Decizia civilă nr. 3666/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3666/R/2011

Ședința publică din 20 octombrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER : C. B.

S-a luat spre examinare recursul formulat de reclamantul T. A., precum și recursul declarat de pârâții P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 371 din 8 aprilie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), având ca obiect acțiune în baza L. 1..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent T.

A. asistat de avocat S. T., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursurile au fost declarate și motivate în termen, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar întâmpinare.

Curtea, având în vedere că întâmpinarea nu a fost depusă la dosar în termen, apreciază că nu se impune comunicarea acesteia, urmând a fi avută în vedere ca și concluzii scrise.

Reprezentantul reclamantului recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Nemaifiind alte excepții sau cereri, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului

și modificarea sentinței în ceea ce privește cuantumul contravalorii lipsei de folosință de la suma de 3.128 E. la suma de 46.534 E. stabilită de către expertul evaluator, calculată pe întreaga perioadă de timp solicitată.

În opinia sa, instanța fondului a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății și hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Apreciază că pârâții sunt în culpă și pot fi obligați la plata lipsei de folosință începând cu data de 8 decembrie 2001 și nu începând cu data de (...), așa cum s-a reținut, pentru că termenul de 60 de zile prevăzut de lege în care pârâtul era obligat să soluționeze notificarea a expirat la (...), dată la care sa născut dreptul lui la reconstituirea dreptului său de proprietate .

Față de faptul că a fost nevoit să se judece în mai multe cicluri procesuale pentru a i se recunoaște dreptul, nu afectează termenul de la care trebuia și era obligată autoritatea investită, să-i recunoască dreptul.

În ce privește recursurile declarate de către pârâții C. Local al M. C.-N.

și P. M. C.-N., reprezentantul reclamantului solicită respingerea acestora în totalitate, atât în ce privește excepțiile invocate, cât și în ce privește fondul cauzei.

C U R T E A:

Prin sentința civilă nr. 371 din 8 aprilie 2011 a T. C. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. A., împotriva pârâților P. municipiului C.-N. și C. local al municipiului C.-N., și, în consecință, pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma totală de

3.128 E., în echivalentul în lei la cursul B. din ziua plății, constând din: suma de 1.628 E., reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și suma de

1.500 euro, reprezentând daune morale.

Prin aceeași sentință, pârâtul P. municipiului C.-N. să plătească reclamantului suma de 4.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea trimisă în temeiul L. 1. și înregistrată la P. mun. C.-N. sub nr.

59972/3/(...), T. Vladimir, antecesorul reclamantului, a solicitat restituirea terenului în suprafață de 1710 mp, ce a fost proprietatea sa conform CF nr.

14540 nr. top. 12845/1/3, CF nr. 14541 nr. top. 12845/1/4 și CF nr.

14543 nr. top. 12845/1/5, în echivalență cu terenul situat pe str. U. nr. 97, din CF nr. 14677 nr. top. 21081/6/32 în suprafață de 700 mp., aflat în folosința sa, fiindu-i atribuit în baza aprobării nr. 10844/V din (...) a C.ui popular al municipiului C.-N.

Această notificare nu a fost soluționată, motiv pentru care T. Vladimir

și T. A. s-au adresat instanței de judecată.

Procesul a fost finalizat prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de

Tribunalul Cluj în dos. nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea apelului

și a recursului, la data de data de (...), când s-a pronunțat Decizia nr. 5987 a

Î.C.C.J..

La data de (...), reclamantul a trimis primăriei C.-N. o notificare, pentru punerea în posesie și întocmirea procesului-verbal aferent, pentru terenul situat în C.-N., str. U., nr. 97, înscris în CF nr. 14677 nr. top.

21081/6/32, în baza S. civile nr. 3. a T. C. La fel a procedat la data de (...) (f.

31). Răspunsul primăriei a fost că soluționarea cererii a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a procesului, întrucât a formulat recurs .

Nici până la data pronunțării, nu s-a depus procesul verbal de punere în posesie a reclamantului asupra terenului acordat în natură.

Prin Dispoziția emisă de primar la data de (...), ca urmare a S. civile nr. 3. a T. C. și depusă în copie la fila 83, s-a propus acordarea despăgubirilor stabilite prin sentință, pentru partea de teren ce nu poate fi restituită în natură, în condițiile legii speciale, Titlul VII al L. 247/2005.

Deci, în cauză instanța a reținut că dreptul reclamantului asupra terenului de 700 mp din C.-N., str. U., nr. 97, a fost stabilit în mod irevocabil la data de (...), când a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească de atribuire a acestui teren. Această hotărâre judecătorească este echivalentă, ca efecte, cu dispoziția sau decizia prevăzute de L. 1., valorând titlu de proprietate și putând fi întabulate doar la rămânerea irevocabilă.

