Decizia civilă nr. 3063/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3063/R/2011
Ședința publică din data de 16 septembrie 2011
Instanța constituită din:
Președinte : A. A. C.
Judecători : A. C.
V. M. - președintele Curții de A. C.
Grefier : S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul M. C.- N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr.429/ (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind reclamanta H. L. și pârâta A. N. PENTRU R. P., având ca obiect P. în baza L. nr. 1..
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2011, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 429 din 22 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată îndosarul nr. (...), s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta H.
L. împotriva pârâtului municipiul C.-N.
În consecință:
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei în cota de 1/4 parte din imobilul situat în C.-N. str. Colibița nr. 4 (fosta Gropoasă nr. 2) cuprins în CF nr. 371 C.-N., nr. top 12513.
S-a dispus restituirea în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr.
247/2005 în favoarea reclamanților a cotei de 1. parte din imobilul situat în
C.-N., str. P. nr. 23, înscris în CF nr. 11341 C.-N. cu nr. top 12327/2 și a cotei de 6/8 parte din imobilul situat în C.-N., str. C. Porumbescu nr. 32, fostă Aron Florian nr. 26, județul C., înscris în CF nr. 11335 cu nr. top
12330.
Au fost respinse alte pretenții.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu
A. N. pentru R. P..
S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Reclamanta a depus trei notificări înregistrate sub nr. (...)/(...), prin care solicită măsuri reparatorii reprezentând contravaloarea cotei de 6. dinimobilul situat în C.-N., str. P. nr. 23, înscris în CF nr. 11341 C. și restituirea în natură a cotei de 4/8 parte din imobilul situat în C.-N., str. Gropoasă nr. 2, înscris în CF nr. 371 C. și pentru cota de 6/8 parte din imobilul situat în C.-N., str. Aron Florian nr. 26 înscris în CF nr. 11335 C., imobile care au aparținut părinților soțului său, H. Lajos, trecute în proprietatea statului în baza D. nr. 23/1974.
Prin D. nr. 6. emisă de C. P. al județului C. au trecut în proprietatea statului, fiind preluate de la H. L. cota de ¼ parte din imobilul situat în Clu-
N., str. Colibița nr.4, fosta str. Gropoasă nr. 2, înscris în CF nr. 371 nr. top
12513, cota de ¾ parte din imobilul situat în C.-N., str. C. Porumbescu nr.
32, înscris în CF nr. 11335 nr. top 12330 și cota de 1. parte din imobilul situat în C.-N., str. P. nr. 23, înscris în CF nr. 11341 nr. top 12327.
Trecerea s-ar fi făcut la stat cu plată, ținându-se cont și cotele de proprietate deținute de H. L. prin certificatul de moștenitor 6. emis de N. de S. J. C.
Transmiterea a fost operată în cartea funciară având în vedere adresa nr. 4349/1981 emisă de G. C. și mențiunile de sub B 3 și 4 din CF nr. 371 de sub B 5, 6 din CF nr. 1135 și de sub B 13, 14 din CF nr. 11341.
Titlul cu care a fost preluat imobilul poate fi apreciat ca fiind unul abuziv putând fi înscris în art. 2 lit. h C.pr.civ.
H. Lajos a decedat în Ungaria în anul 1997, fiind căsătorit cu Csik M.. Din analiza certificatului tradus din limba maghiară de deces rezultă că tatăl defunctului H. Lajos a purtat același nume, iar numele mamei a fost Zsuki Ilona.
Din analiza certificatului de moștenitor nr. 365 și nr. 3., eliberate de
N. de S. R. C., după H. L. au rămas în masa succesorală cota de 5/8 parte din imobilul înscris în CF nr. 371, nr. top 12513 cota de 3. din terenul înscris în CF nr. 11341 nr. top 12327 și cota de 5/8 parte din CF nr. 11335 nr. top 12330, unic moștenitor fiind H. L. cu titlu de moștenire legală, domiciliat în Republica P.ă Ungară în Budapesta.
Având în vederea aceste înscrisuri, precum și cele menționate în decizia nr. 6. rezultă că este justificată calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei după soțul său.
