Decizia civilă nr. 722/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de M. și A. S., pentru Minori și F.
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 722/R/2011
Ședința publică din 24 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER : C. B.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamanta A. V., precum și recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D. G. A F. P. C., împotriva sentinței civile nr. 1 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimatul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect despăgubiri L.a nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 22 februarie 2011, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare prin care solicită constatarea nulității recursului formulat de către reclamantă.
C., având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 4 ianuarie 2011, după intrarea în vigoare a L. 221/2009, apreciază calea de atac exercitată de către reclamantă ca fiind recursul și nu apelul.
C., din oficiu, invocă excepția nulității recursului declarat de către reclamanta recurentă având în vedere că acesta nu se încadrează în prevederile art. 306 alin. 1 C.proc. civ.
Reprezentanta P.ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nulității recursului și respingerea recursului declarat de către pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 1 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civila înaintată de reclamanta A. V. împotriva S.UI R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, s-a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive constând în strămutarea în altă localitate a reclamantei și a părinților acesteia Moga E. și Moga Dumitru și stabilirea domiciliului obligatoriu, masuri stabilite in anul 1949.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă de despăgubiri.
Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din copia adresei nr. A-137 din (...) eliberata de M. F. precum si din actele din dosarul nr. 1445/72, comunicat in copie de C. , rezulta ca in baza Deciziei M.A.I nr.
83 /1949, Moga Dumitru si Moga E. împreuna cu întreaga familie, a fost dislocat de M. T. si trimis in localitatea A. intrucat a posedat 75 ha teren arabil, Moga Dumitru făcând parte din PNT M., Moga E. nefiind înregistrata ca ar fi făcut politica.
Aceste acte se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu actele de la fila 21 și 42, care au dovedit că reclamanta și părinții săi au avut stabilit domiciliul obligatoriu în loc. A., că nu i s-a acordat acesteia posibilitatea de a-și continua studiile.
Prin Decizia nr. 6710/(...), emisa de M. A. I., s-au ridicat restricțiile domiciliare , familiei Moga Dumitru.
Conform Hotărârii nr. 221/(...) emisa de D. de M., S. S. si F. - C. pentru Aplicarea D. L. 1., s-a stabilit pentru reclamanta calitatea de persoana persecutata pe motive politice, si i-au fost acordate drepturile reglementate Decretul L. 1. .
În raport de probele administrate, instanța a apreciat ca fiind incidente si aplicabile in speța dispozițiile art. 4 al 2 din L.a 221/2009 potrivit cărora persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora, motiv pentru care a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive constând în strămutarea în altă localitate a reclamantei și familiei Moga E. -mama și Moga Dumitru - tatăl) și stabilirea domiciliului obligatoriu.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea paratului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, tribunalul a reținut că prin decizia C. C. nr. 1., au fost declarate neconstitutionale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din L.a 221/2009, dispoziții pe care reclamanții își întemeiază prezenta acțiune.
In considerentele acestei decizii se retine ca art. 5 alin1 lit. a din L.a
221/2009, contravine dispozițiilor art. 1 alin. 3 si 5 din Constituție, care prevăd ca in R. respectarea legilor este obligatorie iar dreptatea este valoare suprema.
Caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 5 a1 lit a din L.a
221/2009, s-a stabilit având in vedere ca prevederile sus menționate din L.a
221/2009 au același scop ca si art. 4 din Decretul L. 1. , singura diferența consta doar in modalitatea de plata, adică o suma globala in loc de prestații lunare,altfel spus prin art. 5 alin. 1 lit a din L.a 221/1990 s-a urmărit repararea aceluiași prejudiciu deja reparat prin prevederile D. L. 1. , fiind diferita doar modalitatea de plata.
Ca urmare a declarării ca neconstituțional al acestui text de lege, de la momentul declarării sale ca fiind neconstituțional el este suspendat de drept iar după 45 de zile de la publicarea deciziei isi încetează efectele juridice daca legiuitorul nu intervine pentru a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției .
Întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru a pune de acord prevederile declarate neconstitutionale, aceste prevederi si-au încetat efectele juridice, ca atare prezenta acțiune nu mai are un fundament legal un temeiul juridic in baza căruia ar putea fi admisa acțiunea si prin care instanța să poată dispune acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți, respectiv antecesoarei acestora.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., instanța a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată proporțional cu admiterea în parte a acțiunii, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă raportat la prev. art. 4 alin. 2 coroborate cu art. 3 din L.a nr.
221/2009, deoarece dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu nu se încadrează în categoria măsurilor pentru care instanța poate constata caracterul politic.
Interpretarea corectă a art. 4 alin. 2 din L.a nr. 22172009, este aceea că măsura administrativă având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu întemeiată pe un alt act normativ decât cele arătate la art. 3 din L.a nr. 221/2009, nu se încadrează în categoria măsurilor pentru care instanța poate constata caracterul politic deoarece „nu este o altă măsură";. În speță, măsura administrativă a avut ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, măsură prevăzută la art. 3 din L.a nr.
