Decizia civilă nr. 1180/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMI.
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1180/R/2011
Ședința publică din 30 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
JUDECĂTORI
T.-A. N.
M.-C. V. A.-A. P.
GREFIER:
M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele C. E., C. L. G., C. M. M., împotriva deciziei civile nr. 4. din 29 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., SC C. SA PRIN LICHIDATOR SC AT P. SA, M. G., M. C., G. E., M. D.-A., H. M., B. G., M. M. (născută B.), T. ANA (născută B.), N. E. (născută B.), B. A., B. E., G. I., T. S., M. I. D., C. C.-M., C. M.-A.- A., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantelor-recurente C. E., C. L. G., C. M. M., avocat P. O.-V., pârâtul- intimat M. G. asistat de avocat B. C. care o reprezintă și pe pârâta-intimată
M. C., reprezentanta pârâților-intimați C. C.-M. și C. M.-A.-A., avocat U. L.-
M., și pârâții-intimați B. G., M. M. (născută B.) și B. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în speță, doamnele judecător M.-C. V. și T.-A. N., membre ale completului de judecată C3R investit cu soluționarea prezentului recurs, au formulat o cerere de abținere de la judecarea acestei cauze, care a fost soluționată la data de 30 martie
2011, în sensul respingerii acesteia.
La termenul de azi, reprezentanta recurentelor depune la dosar răspuns la întâmpinarea intimaților M. C. și M. G., la care a fost anexată copia acțiunii promovată de reclamanta C. E. în anul 1997, înregistrată sub nr. 10502/1997, întâmpinarea formulată în acel dosar de către pârâtul P. M. C.-N. și copia CF nr. 2785 C., în care este menționat sechestrul. Se comunică reprezentanților părților prezenți la dezbaterile de azi câte un exemplar din răspunsul la întâmpinare.
Reprezentanții intimaților M. C. și M. G., avocat B. C. și a intimaților C. C.-M. și C. M.-A.-A., avocat U. L.-M., solicită să le fie comunicate și actele anexate întâmpinării.
Reprezentanta recurentelor arată că le va comunica după dezbateri și eventual dacă se consideră necesar se poate amâna pronunțarea hotărârii, pentru ca reprezentanții intimaților să poată să-și exprime poziția procesuală și cu privire la acestea.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, incidența prevederilor art. 24 din L. nr. 10/2011, având în vedere că aceste dispoziții legale au fost introduse prin L. nr. 2., la data intrării în vigoare a acestui act normativ, apelul reclamantelor fiind deja promovat.
Reprezentanta recurentelor apreciază că se poate lua în considerare acest text întrucât se aplică legea în vigoare la momentul judecării cauzei, având în vedere că legea civilă este de aplicare imediată.
Reprezentantul intimaților M. C. și M. G., avocat B. C., arată că doar legea de procedură civilă este de aplicare imediată, astfel că prevederile art. 24 din L. nr. 10/2001, nu sunt incidente în speță.
Reprezentanta intimaților C. C.-M. și C. M.-A.-A., avocat U. L.-M., arată că achiesează celor anterior arătate de reprezentantul intimaților M. C. și M. G.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantelor-recurente, doamna avocat P. O.-V., susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii introductive de instanță, așa cum a fost precizată și extinsă, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, în cuantum de 1455 lei, potrivit chitanțelor pe care le depune la dosar.
C. că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii, mai exact a prevederilor art. 24 din L. nr. 10/2001. Potrivit acestui articol, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură. Potrivit mențiunilor din foaia C a CF 2785 C., asupra imobilului în litigiu s-a aplicat un sechestru penal asupra porțiunilor aparținând lui C. V. și soția C. E. A. mențiuni există și în procesul-verbal de sechestru asigurător încheiat la 23 martie 1962. În concluzie, în înțelesul Legii nr. 10/2001, respectiv a art. 24 alin. 1 și 2 se consideră că dacă statul a preluat imobilul de la C. V. și E., aceștia au fost proprietarii imobilului. Mai mult, s-a făcut dovada prin înscrisul sub semnătură privată că proprietarii de carte funciară R. E. și M. R. au înstrăinat imobilul în litigiu către C. V. și E. Cu toate că se susține că acest înscris nu ar fi valabil formal, în condițiile art. 2 din D. nr. 221/1950, reprezintă un început de dovadă scrisă, alături de toate celelalte deja prezentate în probarea împrejurării că la data preluării imobilul aparținea soților C., de la care a și fost preluat. Raportat la toată această stare de fapt, și la probațiuneaadministrată, în mod evident sunt îndeplinite condițiile art. 24 din L. nr.