Din imobilul înscris în CF nr. 371 C. reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru cota de ½ parte din imobil, deși din actele sus arătate rezultă ca a fost preluată doar cota de ¼ parte. De altfel, analiza cărții funciare nr. 371 rezultă că prin moștenire s-a putut prelua doar cota de ½ din cota de ½ înscrisă în favoarea soției lui H. L., născută J. I..
Prin răspunsul Serviciului de A. S. T. din cadrul Primăriei C. N. rezultă că, o cota de ¼ parte din imobil a fost închiriată numitului C. N. prin contract aflat în derulare. Printr-un alt răspuns aceeași entitate comunică același lucru arătând că pentru cota de 75% nu dețin date, fiind proprietate personală.
Raportat la dispozițiile art. 7 și 10 din Legea nr. 1., această cotă nefiind înstrăinată, reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a cotei de ¼ parte din acest imobil.
Din imobilul înscris în CF nr. 11341 C., situat pe str. P. nr. 23, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru cota de 6. parte, deși din actele de preluare rezultă că a fost preluată doar cota de 1. parte.
M. C., prin răspunsurile anterioare, învederează că pentru imobilul situat administrativ în C.-N., str. P. nr. 23, nu dețin date întrucât nu figurează în evidența dânșilor.
Din analiza cărții funciare nr. 11341 C. rezultă că H. L. a deținut cota de 2. (jumătate din cota de 2/6) din imobil sub B3, imobil care ulterior a fost preluat prin D. nr. 5..
Prin certificatul de moștenitor nr. 365 și nr. 5. de la H. L. s-a transmis cota de 3. parte. Cota care a aparținut soției defunctului H. L., respectiv J.
I., nu a făcut obiectul măsurii preluării.
Totodată, la momentul actual în baza unor hotărâri judecătorești dreptul de proprietate al statului s-a transmis sub B 25, 27 unor terțe persoane, care au dobândit și celelalte cote de proprietate.
Raportat la starea rezultată din analiza cărții funciare, precum și a poziției exprimate de M. C.-N. privitoare la nedeținerea vreunei cote din aceste imobil, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, restituirea în natură nemaifiind posibilă.
Chiar dacă dreptul de proprietate al S. Român, ulterior preluării, a fost transmis în patrimoniul altei persoane, acesta este ținut la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a măsurii luate prin aplicarea D. nr. 2., el fiind în măsură să își apere drepturile în dosarul nr. 12425/1993 al
Judecătoriei C.-N., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8., hotărâre ce a constituit titlul executoriu pentru transferul dreptului statului sub B13, 14.
Reclamanta a solicitat cota de ¾ parte din imobilul situat în C.-N., str.
C. Porumbescu, cotă care a fost preluată prin D. nr. 6.. Analiza cărții funciare denotă că doar această cotă a putut fi preluată, întrucât anterior asupra cotei de 2/8 parte dreptul de proprietate s-a transcris în favoarea altor persoane. Prin adresele emise de municipiul C.-N. sus-amintite rezultă că imobilul situat în C.-N. compus din trei apartamente a fost înstrăinat unor terțe persoane în baze legii nr. 112/1995.
În prezentul dosar, nu s-a făcut dovada ca aceste contracte ar fi fost anulate pe cale judecătorească, astfel încât restituirea să fie posibilă în parte în natură.
Reclamanta justifică în această situație îndreptățirea la măsuri reparatorii pentru cota de imobil preluată de S. R.
Prin declarație autentică, autentificată de biroul notarial din Ungaria, reclamanta a declarat pe propria răspundere că nu a primit despăgubiri pentru imobilele preluate.
