia. De regulă, proprietarul terenului devine și proprietar al construcțiilor, plantaților și lucrărilor realizate având însă obligația să-l despăgubească pe constructor pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Tratamentul juridic al constructorului este însă diferit, după cum el a fost de rea-credință sau, dimpotrivă, de bună-credință.
În prezenta speță tribunalul a apreciat că, în momentul începerii edificării ansamblului C. de pe C., apelantul S. Român prin C. local al M. C.-N. a fost de bună-credință întrucât pe de o parte , în cartea funciară în care este înscris imobilul în litigiu, proprietar tabular era S. Român, iar pe de altă parte, reaua-credință a constructorului este anihilată atunci când a fost încurajat în edificarea construcției, plantației sau lucrării respective prin atitudinea de toleranță și pasivitate a proprietarului.
Or , așa cum a reținut și instanța de fond la dosarul cauzei s-a depus o corespondență scrisă purtată de societatea reclamantă, intimată în prezentul dosar, cu P. mun. C.-N. care a relevat fără echivoc faptul că încă din (...), aceasta a informat apelantul că i-a încălcat limita de proprietate prin lucrările de reabilitare a str. Ș. si că a încercat sa rezolve problema pe cale amiabilă, prin efectuarea unui schimb de teren, atât pentru aceasta porțiune de teren cât si pentru cea aferenta Crucii de pe C., o problemă mai veche si cu privire la care deține o corespondență numeroasă începând cu anul 2001, un argument în plus pentru a statua tribunalul că apelantul se circumscrie ipotezei contractorului de bună-credință.
În aceste condiții, contrar celor statuate de către instanța de fond potrivit căreia sunt incidente dispozițiile art. 494 alin 2 Cod civil, tribunalul a apreciat că în prezenta speță sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.494 alin 3 teza finală Cod civil, care prevede că proprietarul terenului devine, prin accesiune , în mod obligatoriu, și proprietar al construcției plantației sau lucrării , fără a putea cere demolarea ori desființarea ei.
În ceea ce privește suprafața de teren, parte integrantă din Str. Ș., în pofida concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat în fața primei instanțe, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.5 alin
1 din Legea 18/1991 potrivit cărora aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, căi de comunicații, rețele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinație forestieră, albiile râurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interespublic, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, țărmurile Marii Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervații naturale si parcuri naționale, monumentele, ansamblurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând admiterea și modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului promovat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe, și menținerea acesteia în totalitate.
În motivarea recursului reclamanta a invocat următoarele:
Referitor la amplasamentul nr. 1 - C. de pe C.
Instanța de apel a reținut în considerente că reclamanta este proprietară asupra terenului în suprafață de 52461 mp, înscris în Cf nr. 1.
C., nr. top 8907/2/2 însă respinge totuși acțiunea, ceea ce constituie o contrarietate.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 494 alin.
3 teza finală Cod civil, constatând că proprietarul terenului pe care este edificată C. de pe C. devine prin accesiune, în mod obligatoriu proprietarul acestuia, fără a putea solicita demolarea sau desființarea. Această soluție este ilogică, în condițiile în care în apel pârâtul a arătat și a dovedit că monumentul C. de pe C. constituie proprietatea publică a municipiului, regăsindu-se în inventarul domeniului public al municipiului la poz. 861.
Instanța de apel a calificat greșit încercările reclamantei recurente de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă, ca fiind o atitudine de toleranță și pasivitate, care anihilează reaua credință a constructorului, care a fost încurajat în edificarea construcției.
Demersurile reclamantei în vederea efectuării unui schimb de teren, pe cale amiabilă nu pot fi asimilate cu o atitudine de toleranță și pasivitate.
Instanța de apel a schimbat totodată natura și înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, prin reținerea faptului că în momentul începerii edificării ansamblului C. de pe C., în CF proprietar tabular era S. Român.
Potrivit înscrierii de sub B 1-2 prin încheierea CF nr. 18520/(...) în baza deciziilor nr. 254/(...) și 76/(...) și a Ordinului Ministrului Comerțului
și T. nr. 154/1991, antecesoarea reclamantei, T. T. SA C. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor, iar asupra terenului aferent construcțiilor un drept de administrare operativă.
Însă așa cum rezultă din sentința civilă nr. 5350/A/(...) a Judecătoriei
C.-N., pronunțată în contradictoriu cu S. Român prin C. Local al municipiului C.-N., terenul în suprafață de 52461 mp aferent Complexului
Turistic T., era în proprietatea exclusivă a SC T. T. SA în baza Legii nr.
15/1990 și HG nr. 834/1991.