10/2001, întrucât recurentele dețin înscrisuri în dovedirea prezumției instituite de acest articol, prezumție constând în presupunerea rezonabilă că soții C. erau proprietari de facto ai imobilului în litigiu.
Practic, instanța de apel a lipsit de conținut prevederile art. 24 din
L. nr. 10/2001 apreciind că nu-și găsește aplicarea într-o situație care se pliază perfect pe textul de lege.
Solicită de asemenea să se constate nulitatea preluării imobilului de către S. R. în considerarea sentinței civile nr. 1. a J. C.-N. precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu chiriașii în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât aceste contracte au fost încheiate cu fraudă la lege deoarece imobilul nu intra sub incidența acestei legi , acesta fiind preluat ca urmare a unei condamnări penale de natură politică.
Reprezentantul pârâților-intimați M. G. și M. C., dl. avocat B. C. solicită respingerea recursului în principal ca fiind inadmisibil, iar în subsidiar ca fiind nefondat, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a deciziei recurate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar. C. că recursul este inadmisibil întrucât acesta nu se încadrează în prevederile art. 304 pct.
9 Cod procedură civilă, prin motivele de recurs se critică exclusiv aprecierea probelor și se solicită instanței de recurs ca aceste probe să fie reapreciate. În mod evident acestea se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 10 și 11
Cod procedură civilă, în prezent abrogate. A. că hotărârea recurată este expresia unei juste aprecieri a probelor și rezultatul corectei interpretări a textelor legale. Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a și art. 23 din L. nr.
10/2001, sarcina probei proprietății, deținerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire, revine persoanei care pretinde dreptul. Noțiunea de acte doveditoare la care face referire art. 23 din lege, a fost precizată prin N. M. aprobate prin HG. Nr. 2., în art. 23.1 lit. a-h, în care s-au enumerat înscrisurile cu valoare probantă în dovedirea dreptului de proprietate de către persoana îndreptățită (acte translative de proprietate, acte ce atestă calitatea de moștenitor, acte ce permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, etc.). În această cauză, recurentele nu au făcut dovada proprietății imobilului în persoana antecesorului lor în drepturi, astfel încât calitatea lor de persoane îndreptățite la revendicarea imobilului nu a fost probată. Recurentele nu au reușit să facă dovada calității procesuale active și interesul de a promova această acțiune, câtă vreme nu au făcut dovada exercitării dreptului de proprietate la data preluării imobilului în persoana lor ori a antecesorilor acestora și nu au reușit să înfrângă prezumția potrivit căreia cartea funciară garantează proprietarul precum și celelalte probe existente la dosar care nu sunt altceva decât probe contrare la care face referire textul art. 24 din L. nr. 10/2001, de natură a dovedi netemeinicia pretențiilor introductive.