În raport de dispozițiile art. 40 și 25 alin. 5 din L. nr.1., instanța a apreciat că doar după 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului.

Așadar, reținându-se că pârâtul P. municipiului C.-N. nu a respectat obligația prevăzută la art. 25 alin. 5 din L. 1., privind întocmirea protocolului de predare-preluare, instanța a admis cererea reclamantului de acordare de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobiluluirestituit, începând cu data de (...) și până la data pronunțării, (...), adică pentru 118 zile.

La stabilirea sumei, instanța a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză, în care s-a arătat că pentru terenul în litigiu, valoarea lipsei de folosință pe zi este de 13,80 euro/zi, conform informațiilor din piața chiriilor, rezultând astfel suma de 1.628 E..

Instanța a apreciat că în cauză nu poate fi aplicată valoarea indicată în raportul de expertiză pentru grădinile închiriate de către consiliul local, din domeniul public sau privat al statului, întrucât nu ne aflăm în această situație. Terenul în cauză a devenit proprietatea reclamantului și acesta este îndreptățit că primească cu titlu de despăgubiri suma pe care ar fi obținut-o prin închirierea imobilului pe piața liberă.

Instanța a înlăturat apărările pârâtului, prin care a susținut că punerea în posesie se va face doar după intabularea reclamantului, întrucât art. 25 alin. 4 din L. 1. se referă în mod expres la dispoziția sau decizia de restituire, arătând că acestea constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliara. Ori, în cauză, reclamantul a dobândit dreptul printr-o hotărâre judecătorească, pronunțată în contradictoriu cu pârâtul din prezenta cauză, deci opozabilă acestuia, și care constituie titlu executoriu fără intabulare.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de către reclamant, instanța a avut în vedere practica Curții E.pene a D. O., care a acordat daune morale pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererilor de restituire a proprietăților ori pentru situațiile în care nu au fost puse în executare hotărâri judecătorești. Sumele acordate au variat între 2.000 și

3.000 euro, în funcție de durata în timp a soluționării cererilor.

În prezenta cauză, instanța a reținut că notificarea pentru restituirea proprietății a fost depusă în (...), că urmare a nesoluționării acesteia, reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței și, că deși în anul 2008 reclamantul a obținut o hotărâre judecătorească prin care a fost soluționată notificarea, în sensul recunoașterii îndreptățirii sale la măsurile reparatorii prevăzute de L. 1., pârâtul a promovat apel și apoi recurs, ambele dovedindu-se a fi nefondate. În plus, nici după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care i se atribuia în proprietate un teren de 700 mp., iar pentru porțiunea de teren ce nu poate fi restituită în natură s-a stabilit dreptul la despăgubiri, această hotărâre nu a fost pusă în executare, terenul nefiind predat în posesie, iar despăgubirile urmează a fi plătite în condițiile legii speciale.

Din cele reținute, rezultă că reclamantului i s-a produs un prejudiciu moral, prin prelungirea nejustificată a procedurilor de restituire a proprietății, fapt de natură să producă suferințe psihice și pentru care pârâții sunt în culpă, astfel că ei sunt datori, în temeiul art. 998, 999 Cod civil, să repare acest prejudiciu. La stabilirea sumei datorate, instanța are în vedere sumele apreciate de Curtea E. a D. O. ca fiind echitabile, precum și împrejurările speței, astfel că va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 1500 euro, cu titlu de daune morale.

P. municipiului C.-N. a fost obligat să plătească reclamantului suma de 4.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul de expert (1600 lei) și onorariul avocațial (2500 lei).

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantul și pârâții.

Reclamantul a solicitat admiterea în parte a recursului și în consecință, modificarea sentinței atacate în ceea ce privește cuantumulcontravalorii lipsei de folosință de la suma de 3128 euro la suma de 46.534 euro.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ., reclamantul a arătat că pârâții sunt în culpă și pot fi obligați la plata lipsei de folosință începând cu data de (...), adică la 60 de zile de la data la care erau obligați să soluționeze notificarea și nu de la 30 de zile când hotărârea a devenit irevocabilă, așa cum greșit a reținut instanța fondului.

Pârâtului Primatul mun. C.-N. îi revenea obligația în baza L. nr.1. să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile de la depunerea ei. Cum pârâtul, ca autoritate investită de lege cu soluționarea notificării nu și-a îndeplinit obligațiile în termenul legal, respectiv până la data de (...), datorează plata contravalorii lipsei de folosință.

Faptul că reclamantul a fost nevoit să se judece în mai multe etape procesuale pentru a obține un drept recunoscut, nu poate să-i afecteze termenul de la care trebuia și era obligată autoritatea investită să-i recunoască dreptul.