În ceea ce privește cererea reclamantei de stabilire a cuantumului despăgubirilor, aceasta este nefondată, doar Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor având o asemenea competență.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. C.-N.,solicitând în principal, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la același T., iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a M.ui C.-N., deoarece: a) Dreptul la apărare al pârâtului a fost încălcat prin faptul că acestuia nu i-a fost comunicată modificarea de către reclamantă a cererii introductive de instanță. În consecință, nu s-a răspuns pretențiilor modificate ale reclamantei, neasigurându-se nici contradictorialitatea specifică judecății. b) În mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui C.-N., câtă vreme prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 1. statuează că doar P. poate emite dispoziție de soluționare a notificărilor formulate în temeiul acestei legi. De altfel, în acest sens sunt și prevederile
Titlului VII din Legea nr. 247/2005. c) În înțelesul Deciziei în interesul legii nr. XX/2007, instanțele pot doar soluționa pe fond cererea în revendicare, însă nu se pot pronunța înlocul autorității învestite prin lege cu soluționarea unei asemenea cereri. Procedura judiciară nu o poate suplini pe cea administrativă, căci s-ar ajunge la eludarea spiritului dispozițiilor L. nr. 1..
III. Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerearecursului ca nefondat (f. 14-15).
IV. Pârâta A. N. pentru R. P. a depus note scrise, solicitând a semenține soluția de respingere a acțiunii față de această pârâtă (f. 13-15).
V. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 1., în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B. sau, după caz, a președintelui consiliului județean.
Corelativ, art. 21.5 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. 1., aprobate prin H. nr. 2., precizează, în mod similar, că în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al municipiului B. ori, după caz, președintele consiliului județean. Totodată, același text normativ adaugă, pentru o completă clarificare, că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local (sau, după caz, general) ori județean, responsabilitatea aplicării legii aparținând în totalitate primarului ori președintelui consiliului județean.
Toate aceste prevederi legale trimit fără echivoc la concluzia că, în cazul bunurilor aparținând unui municipiu, calitatea de a emite dispoziția prin care se soluționează notificarea formulată de persoana îndreptățită îi aparține primarului acelui municipiu, nicio altă entitate neavând, în faza administrativă a procedurii de reparație, dreptul de a se pronunța asupra îndreptățirii autorului cererii la a obține măsuri reparatorii, precum și asupra naturii acestor măsuri.
Deoarece din punct de vedere juridic primarul municipiului (comunei, orașului), pe de o parte, respectiv municipiul (comuna, orașul), pe de altă parte, sunt entități distincte, este de considerat că, în rigoarea legii, municipiul nu ar putea el însuși emite, prin organul său deliberativ care este consiliul local, dispoziție de soluționare a notificării, doar primarul fiind abilitat în acest sens.
Contrar acestor concluzii la care legea trimite, în prezentul proces reclamanta a înțeles să cheme în judecată ca pârât M. C.-N., iar nu pe P. municipiului C.-N., ceea ce contravine dispozițiilor imperative ale art. 21 alin. 4 din Legea nr. 1., arătate.
Faptul că municipiul este reprezentat în justiție prin primar nu schimbă aceste concluzii, neputându-se face confuzie între partea pârâtă (care este în cauză M. C.-N.) și cel care asigură reprezentarea legală a municipiului (care este primarul), căci efectele unei hotărâri judecătorești se produc între părți și față de acestea, iar nu față de reprezentanții părților.
Prima instanță era datoare să observe aceste erori privitoare la constituirea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, cerându-i reclamantei să precizeze dacă înțelege să se judece cu M. C.-N. (situație în care trebuia pusă în discuție și apoi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului) ori, dimpotrivă, cu P. municipiului C.-N., în sensul art. 21 alin. 4 din Legea nr. 1., caz în care pârâtul ar fi avut calitate procesuală pasivă, cauza putând fi judecată pe fondul ei.
Față de cele ce preced, în scopul de a se lămuri cadrul procesual exact al prezentei judecăți și a se proceda conform legii la soluționarea procesului,se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la același tribunal, în sensul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5
C.pr.civ.
Celelalte motive de recurs nu se mai justifică a fi analizate în cuprinsul deciziei de față, așa cum se desprinde, în chip logic, din dezlegările de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul M. C.-N. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 429 din 22 aprilie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. A. C. A. C. V. M.
S.-D. G.
GREFIER
Red.VM/dact.MS
3 ex./(...)
Jud.fond: D.T.
| ← Decizia civilă nr. 936/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia civilă nr. 4847/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