Reprezentanta pârâților-intimați C. C.-M. și C. M.-A.-A., solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică șilegală a deciziei recurate, și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, potrivit chitanței pe care o depune la dosar. A. că în mod corect a fost respins ca nefondat apelul reclamantelor și a fost menținută ca legală sentința instanței de fond. Prin memoriul de recurs, reclamantele invocă faptul că instanța de fond a respins acțiunea fără a analiza fiecare capăt de cerere în parte și fără a se pronunța în dispozitiv în acest sens. Or, în apel, aceste motive nu au fost invocate niciodată. Instanța de apel s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel invocate de reclamante în memoriul scris. C. că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, respectiv a prevederilor art. 24 din L. nr. 10/2001. Așa cum corect a motivat instanța de apel, procesele-verbale de confiscare a imobilului sunt contrazise de cartea funciară, în care apar înscriși alți proprietari, astfel încât prezumția la care se referă art. 24 din L. nr. 10/2001 a fost răsturnată prin probe contrare concludente, din care rezultă că la data confiscării, imobilul era proprietatea altor persoane. În mod corect instanța de apel ca și cea de fond a reținut că imobilul din litigiu a fost preluat de la M. R. și R. V. în baza D.ui nr. 1.. Astfel, reclamantele nu erau îndreptățite la promovarea acțiunii, câtă vreme antecesorii acestora sau ele nu aveau calitatea de proprietari tabulari la data trecerii imobilului în proprietatea S. R.. Imobilul în speță, vândut de către S. în baza Legii nr.
112/1995, a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fiind preluat în baza D.ui nr. 115/1951, astfel că în cauză nu se pune problema bunei sau relei credințe.
Pârâții-intimați B. G., M. M. (născută B.) și B. E. solicită respingerea recursului, pentru considerentele arătate de reprezentanții pârâților-intimați, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8122/(...), pronunțată în dosar nr. 5206/2002 al J. C.-N., s-a respins acțiunea civilă formulată precizată și extinsă formulată de reclamantele C. E., C. L. G., și C. M. M. împotriva pârâților S. R. prin C. Local al mun.C.-N., SC C. SA prin lichidator SC AT P. SA C., M. G. și M. C. B. F., B. A., G. E., M. D. și H. M., având ca obiect constatare n u l i t a te absolută.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 1524/1962 a C.ui E. al S. P. C., s-a constatat trecerea în proprietatea statului, pe bază de confiscare de la condamnatul C. V. a cotei de ½ - a parte din imobilul situat în C.-N., str. Dijmei nr. 27 compus din 13 apartamente și un atelier înscris în CF nr. 2785 cu nr. top
5147- art I pct. 3.
Actul administrativ menționat a fost emis ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 143/(...) a T. Militar al Regiunii Militare C. și deciziei nr.
157/(...) a T. Suprem - Colegiul Militar prin care s-a dispus condamnareainculpatului C. W. pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută de art.2o9 pct.2 lit.a din Codul Penal anterior.
In același timp, în baza art.25 pct.6 C.pen. s-a dispus confiscarea averii inculpatului.
Din adresa nr.3901/(...) instanța a reținut că imobilul situat în C.-N. str. Dijmei nr. 27 înscris în CF nr. 2785 cu nr. top 5147, compus din două corpuri de casă cu teren de 377 stj.p., care a intrat în proprietatea statului în baza D.ui nr.1., urma să fie preluat de la proprietarii R. E. și M. R.
Din foaia de proprietate a cărții funciare nr. 2785 C. a rezultat că reclamanta C. E. și defunctul C. W. nu aveau calitatea de proprietari tabulari la data trecerii imobilului în proprietatea S. R..
De altfel acest fapt a reieșit cu claritate și din contractul de vânzare- cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de (...) între proprietarii tabulari de sub B+ 4,5 din CF 2735 C., R. E. și M. R. și reclamanta C. E.
In cuprinsul înscrisului menționat, în realitate o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, reclamanta C. E. a avut calitatea de promitent cumpărător.
Din actele depuse în probațiune instanța a reținut că până la data pronunțării hotărârilor penale arătate părțile nu au perfectat actul de înstrăinare în formă autentică, astfel încât nu a operat transferul dreptului de proprietate.
Antecontractul de vânzare-cumpărare, sau, în alți termeni, promisiunea sinalagmatică diferă de contractul de vânzare-cumpărare propriu-zis prin aceea că are ca obiect o obligație de a face și nu de a da.
Situația imobilului în cauză este reflectată și de înscrierile efectuate în
CF nr. 2785 C. Astfel transferul dreptului de proprietate a operat de la R. E.
și M. R. ( B+4,5) la S. R.(B7).