221/2009, astfel că nu se mai impune constatarea caracterului politic al acestei măsuri.
Acțiunea reclamantei este nefondată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 4 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 1 alin. 3 din L.a nr.
221/2009. Aceasta pentru că, art. 4 alin. 2 face trimitere la art. 1 alin. 3 din lege, care, la rândul său definește caracterul politic al faptei dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prev. de art. 2 alin.1 din OUG nr. 214/1999, text care prevede că forma de luptă împotriva regimului totalitar presupune o atitudine vădit activă, de implicare în răsturnarea regimului comunist.
Prin urmare, în sarcina S.ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi reținută vreo culpă care să atragă obligarea lui la plata cheltuieli de judecată, împrocesuarea lui fiind obligatorie și expres prevăzută de lege.
Sentința civilă nr.1/(...) a T.ui C. a fost atacată și de către reclamanta
A. V., care prin avocat a depus la dosarul cauzei în data de (...) scriptul intitulat apel împotriva sentinței civile nr. 1., prin care a solicitat
„modificarea în parte a sentinței civile nr. 4. pronunțată în dosarul mai sus menționat, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate";. Prin același script, reclamanta a arătat că va depune motivele de apel până la primul termen de judecată.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul S. R. prin MFP a invocat nulitatea recursului formulat de reclamanta A. V.
Examinând recursul declarat de reclamanta A. V., curtea constată următoarele:
La pronunțarea sentinței civile nr.1/(...) tribunalul a indicat calea de atac împotriva acesteia ca fiind recursul în 15 zile de la comunicare, comunicare făcută către reclamantă în data de (...) conform dovezii de la fila
150.
Prin urmare, în mod greșit reclamanta și-a intitulat calea de atac împotriva acestei hotărâri ca fiind apelul.
Conform dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2, iar conform alin. 2 din același text, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este obligată să le pună în dezbaterea părților.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia din motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat. Simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția pronunțată cu solicitarea de a se modifica în parte sentința atacată și de a fi admisă acțiunea în întregime, nu permite instanței de recurs o cenzurare a sentinței atacate.
În consecință, curtea constată că nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs formulate de reclamantă în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac, care are drept consecință constatarea nulității recursului declarat de reclamantă.
În ce privește recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice, curtea apreciază că acesta este nefondat și în consecință în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Probele administrate în cauză au dovedit că măsura administrativă luată împotriva reclamantei și a familiei acesteia, aceea de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu a fost întemeiată pe prevederile L. nr. 1., pentru înfăptuirea reformei agrare, act normativ ce nu este enumerat printre actele normative arătate la art. 3 din L.a nr. 221/2009. Acest fapt nu poate duce însă la concluzia că cei afectați de aplicarea dispozițiilor L. nr.
187/1947 nu pot solicita instanței să constate caracterul politic al acestei măsuri în temeiul dispozițiilor art.4 alin. 2 din L.a nr. 221/2009 pe raționamentul că această măsură, întemeiată pe un alt act normativ decât cele arătate la art. 3 din L.a nr. 221/2009, nu se încadrează în categoria măsurilor pentru care instanța poate constata caracterul politic.
Interpretarea corectă a art. 4 alin. 2 din L.a nr. 221/2009 este acela că instanța poate constata caracterul politic al altor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 din același act normativ. Măsura administrativă constând în strămutarea în altă localitate a reclamantei și părinților săi, cât și stabilirea domiciliului obligatoriu al acestora, măsuri luate în anul 1949, se încadrează în alte măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 din L.a nr. 221/2009, măsuri pentru care instanța poate constata caracterul politic al acestora.
Susținerile recurentului S. R. cu privire la faptul că instanța nu trebuia să constate caracterul politic al măsurii administrative constând în strămutarea în altă localitate și stabilirea domiciliului obligatoriu al reclamantei și familiei sale, cu motivarea că această măsură este prevăzută în mod expres în lege este nefondată, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 3 din L.a nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate la acest text de lege. T. legal al măsurii dispuse în contra reclamantei și familiei sale nu sunt indicate în mod expres în actele depuse la dosarul cauzei, singurul act care conduce instanța spre concluzia că măsurile au fost luate în temeiul L. nr. 1., fiind adresa nr.
24038/XII/(...) al Sfatului P.ular al Regiunii C.. Or, acest act normativ, L.a nr. 18771945 nu este enumerată printre actele normative arătate la art. 3 din L.a nr. 221/2009, astfel că în mod legal instanța de fond a analizat și concluzionat în final că măsurile luate împotriva reclamantei și familiei sale au caracter politic.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. V. împotriva sentinței civile nr. 1 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA I. A. C. A. A. C. C. B.
Red. IA dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: F.S.Bochis
| ← Decizia civilă nr. 1525/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 137/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