Pârâții C. Local al municipiului C.-N. reprezentat prin P. și P. mun. C.-

N., au solicitat modificarea sentinței atacate, invocând excepția nelegalei timbrări a acțiunii, precum și a inadmisibilității acesteia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 999 și urm. Cod proc.civ., pârâții au arătat următoarele:

Cu privire la excepția nelegalei timbrări a acțiunii, recurenții au arătat că raportat la prevederile art. 14 din L. nr. 146/1997 coroborate cu art. 20 din același act normativ, reclamantul datora taxă judiciară de timbru iar neplata ei trebuia să atragă sancțiunea anulării acțiunii.

În ce privește pârâtul C. Local al municipiului C.-N., acesta a invocat

și lipsa calității procesuale pasive, raportat la faptul că, potrivit prevedeilor

L. nr.1., competența de a soluționa notificările depuse în temeiul acesteia, revine P.ui mun. C.-N.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de acțiune privind daunele reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu, pârâții au arătat că aflându-ne în prezența răspunderii civile delictuale, reclamantului îi revenea obligația de a dovedi existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, existența unui prejudiciu patrimonial și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Simpla prezentare a faptului ilicit săvârșit de pârât, respectiv nepunerea în aplicare a sentinței civile nr. 3. nu este suficientă pentru angajarea răspunderii pârâtului. N. procedurii de punere în posesie a reclamantului cu terenul în litigiu nu se datorează culpei pârâților, întrucât reclamantul ar fi trebuie să îndeplinească anterior formalitățile de publicitate imobiliară.

În ce privește contravaloarea lipsei de folosință, aceasta se raportează la veniturile pe care reclamantul le-ar fi realizat dacă ar fi folosit el însuși terenul respectiv, doar acestea reprezentând un prejudiciu direct ce se reflectă în patrimoniul reclamantului.

În ce privește solicitarea reclamantului privind daunele morale, pârâții au arătat că raportat la obiectul acțiunii, acestea nu pot fi acordate, întrucât reprezintă consecințe de natură nepatrimonială, cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice, sociale, prin lezarea unui drept sau interes patrimonial, cerințe ce nu sunt îndeplinite în cauză.

Examinând recursul declarat de reclamant, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 cu 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Reclamantul a notificat pârâtul P. mun. C.-N., solicitând să dispună restituirea terenului în suprafață de 1710 mp, ce a fost proprietatea sa, conform CF 14540 C., nr. top 12845/1/3, CF 14541 C., nr. top 12845/1/4 și CF 14543 C. nr. top 12845/1/5 în echivalență cu terenul situat pe str. U. nr. 97, înscris în CF 14677 C., nr. top 21081/6/32 în suprafață de 700 mp, aflat în folosința sa și care le-a fost atribuit în baza aprobării nr. 10844/V din (...) a fostului C. P.ular al mun. C.-N.,

Urmare nesoluționării notificării, reclamantul s-a adresat instanței de judecată în anul 2004, demersurile sale fiind finalizate prin sentința civilă nr. 3. a T. C., irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.

5987/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

Urmare pronunțării sentinței civile nr. 3. a T. C., s-a stabilit dreptul reclamantului la măsuri reparatorii sub forma acordării de bunuri în compensare și prin echivalent în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 700 mp, situat în mun. C.-N., str. U. nr. 97, înscris în CF

14677 C. nr. top 21081/6/32 și dreptul la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru partea din imobil pentru care nu poate fi acordată măsura compensării.

După pronunțarea acestei sentințe, pârâtul P. mun. C.-N. emite la (...) dispoziția nr. 2247 prin care propune acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri în condițiile Titlului VII din L. nr. 247/2005, pentru partea din imobilul teren situat din punct de vedere administrativ în C.-N., str. Observatorului nr. 171-175, pentru care nu poate fi acordată măsura compensării.

La (...) reclamantul notifică P. mun. C.-N. în sensul de a fi pus în posesie și de a se întocmit proces verbal aferent pentru terenul situat în C.- N., str. U. nr. 97, înscris în CF 14677 C., nr. top 21081/6/32, însă soluționarea notificării lui a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a recursului declarat de reclamant cu privire la sentința civilă nr. 3. a T. C.

Instanța de fond calculează în mod legal despăgubirile ce i se cuvin reclamantului în raport de data de (...), în raport de următoarele considerente:

Conform prev. art. 25 alin. 5 din L. nr.1., „proprietarii cărora prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului";.

Conform art. 40 din L. nr.1., „nerespectarea obligației prevăzute la art. 25 alin. 5 atrage obligația deținătorului căruia îi revine această obligație de a plăti noului proprietar o sumă calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului restituit";.