In lumina considerentelor arătate, în temeiul prevederilor art.l al.l și art.2 alin.l l it.b din L. nr. 10/2001, art. 1073 C. civil, instanța a respins acțiunea civilă precizată și extinsă formulată de reclamanții C. E.,C. L.-G. și C. M. M., ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 4. (...) a T. C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele C. E., C. M. M., C. L. G. împotriva sentinței civile nr. 8122/(...) pronunțată în dosar nr. 526/2002 al J. C.-N., care a fost păstrată în întregime.
Au fost obligate apelantele să plătească intimatului C. M. suma de
1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
La data de (...) judecarea apelului a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.
4135/2004 a J. C.-N., având ca obiect validarea antecontractului de vânzare- cumpărare provizoriu încheiat la data de (...), având ca obiect imobilul înscris în Cf nr. 2785 C., cauza fiind repusă pe rol la data de (...).
La (...) reclamantele apelante și-au extins acțiunea chemând în judecată în calitate de pârâți pe cumpărătorii care au încheiat contracte de vânzare- cumpărare având ca obiect apartamentele din imobilul în litigiu.
Primul motiv de apel referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea necompetenței altei instanțe a fost apreciat ca neîntemeiat.
În susținerea acestui motiv, reclamantele apelante s-au întemeiat pe raportul de expertiză depus la dosar, din cuprinsul căruia ar rezulta că doar valoarea terenului de 1357 mp este de 85.769 USD, respectiv 2.475.391.905 lei. La această valoare se adaugă cea a construcțiilor la valoarea menționată în contractele de vânzare-cumpărare. A. în vedere valoarea obiectului cauzei, este evident că aceasta se situează peste limita la care legiuitorul a atribuit competența materială judecătoriei.
Chiar dacă raportat la momentul pronunțării sentinței, susținerea reclamantelor apelante ar părea întemeiată, la momentul judecării apelului, urmare a modificării dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.b C. proc. civ., prin L. 2., limita valorică a cauzelor ce intră în competența tribunalelor a crescut la suma de
500.000 lei.
Potrivit acestei limite și valorii obiectului cauzei, pricina revine în competența judecătoriei, astfel încât ar apărea ca lipsită de logică soluția desființării sentinței pentru încălcarea normelor de competență, cu trimiterea cauzei spre rejudecare tot judecătoriei, care este instanța competentă în momentul de față să soluționeze litigiile ar căror obiect are o valoare mai mică de
500.000 lei.
Celelalte motive de apel au fost apreciate de asemenea neîntemeiate.
Din cuprinsul cărții funciare 2785 C., rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea tabulară a numiților R. E. și M. R., nu a antecesorului C. V. și a reclamantei C. E.
Antecontractul de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantele apelante nu este un act translativ de proprietate, în temeiul căruia să fi operat transferul proprietății de la proprietarii tabulari la C. V. și C. E., ci este un act care dă naștere unui drept de creanță în favoarea promitenților cumpărători, acela de a pretinde de la promitenții vânzători încheierea contractului în formă autentică. Reclamantele apelante au întreprins un astfel de demers prin introducerea acțiunii înregistrată pe rolul J. C.-N. sub nr. 7088/2003, prin care în contradictoriu cu proprietarii tabulari R. E. și M. R., au solicitat să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare provizoriu încheiat la data de (...) reclamanta C. E. împreună cu fostul său soț C. V. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C.-N., str. Dijmei nr. 27 înscris în CF
2785 C. cu nr. top. 5147 și 5147/2 compus din casă, cu 11 locuințe și curte în suprafață toată de 377 stjp și să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantelor cu titlu de vânzare-cumpărare și moștenire.
Prin Sentința civilă nr. 1. pronunțată la data de (...), Judecătoria Cluj-
Napoca, irevocabilă, prin respingerea apelului și recursului, s- a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor.
Stabilindu-se cu putere de lucru judecat nevalabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare din (...), acesta nu este apt să justifice calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în cauză și implicit de persoane interesate in desființarea actelor de înstrăinare încheiate intre S. român și chiriași.