Situația publicată în M.Of. nr. 248 bis/(...), depusă ca probă în apel de către pârâți și luată în considerare de către instanță, nu este actualizată și nici conformă cu cele statuate prin sentința civilă nr. 5350/A/(...) a
Judecătoriei C.-N., prin care s-a constatat că imobilul cu nr. top 8907/2/2 în suprafață de 52461 mp este proprietatea exclusivă a SC T. T. SA în baza legii, iar imobilul cu nr. top 8907/1/2 în suprafață de 1439 mp este proprietatea S. Român în administrarea municipiului C.-N.
Referitor la amplasamentul nr. 2 - str. Ș.:
Chiar dacă situația juridică a amplasamentului C. de pe C. este similară cu cea a amplasamentului str. Ș., considerentele instanței de apel diferă.
Referitor la acest amplasament, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, în pofida faptului că raportul de expertiză topografică nu a fost contestat sub aspectul amplasamentelor și suprafețelor acestora.
Pârâții au recunoscut că prin modernizarea str. Ș. lucrările s-au extins peste terenul proprietatea reclamantei, contestând doar modalitatea de evaluare a terenului.
Recurenta arată că terenurile proprietate privată pe care sunt amplasate construcții de interes public și rețele stradale pot aparține domeniului public doar după parcurgerea procedurii exproprierii, cu o justă și prealabilă despăgubire, potrivit art. 44 din C. R..
Prin întâmpinarea formulată, depusă de intimați după terminarea dezbaterilor (f. 27), s-a solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă.
În întâmpinare s-a arătat că imobilul se regăsește în inventarul domeniului public al municipiului C.-N., la poz. nr. 2289 - P. C., în suprafață de 5,45 ha, aprobat prin HCL nr. 1. și HG nr. 1., iar monumentul C. de pe C. de asemenea constituie proprietatea publică a municipiului, regăsindu-se în inventarul domeniului public al mun. C.-N., la poz. nr. 861.
La data emiterii autorizației de construire a monumentului C. de pe C. nr. 17253/214/278/(...), reclamanta nu avea un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Reclamanta se consideră proprietara terenului în litigiu în temeiul HG nr. 834/1991, act normativ în baza căruia dreptul de proprietate se atribuie asupra terenului necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate, iar terenul pe care este amplasată C. de pe C. are destinația de spațiu verde, potrivit Certificatului de U. nr. 14521/314/(...) eliberat pentru edificarea monumentului.
Intimații apreciază că asupra unui teren cu destinația de spațiu verde nu se putea constitui un drept de proprietate în favoarea reclamantei, cu respectarea prevederilor HG nr. 834/1991.
Referitor la susținerea reclamantei privind încălcarea dreptului său de proprietate prin efectuarea lucrărilor de reabilitare a str. Ș., intimații au arătat că lățimea străzii a rămas aceeași, la fel ca înainte de începerea lucrărilor, iar cursul acesteia nu s-a schimbat deloc, fapt ce reiese din planurile de reabilitare a străzii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curteaconstată că acesta este fondat, însă, nu în modalitatea solicitată de către reclamantă, de modificare a deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii hotărârii primei instanțe, ci în modalitatea casării cu trimitere spre rejudecarea apelului pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a soluționat calea de atac promovată de către pârâți prin invocarea pentru prima dată în considerentele deciziei a două aspecte care nu au fost puse niciodată în discuția părților, așa cum rezultă din actele dosarului din apel:
Primul aspect vizează dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra Crucii de pe C. în temeiul accesiunii.
Cel de al doilea aspect vizează incidența art. 5 alin. 1 din Legea nr.
18/1991 asupra porțiunii din imobil ce constituie traseul str. Ș..
Nici unul dintre cele două aspecte - dobândirea dreptului de proprietate asupra Crucii de pe C. de către reclamantă prin accesiune și incidența art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 asupra imobilului ce constituie str. Ș. - nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, acestea neputându-și spune punctul de vedere, încălcându-se dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din perspectiva garanțiilor implicite ale desfășurării procedurii unui proces echitabil - dreptul la apărare și egalitatea armelor.
Aceste aspecte însă nu sunt singurele motive pentru care instanța de recurs apreciază că se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Potrivit art. 129, 130 Cod proc.civ., judecătorii sunt datori să stăruie, prin toate mijloacele pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în soluționarea pricinii putând ordona în acest scop administrarea unor dovezi chiar dacă părțile se împotrivesc.
Curtea apreciază că expertiza topografică efectuată în fața primei instanțe de către dl. expert M. M., chiar dacă nu a fost contestată decât strict sub aspectul evaluării terenului în suprafață de 360 mp, str. Ș. (f. 124 dosar fond), nu este suficient de lămuritoare pentru dezlegarea tuturor aspectelor litigiului. l. Referitor la C. de pe C., expertul a constatat că aceasta ocupă o suprafață de 263 mp din terenul proprietatea reclamantei.
Pârâții susțin că ansamblul este edificat în P. C., care are o suprafață de 5,45 ha, și aparține domeniului public al pârâtului M. C.-N., regăsindu-se în inventarul acestuia la poziția 2289.