Protocolul de predare-preluare cerut de art. 25 alin. 5 din L. nr.1. nu a fost încheiat, deși reclamantul a trimis Primăriei mun. C.-N. o cerere (f. 8) prin care a solicitat punerea în posesie și întocmirea procesului verbal pentru terenul situat în C.-N., str. U. nr. 97, înscris în CF 14677 nr. top

21081/6/32 în baza sentinței civile nr. 3. a T. C. C. a fost reiterată la data de 27 mai 2010. Motivul pentru care însă nu s-a încheiat acest proces verbal a fost acela că, cererea nu poate fi soluționată până la soluționarea irevocabilă a recursului declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr. 3. a T. C.

Rezultă așadar că P. mun. C.-N. nu și-a respectat obligația de a întocmit obligația de a-l pune în posesie pe reclamant și dea întocmit procesul verbal de predare-primire aferent, astfel că în raport de dispozițiile art. 40 din L. nr.1., datorează reclamantului despăgubiri.

În același sens al cerințelor art. 25 alin. 5 din L. nr.1., protocolul de predare-preluare se încheie în mod obligatoriu în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției de restituire. În speță, hotărârea judecătorească echivalentă cu dispoziția de restituire cerută de L. nr.1. este decizia nr. 5987/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

În consecință, în raport de textele arătate, termenul de 30 de zile de la care reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor prev. de art. 40 din

L. nr.1., pentru lipsa de folosință a imobilului, despăgubiri care se calculează de la data de (...). Față de data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 3. a T. C., (...), data respingerii recursului declarat de către reclamant prin decizia civilă nr. 5987/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, la care s-a adăugat perioada de 30 de zile prev. de art. 25 alin. 5 din L. nr.1., instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, obligând pârâții să plătească reclamantului suma de 3128 E., echivalent în lei la data efectuării plății, sumă compusă din 1628 E. reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului și 1500 E. reprezentând daune morale.

Criticile recurentului cu privire la cuantumul despăgubirilor reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului sunt nefondate, având în vedere perioada pentru care i se cuvin despăgubiri, perioadă cuprinsă între (...) - (...), adică 118 zile, acestei perioade aplicându-i-se valoarea lipsei de folosință pentru fiecare zi de întârziere de 13,80 E., așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică efectuată în cauză, această sumă reprezentând contravaloarea chiriei de piață pe care ar fi obținut-o reclamantul prin închirierea acestui imobil.

Sentința pronunțată de tribunalul C. nu a fost atacată de reclamant sub aspectul daunelor morale.

În ce privește recursul pârâților, curtea apreciază că este nefondat sub aspectul daunelor materiale, pentru aceleași considerente reținute cu privire la recursul reclamantului.

În ce privește critica privind acordarea daunelor morale, curtea apreciază că este nefondată, având în vedere practica Curții E.pene a D. O. care a acordat daune morale pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererilor de restituire a proprietăților. Or, în cauză, curtea constată că notificarea a fost depusă de către reclamant la data de (...) și că urmare nesoluționării acesteia în termenul de 60 de zile prevăzut de L. nr.1., reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată pentru obligarea pârâtului de -ai soluționa notificarea. Mai mult, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care reclamantului i se atribuia în proprietate un teren de 700 mp, în compensarea suprafeței de teren ce nu i-a putut fi restituită în natură, pârâtul a întârziat, așa cum s-a reținut în aliniatele precedente încă 118 zile până la punerea efectivă în posesie a reclamantului cu această suprafață de teren.

Toată această procedură prelungită nejustificat a produs reclamantului suferințe psihice, pentru care pârâții sunt în culpă, astfel că ei sunt datori a repara acest prejudiciu.

În ce privește excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâți, curtea apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente: art. 50 alin.

1 din L. nr.1., prevede că „cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru";.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată prin motivele de recurs, curtea apreciază că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din dispozițiile acestui text de lege rezultă că deținător al imobilului este Municipiul C.-N., dreptul de proprietate al acestuia exercitându-se în cazul de față prin C. Local al municipiului C.-N. în limitele competenței prev. de art. 36 din L. nr. 213/1998. Dreptul de administrare a patrimoniului unităților administrativ-teritoriale revine autorităților administrației publice, prin care se realizează autonomia locală, ele asigurând și reprezentarea în relațiile cu terții. Prin urmare, C. Local al municipiului C.-N. reprezentat prin primar are calitate procesuală pasivă în cauză, alături de P. municipiului C.-N., căruia îi revin competențe în soluționarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile L. nr.1..

Pentru considerentele reținute, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.

1 Cod proc.civ., recursul pârâților va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. A. și recursul declarat de pârâtul C. Local al municipiului C.-N. și P. mun. C.-N. împotriva sentinței civile numărul 371 din 8 aprilie 2011 a T. C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. C. A. A. C. ANA I. C. B.

Red. IA dact. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: O.R.G.

← Decizia civilă nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia civilă nr. 2037/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia civilă nr. 3666/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3666/2011, Curtea de Apel Cluj