Au fost depuse la dosar acte din care rezultă că s-ar fi dispus confiscarea acestui imobil de la reclamanta C. E. și soțul acestuia C. V..
Pornind de la aceste înscrisuri doveditoare, reclamantele se prevalează de prev. art. 24 din L. 10/2001.
Potrivit acestui act normativ, în absența unor probe contrare, existența și, după care, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ, sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prev. alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub. Nume de proprietar.
În speță, procesele verbale de confiscare a imobilului din litigiu de la C. V.
și C. E. sunt contrazise de cartea funciară în care apar înscris alți proprietari tabulari decât persoanele de la care s-a confiscat imobilul, astfel încât prezumția la care se referă art. 24 din L. 10/2001 a fost răsturnată prin probe contrare concludente, din care rezultă fără dubiu că imobilul confiscat era proprietatea altor persoane.
A. în vedere aceste considerente, apelul reclamantelor a fost găsit nefondat fiind respins în temeiul art. 295 și 296 C. proc. civ. , păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. , apelantele au fost obligate să plătească intimatului C. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal reclamantele,solicitând în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., admiterea, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea apelului schimbarea hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii precizate și extinse.
În motivarea recursului, reclamantele au invocat următoarele:
A.ul a fost declarat împotriva întregii hotărâri și privea toate petitele, inclusiv cel de respingere a cererii de constatare a nulității preluării imobilului de către S. R., deși prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. s-a dispus în mod irevocabil în acest sens.
Instanța de apel a analizat doar motivul de apel vizând competența și cel întemeiat pe prevederile art. 24 alin. 1, 2 din L. nr.10/2001, formulat în cadrul precizării motivelor de apel, la termenul de judecată din (...).
Decizia pronunțată în apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 24 din L. nr.10/2001.
Potrivit acestui text legal, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.
Potrivit înscrierilor din Foaia C a CF nr. 2785 C., asupra imobilului în litigiu s-a aplicat un sechestru penal asupra porțiunilor aparținând lui C. W. și soția C. E., imobil considerat proprietatea „în afară de CF"; a acestora.
Antecontractul de vânzare-cumpărare prezentat de către reclamante deși se susține că nu ar fi valabil formal, ca și contract de vânzare-cumpărare în condițiile art. 2 alin. 1 din D. nr. 221/1950, reprezintă un început de dovadă scrisă, alături de toate celelalte deja prezentate, în dovedirea împrejurării că la data preluării imobilului acesta aparținea practic lui C. W. și soția C. E.
Instanța de apel a lipsit de conținut prevederile art. 24 din L. nr.10/2001, apreciind că nu este aplicabil în speță.
Reclamantele au solicitat constatarea nulității preluării imobilului de către stat în considerarea sentinței civile nr. 1. a J. C.-N., precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de chiriași în temeiul Legii nr. 112/1995, acestea fiind încheiate prin fraudarea legii, imobilul neintrând sub incidența acestui act normativ, fiind exceptate expres prin art. 26 alin. 2.
În subsidiar, reclamantele au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea apelului, admiterea acestuia, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru ca aceasta să se pronunțe motivat cu privire la fiecare capăt din acțiune.
S-a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinările formulate, intimații M. G. și C. (f. 33-36), și C. C. M. și M. A. A. (f. 45-47), au solicitat respingerea recursului și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că neanalizarea tuturor petitelor acțiunii de către prima instanță nu a fost invocată în apel, recurentele nu au făcut dovada proprietății imobilului în persoana antecesorului lor, prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a statuat că antecontractul de vânzare- cumpărare invocat de către reclamante este lipsit de efecte juridice, iar art. 24 din L. nr.10/2001, a fost corect aplicat în speță.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea îl varespinge, pentru următoarele considerente:
Motivul vizând neanalizarea de către instanța de apel a tuturor motivelor de apel invocate, precum și cel vizând neanalizarea de către prima instanță a tuturor petitelor acțiunii urmează a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de apel depuse la termenul de judecată din (...) (f. 19-20 dosar apel), reclamantele au invocat excepția lipsei competenței materiale a J. C.-N. de a soluționa acțiunea în primă instanță, precum și împrejurarea că este incontestabil că proprietarii imobilului revendicat au fost la data confiscării reclamanta C. E. și fostul său soț.