Reclamanta susține că ansamblul este edificat pe o porțiune din terenul în suprafață de 5,2461 ha, pe care îl deține în proprietate privată.
Pentru clarificarea situației juridice a terenului pe care este amplasată C. de pe C., se impune suplimentarea probatoriului cu o determinare topografică prin care să se ia în considerare și planurile de intabulare și cărțile funciare în care este evidențiat P. C., pentru a se verifica dacă suprafața de 5,2461 ha proprietatea reclamantei se suprapune parțial sau total cu suprafața de 5,45 ha ce constituie P. C. și dacă C. de pe C. este edificată parțial sau total pe terenul proprietatea reclamantei sau pe terenul ce constituie P. C., domeniul public al municipiului C.-N.
C. de pe C. constituie proprietatea publică a municipiului, aparținând domeniului public al pârâtului municipiul C.-N., în sensul prev. de art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998.
Conform art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, ceea ce înseamnă că asupra lor nu se poate constitui drept de proprietate privată prin niciunul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate, deci nici prin accesiune. Prin urmare considerentele instanței de apel în temeiul cărora reclamanta a fost forțat
„împroprietărită"; cu C. de pe C., sunt nelegale, atât din perspectiva reclamantei, care nu poate dobândi drept de proprietate prin accesiune asupra unui bun aparținând domeniului public al municipiului, cât și din perspectiva pârâtului M. C.-N., acesta neputând edifica, abuziv, un bun ce urmează să fie inclus în inventarul domeniului public, pe un imobil - teren aflat în proprietate privată. Având în vedere imposibilitatea obiectivă, datăde o dispoziție legală imperativă, de trecere în proprietate privată a Crucii de pe C., pârâții în calitate de proprietari ai acestui bun trebuie să facă demersurile legale pentru a deveni proprietari asupra bunului principal
(terenul) pe care e edificată C. de pe C., în ipoteza în care în urma suplimentării probațiunii potrivit celor arătate, se va statua că într-adevăr, C. de pe C. este edificată pe terenul proprietatea reclamantei.
2. Referitor la porțiunea de 360 mp din str. Ș., cu privire la care raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a relevat că este ocupată de pârâți, expertul a arătat că în documentația topografică din
1993 (ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al S. Român în administrarea operativă a SC T. T. SA C.), nu a fost măsurată și prezentată str. Ș. și limitele proprietăților particulare, pe zona respectivă fiind prezentat doar conturul stabilit și avizat pentru imobilul reclamantei (f. 108 dosar fond).
Față de această precizare a expertului și de împrejurarea necontestată de niciuna dintre părțile litigiului, că str. Ș. a fost supusă unor lucrări de modernizare, se impune, pentru a se stabili clar dacă pârâții ocupă o suprafață din proprietatea reclamantei și în caz afirmativ dimensiunea acesteia, suplimentarea probatoriului cu expertiza.
Pentru acest demers părțile vor depune toate planurile de situație și schițele pe care le dețin cu privire la situația str. Ș., atât anterior modernizării, cât și în prezent.
Pe baza acestor planuri și schițe și a situației de la fața locului, expertul va stabili dacă s-au făcut modificări în zonă cu ocazia efectuării lucrărilor de amenajare/modernizare a str. Ș. și, în caz afirmativ, dacă acestea au avut ca și consecință ocuparea unei suprafețe din terenul aparținând în proprietatea reclamantei. În caz afirmativ, se va delimita această suprafață și se va indica dimensiunea sa.
Întrucât suplimentarea probatoriului potrivit celor arătate nu este posibilă, în prezentul stadiu procesual operând limitările prev. de art. 305
Cod proc.civ., în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod proc.civ., instanța va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la
Tribunalul Cluj.
Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuție necesitatea efectuării unui supliment la raportul de expertiză, întocmit în fața primei instanțe, având ca obiective:
1. verificarea dacă suprafața de 5,2461 ha proprietatea reclamantei se suprapune parțial sau total cu suprafața de 5,45 ha ce constituie P. C. și dacă C. de pe C. este edificată parțial sau total pe terenul proprietatea reclamantei sau pe terenul ce constituie P. C., domeniul public al municipiului C.-N.
2. dacă s-au făcut modificări în zonă cu ocazia efectuării lucrărilor de amenajare/modernizare a str. Ș. și, în caz afirmativ, dacă acestea au avut ca
și consecință ocuparea unei suprafețe din terenul aparținând în proprietatea reclamantei. În caz afirmativ, se va delimita această suprafață și se va indica dimensiunea sa.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta SC U. T. H. SA împotriva deciziei civile nr. 5. din 15 decembrie 2010 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. A. C. M. C. V. M. T.
Red. MV dact. GC
3 ex/(...)
Jud.apel: A.F.Doica, M.T.
| ← Decizia civilă nr. 3677/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 2858/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