Apartenența imobilului în proprietatea reclamantei și a fostului soț rezultă din procesul verbal de sechestru penal asigurator întocmit la (...) și din sechestrul penal înscris în Cf nr. 2785 C., asupra porțiunilor lui C. V. și C. E.
Ulterior, la termenul de judecată din (...) (f. 159 - 161 dosar apel), prin notele de ședință depuse reclamantele au precizat motivele de apel invocând incidența art. 24 din L. nr.10/2001 și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, raportat la împrejurarea că potrivit art. 26 alin. 2 din acest act normativ, imobilul nu putea face obiectul acestei legi.
Cele prezentate anterior constituie motivele pe care reclamantele au înțeles să își întemeieze calea de atac promovată împotriva hotărârii primei instanțe.
Potrivit art. 295 alin. 1 Cod proc.civ., instanța de apel verifică în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Conform art. 292 alin. 2 Cod proc.civ., în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Potrivit acestor prevederi legale, caracterul devolutiv al apelului este limitat, de doua reguli restrictive exprimate prin adagiile ". devolutum quantum appellatum"; si ". devolutum quantum judicatum";. instanța de control fiind ținută să se pronunțe în limitele în care a fost investită prin motivele de apel, în ipoteza în care, la fel ca în speță, apelul a fost motivat.
Rezumând motivele de apel, acestea privesc necompetența judecătoriei de a soluționa acțiunea în primă instanță, împrejurarea că este incontestabil că proprietarii imobilului revendicat au fost la data confiscării reclamanta C. E. și fostul său soț, incidența art. 24 din L. nr.10/2001 și solicitarea reiterată în apel de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Din expunerea considerentelor deciziei pronunțate în apel, reiese cu claritate că toate aceste motive de apel au fost analizate distinct de către instanța de apel, mai puțin situația contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută o invocă reclamantele. A. din urmă analiză însă nici nu se impunea a fi făcută, întrucât din ansamblul considerentelor deciziei a reieșit că reclamantele nu au făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului revendicat, neavând prin urmare calitatea de a solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentele din imobil.
După cum reiese din motivele de apel, reclamantele nu au invocat nesoluționarea de către prima instanță a tuturor petitelor acțiunii, acest motiv invocat pentru prima dată în recurs, omisso medio, fiind inadmisibil, astfel încât solicitarea de casare a deciziei, admitere a apelului, desființare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare nu poate fi soluționată favorabil, în condițiile în care nesoluționarea tuturor cererilor de către prima instanță nu a fost invocată în apel.
Critica întemeiată pe greșita respingere a cererii de constatare a nulității absolute a preluării imobilului raportat la cele statuate prin sentința civilă nr.
1. a J. C.-N. nu este întemeiată, întrucât prin această hotărâre, într-adevăr irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a înscrierii dreptului de proprietate al S. R. asupra cotei de ½ parte din imobilul înscris în CF nr. 2785 nr. top
5147, 5147/2 - construcții și teren în suprafață de 529 mp și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF prin reînscrierea dreptului de proprietate al vechilor proprietari.
Cele statuate prin sentința civilă nr. 1. a J. C.-N. nu pot fi invocate cu succes în prezentul litigiu de către reclamante, întrucât prin această hotărâre irevocabilă s-a dispus restabilirea situației anterioare, respectiv reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea numiților R. E. și M. R., aceștia fiind foștii proprietari de la care imobilul a fost preluat de către S. R. în baza sentinței civile nr. 1. a T. P. al orașului C., bazată pe D. nr. 1. ( B+4, 5, 7, 8 din Cf nr. 2785 C.).
În cursul anului 2010 reclamantele și-au precizat motivele de apel invocând art. 24 din L. nr.10/2001, dispoziție introdusă prin L. nr. 2., după data promovării apelului, însă aplicabilă în speță întrucât conține o normă al cărei conținut poate fi calificat ca având caracter procedural, fiind de imediată aplicabilitate.
Acest text legal evocat în considerentele deciziei instanței de apel prezumă ca proprietar al imobilului persoana individualizată în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, dacă nu există probe contrare.
Așa cum corect a reținut instanța de apel, această dispoziție nu este incidentă în speță, din două considerente:
1. Imobilul evidențiat în CF nr. 2785 C. a fost preluat de stat în baza unui act de autoritate - sentința civilă nr. 1. a T. P. al orașului C.
Prin această sentință s-a admis acțiunea reclamantului C. E. al S. P. oraș
C. împotriva pârâților R. E. și M. R. cu domiciliul necunoscut și s-a dispus trecerea în proprietatea statului și în administrarea operativă directă a S. P. oraș C. a imobilului situat în C., str. Dijmei nr. 27, înscris în Cf nr. 2785 C. nr. top 5147.
Reiese că persoanele menționate în actul de autoritate de preluare sunt
R. E. și M. R., prezumția instituită de art. 24 din L. nr.10/2001, profitându-le eventual lor, nicidecum nu reclamantelor.
2. În privința reclamantelor există probele contrare, potrivit cărora antecesorul lor și reclamanta C. E. nu au deținut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului, întrucât prin hotărâre judecătorească irevocabilă
- sentința civilă nr. 10405/(...) a J. C.-N., definitivă prin decizia civilă nr.
778/A/(...) a Curții de A. C. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2782/R/(...) a Curții de A. C. - acțiunea reclamantelor, de executare atipică a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de (...) între proprietarii tabulari promitenți vânzători și reclamanta C. E. și soțul C. V., a fost respinsă.
În ceea ce privește notările de sub C + 9, 10 din Cf nr. 2785 C., în baza cărora într-adevăr s-a notat un proces verbal de sechestru, respectiv un sechestru penal asupra porțiunii lui C. V. și soția C. E., chiar dacă există, nu pot înfrânge intabularea din Foaia B a aceleiași cărți funciare, din cuprinsul căreia, de nicăieri nu rezultă că soții C. ar fi deținut un drept de proprietate asupra vreunei porțiuni din imobil.
Cele două notări s-au făcut la momentul la care publicitatea imobiliară era reglementată prin D.-lege nr. 1..
Conform art. 5 din acest act normativ, înscrierile de carte funciară sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie și notarea.
Potrivit art. 30 din același act normativ, drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu dr epturile înscrise în cartea funciară, devin opozabile terțelor persoane, prin notarea lor.
Or, așa cum rezultă din cele anterior arătate, notările de sub C + 9, 10 din CF nr. 2785 C. nu au nicio legătură cu dreptul de proprietate intabulat în coala B, acesta fiind anterior preluării imobilului de către stat intabulat în favoarea proprietarilor R. E. și M. R..
Dreptul de proprietate pretins de reclamante, în nume propriu și în calitate de moștenitoare ale defunctului C. V., asupra imobilului evidențiat în CF nr. 2785 C., fiind răsturnat, potrivit celor anterior reținute, acestea nu pot solicita constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, asupra apartamentelor din imobil, neavând calitate procesuală în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ., recursul va fi respins.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., recurentele vor fi obligate să plătească intimaților M. G., M. C. suma de 1000 lei, respectiv intimaților C. C.-M., C. M.-A.-A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 80, 81).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantele C. E., C. L. G., C. M. M. împotriva deciziei civile nr. 4. din 29 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitele recurente să plătească intimaților M. G., M. C. suma de 1000 lei, respectiv intimaților C. C.-M., C. M.-A.-A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER T. A. N. M. C. V. A. A. P. M. T.
Red. MV dact. GC
2 ex/(...)
Jud.apel: C.V.B., M. T.
| ← Decizia civilă nr. 315/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 743/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
